1,226 matches
-
neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care susțin că Logosul divin nu are existență proprie și îl consideră un simplu cuvînt rostit de Dumnezeu, care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvîntului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos, în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Galatia, între ultimii ani ai secolului al IV-lea și primii ani ai celui de-al V-lea: într-un elogiu al monahului Albian, originar din Ancira, se spune că acesta s-a dus „la asceții care-și au sălaș pe muntele de lîngă noi, lîngă oraș, și sînt conduși de fericitul Leonțiu, pe atunci prezbiter, ajuns mai apoi episcop” (un Leonțiu, episcop de Ancira, este atestat în 404; se știe, de asemenea, că Ancira era un centru monastic); într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doi intermediari, reprezentați simbolic prin cele două fiare apocaliptice: una care se ridică din mare, cealaltă din pământ. Înainte de a începe analiza fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar se afla în ceruri. Capitolul 13 evocă cele două fiare, una țâșnind din apele mării, cealaltă crescând ca o plantă hidoasă din pământ. Autorul viziunii poartă în subconștient imaginea arhetipală a întregului cosmos, care se va afla la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie primit ca Domnul; 5dar să nu rămână decât o zi; iar dacă e nevoie, și a doua zi; dar dacă rămâne trei zile, este profet fals. 6Apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găsește alt sălaș; dar dacă va cere bani, este profet fals. Iată două teste simple, dar eficiente: durata scurtă a misiunii și neimpunerea plății în schimbul învățăturii primite. Aceste reguli se aplică exclusiv itineranților. Mai departe, autorul Didahiei propune însă o metodă mai ingenioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acceptată, dar nu totdeauna și respectată - trebuia să reprezinte o preocupare importantă a comunității (aducătoare de recompense: „«Și să vină levitul, căci el n-are parte și moștenire cu tine, și străinul și orfanul și văduva care se află în sălașurile tale, și să mănânce și să se sature, ca să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile mâinilor tale, pe care le vei face tuț” - Deuteronomul, 14, 2940), să fie inclusă, cu drepturi egale, în momentele de destindere („«Să te
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de toate inemii pre voase. Prin ținuturi prin toate să văd a lui sémne Mănăstiri și beserici ce-au fapt fără léne. Că nu numai prin sate și pre la orașe, Ce și prin munți și-n codri lui Hristos sălașe Ce-au făcut zugrăvite de dau străluciare Să-i trăiască-n bun nume pomana supt soare”. 50. Vezi, în limba ucraineană, verbul pomynáty. 1. „a pomeni, a aminti”; 2. „a face o pomenire” și substantivul pómynky - „praznic, parastas, pomană” (Dicționar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
epoca modernă a României, inscripția nr. II 190. 52. Op. cit., p. 535, nr. IX 787. Aceeași sintagmă apare și în inscripția - supravegheată de Psalmist - aflată în partea de sus a ancadramentului ușii de intrare în biserică: „«Să voiu întra în sălașul casei méle, au să voiu sui spre așternutul patului mieu, să voiu da somnu ochilor miei și plopeupelor [sic] méle dormitare și răpaos tâmplelor méle, până nu voi afla loc D[o]mnului și sălaș D(u)mn(e)zeului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserică: „«Să voiu întra în sălașul casei méle, au să voiu sui spre așternutul patului mieu, să voiu da somnu ochilor miei și plopeupelor [sic] méle dormitare și răpaos tâmplelor méle, până nu voi afla loc D[o]mnului și sălaș D(u)mn(e)zeului lui Iacovț, jurându-să, cânta și zicea marele proroc și împărat D(a)v(i)dŭ. Aceasta, dară și în mintea luminatului și înălțatului, Ioan Constantin Basarab voevod, domnŭ, și oblăduitor țării Românești, încă den tineréțele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Badea, cel însurat cu Caplea], [...], înaintea Domniei Mele, cu jupânița lui, Caplea, de a întocmit averile sale, ca după moartea lui, dacă se va mărita jupânița Caplea, iar ei să-i fie din averile lui Badea satul Elhovețul și trei sălașe de țigani. Iar dacă va ședea jupânița Caplea cu cinste - continuă Vodă, care participa, de fapt, la întocmirea unui testament, făcut în fața sa -, iar el i-a dat și i-a dăruit toate averile lui, fie puțin, fie mult, jupâniței
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la fel, Mara și Draga, văduve ale popii Stan și stolnicului Sbărâu, dăruiau - împreună cu nepoții lor - Mănăstirii Tismana trei ocine, „cum au lăsat ei cu al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
edificatoare. Uneori principiul bunurilor „mișcătoare” (cele imobile, moșiile, casele etc. reveneau urmașilor de parte bărbătească, de regulă) era ignorat (din cauza strâmtorării, a dificultăților prin care trecea familia sau din alte pricini) și bijuteriile erau înlocuite cu proprietăți funciare, cu rumâni, sălașe de robi ș.a.m.d. Astfel - ca să folosesc un exemplu oferit de Șarolta Solcan -, în anul 1642, spătarul Preda Buzescu, neputând să-i dea surorii sale Caplea zestrea promisă de nuntă („un rând de haine de sarasir, drept 50 de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toate nevoile ei și a cercetat-o și a cinstit-o, ca pe un părinte” - de ginerele ei, logofătul Pană Filipescu, i-a dăruit acestuia, după ce s-a recăsătorit cu „cinstitul dregător al domniei mele, jupân Bunea mare sluger”, un sălaș de țigani; Matei Basarab, istorisind cauza, i-l întărește pe 5 ianuarie 1650) erau multe și felurite. De la recuperarea unor rumâni fugiți (Alexandru Coconul o împuternicește pe Cheajna voiniceasa, „ce-au fost a jupân Cernicăi, ce-au fost mare dvornic
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soțul, cei doi vindeau și cumpărau în devălmășie (mai ales pământ), utilizând resurse comune (plățile se făceau în bani, cel mai des, dar și în „natură”, animale, miere etc.) și având drept parteneri neamuri, pe alți proprietari - de la care achiziționau sălașe de țigani, sate cu rumâni, case, ocini, mori, lacuri, prăvălii -, instituții ale Ecclesiei, țărani liberi și profitând de contexte favorabile (Șarolta Solcan citează cazul lui „Vlad și al femeii sale Voica”, cărora Vodă le întărea o ocină cumpărată de la un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lungă. Sunt vândute - ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ziceam - cele mai felurite „mărfuri”. Cheajna vorniceasa vinde cojocarului Costandin un loc de casă în București și cumpără (Alexandru Coconul îi întărește achiziția printr-un hrisov datat 19 mai 1626), satul Mărăcineni, jumătate din Brănești și un sălaș de țigani (sălașul îl răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pelerinilor pioși. Săpături arheologice din secolul XIX au dezgropat fragmentul unui decret olbian din secolul IV e.n., Olbia fiind o colonie greacă de la gura Bugului, prin care se dădea laudă unui cetățean ce izgonise de pe insulă pirații ce-și făcuseră sălaș aici. Erau desigur cei care jefuiau corăbiile eșuate pe bancurile de nisip, acele "piepturi" cum le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi este precis marcată pe portulanul
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme la mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au stat la Lérins destulă vreme gramaticianul și dialecticianul Eucher și retorii Salvian și Hilarius 17. Veneau ei oare pe insulă doar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
știință a cursului vieții; limbajul teoriei curriculumului; dimensiunile etice ale educației și curriculumului; reconceptualizarea fenomenologică a teoriei curriculumului și a cercetărilor curriculare; convertirea autobiografiei și a dialogului în tehnici de explorare fenomenologică; interceptarea ontologică a limbajului în sens heideggerian, ca „sălaș al ființei”, și utilizarea sa în cercetarea curriculumului ca teorie a destinului; hermeneutica fenomenologică a curriculumului; hermeneutica fenomenologică a relațiilor dintre adulți și copii; hermeneutica fenomenologică a speranței și a stabilității în educație; hermeneutica fenomenologică a interacțiunilor dintre meaning și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
părinte atlantic...” - meditează Ulise. Fiorul rece și îngrijorat al toamnei se strecoară pe sub chitonul țesut din lână ioniană de roabele Penelopei și îi pătrunde în suflet lui Ulise. Își murmură în barbă că a venit vremea să se retragă în sălașul meditației și se întoarce în liniștea casei lui Laerte, în care s-a născut și în care va muri. Îl întâmpină și îl îmbrățișează „soața bătrână cu caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noapte/ Cât ai mers stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai aprins.// Din vale urca un fum albăstrui/ Și se simțea dulceața unui nor de rășină/ Ca și cum acolo un sat de dulgheri/ Și-ar fi făcut sălaș tăinuit/ Sau subțiri păstori de albine/ Ce te-au rugat să șezi cu ei la cină./ Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de seară,/ Până când n-ai mai fost decât un lung
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
I. Cuza, cu deosebire în problemele de politică externă. Din nou la Constantinopol, ca reprezentant oficial, el luptă cu dârzenie și cu infinită răbdare pentru recunoașterea dublei învestituri a lui Cuza, prin urmare a Unirii. Năzuind de mult la chietudinea sălașului său din Târgu Ocna, se retrage acolo. S-a stins de pe urma unei pneumonii. Ca scriitor, N. este un diletant fin și cultivat. A colaborat la „Propășirea” și, mai mult la insistențele unor amici (era covârșit de înrâurirea lui V. Alecsandri
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la paradigmele imprevizibile ale heterotopiei. Arătate cu degetul, cu simulat parapon prăpăstios, ele sunt convertite pe loc în contrariul lor. Din sălașul lui înfrigurat, năpădit de simbolice invazii de șoareci, eul liric e conectat, nu numai radiofonic, la marile dileme ale vieții moderne, cronometrate după GMT. Condiția periferică e eufemizată într-un chip agresiv-compensator, prin demitizarea „centrului”. Poetul exaltă fără grandilocvență forța
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
nu mai este vicleșug, a rămas până astăzi aproape necunoscut în spațiul extra-eclezial. Trebuie spus din capul locului că părintele Teofil este, înainte de orice, o stare de spirit. Dacă livrescul nu-l pune întotdeauna în valoare, Cuvântul își găsește întotdeauna sălaș în nerostitul rostirii sale. Omiletica sa atât de profundă, competența liturgică, acuratețea exegezelor, o lungă experiență monastică - nu acestea îi aduc mai întâi pe creștini în sălile de conferințe. Părintele este convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Acolo unde ruginesc nume și corăbii necunoscute, unde putrezesc nădejdi nerostite și ancore, acolo unde fregata pămîntului acestuia poartă, ca rest, în cala-i ucigătoare, oasele a milioane de înecați, acolo, în acea teribilă împărăție a apelor ți-a fost sălașul preferat. Ai umblat prin locuri pe unde n-a pătruns nicicînd vreun clopot sau vreun scafandru: ai dormit alături de mulți mateloți, ale căror mame nedormite și-ar fi dat viața ca să poată fi în locul tău. Ai văzut perechi de îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]