1,236 matches
-
Zeus i-a dat ascultare lui Tetis, aheii ajung într-o situație critică și se hotărăsc să trimită la Ahile o solie care să-i făgăduiască restituirea lui Briseis și daruri bogate. Ahile însă refuză și rămâne mai departe în sălașul lui, urmărind de acolo desfășurarea luptelor. Când vede dezastrul 98 aheilor, îl trimite pe Patrocles la Nestor să întrebe cine e războinicul pe care l-a adus, rănit, din luptă. Patrocles, văzând de aproape că situația e deznădăjduită, se întoarce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Li în ultima că se miș nă); i-au găsit ereu frunt Vaslui est mă că e p tot măm sibil. Imed 8 de parti legeri 20 L (UDMR ste 2 dece iceul "Ște ceul "Mih perioadă că în Eur sălașuri p aș la viol e unul din e ultimul l ăliga (țăra iat de, 08, nu nii fan ail cel opa rin uri, tre oc. nii 29 practică o muncă agricolă cu forța animală, agricultură de subzistență). Județul se află
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a peninsulei atho‑ nite. Au părut că au ajuns la porțile mănăstirii aproape dintr‑o dată. Azarie a văzut un tânăr, În jur de 18 ani, ieșind de pe porțile mănăstirii. Ținea un toiag În mână. Ca și cum ar fi fost proprietarul acelui sălaș sfânt care tocmai a fost atacat de hoți, el i‑a lovit pe cei trei intruși cu toiagul său. Azarie, mirat de spectacol, Îl putea auzi batjocorindu‑i pe călăreți, spunând : „Pe cine căutați aici, copii ai pierzaniei ? Nu vă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
comparabil cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și strălucitoarea mireasă a lui Mesia, fie ca femeia acoperită și îmbrăcată în negru ce jelește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
făcea un circuit din aer, ca apa potabilă, ca Tora, și din nou ca apa și iarăși apă: "Ascultați lauda Înțelepciunii din gura ei (...) (24:1) Eu sunt cuvântul grăit de cel Preaînalt, Eu am acoperit pământul ca o ceață. Sălașul meu e în ceruri; Tronul meu era pe nori. Eu am purces prin ceruri Și am ajuns în adâncimile mării. (...) cine va bea de la mine va fi mai însetat. Asta e cartea legământului de la Dumnezeu cel Mare, legea ce l-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește în lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și strălucitoarea mireasă a lui Mesia, fie ca femeia acoperită și îmbrăcată în negru ce jelește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mare, când pescărușul țipă-n urma ta căzând din slavă 1228. Armonia monadelor este de fapt calea luminii, a undelor vibratorii ce ne determină viața și capacitatea noastră de a transmite harul. Lirica unei gândiri își are, după cum am prezentat, sălașul în creier. Pitagora fundamentează această esență prin studiul geometriei, muzicii și astronomiei. Dumnezeul lui Pitagora era monada sau Cel Singur, care este Tothul. El este mintea supremă distribuită în univers, cauza tuturor lucrurilor, inteligența și puterea a toate câte există
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
împleticindu-se în pământ crăpat Prins în inel în zarea fără adâncime doar Care este orașul de peste munți... În groapa aceasta năruită în inima munților În lumina stinsă a lunii, iarba cântă Peste mormintele răsturnate, în jurul schitului Este schitul pustiu, sălaș doar al vântului 1268. Este evident că toate formele de halucinații pe care le-am considerat nu au nici o legătură cu impresiile psihice pe care un mistic le poate experimenta în cursul unei meditații sau a unui contact cosmic, și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ei marchează trecerea de la vârsta dominată de legea divină la cea iluminată de har. Nunta sacră dintre cer și pământ se consumă în vârful muntelui ascuns de nori privirii pământene, la poalele lui aflându-se porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa tradițională 1272. Panteonul sumerian dominat de Anu stăpânul cerului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
identic în chip etern", așadar în sensul predicației esențiale a identității trebuie să rostim diferențele fără a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să facă în Tautótes. Capitolul 17 Dincolo de nihilism? Chiar dacă știm că totul piere, trebuie să ne construim sălașurile în granit, fie și numai pentru o noapte. Din moment ce a avut o putere atât de tenace asupra epocii noastre, este îndreptățit să presupunem că nihilismul reprezintă ceva mai mult decât un simplu curent al gândirii contemporane sau o sumbră aventură
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să-și locuiască propriul sălaș. Adevărata jubilare constă în a nu te lăsa nici mistuit, nici ars de plăceri, ci încălzit de ele. Dezmățul trupesc și orgia, în care conștiința, rațiunea se diluează, în care trupul se pierde, nu-l interesează pe Aristip, așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ultimul an de studiu, acest lucru însă nu împiedica studiul personal, Iosif Iacob fiind un autodidact deosebit. S-a căsătorit cu Cornelia din Călpănaș, județul Arad, având doi copii, Samuel și Estera. În perioada anilor 1957-1963 păstorește cercul pastoral din Sălașul de Sus iar din 1967 se stabilește pe Valea Mureșului, la Șoimoș, Lipova unde slujește ca păstor în bisericile din Bata, Lalașinț, Zăbrani, Milova, Șiștarovăț, Păuliș și sporadic la Mâsca, Mișca și Firiteaz. După 1990 slujește ca păstor doar în
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
singur dușman: tu însuți. 7. Orice mîncare e bună în celulă, cu excepția aceleia care lipsește. 8. Dacă-ți vine să plîngi, nu consuma toate lacrimile dintr-o dată. 9. Nu căuta speranța atîrnată de pereții temniței; ea are aici un singur sălaș: în obișnuința de toate zilele. 10. În temniță te eliberezi în fiecare zi. Existența unor coduri ale onoarei legitimează puterea anumitor grupuri sau persoane asupra altora. Puterea devine legitimă atunci cînd obține ascultare, fără a recurge prea frecvent la forță
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
tainicele secrete ale naturii sunt percepute de către cei înțelepți". Asemănările sunt evidente. Mai aproape de noi, marele cabalist evreu și istoric al religiilor Gershom Scholem este puternic impresionat de "zborurile cerești" ale gnosticilor, de călătoriile lor astral-spirituale către acasă (akasha), către sălașul Luminii celei adevărate și promisiunea de izbăvire pe care aceste incursiuni o aduc călătorului. Spre deosebire de alte religii sau sisteme religioase, unde credința s-a transmis indirect, fără cunoașterea nemijlocită a "obiectului" credinței, gnosticismul prețuiește deci această cunoaștere directă. Acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sine însuși, adică înțelegerea morală a gândirii proprii. Spiralogia nu acceptă posibilitatea ca acest mecanism să poată avea loc în afara cunoașterii. Aristotel cerea ca gândirea filosofică să fie în acord cu știința, deși, în mod greșit, considera inima ca fiind sălașul gândirii morale. Două mii de ani mai târziu, Auguste Comte 19 revine, în cursurile sale despre filosofia pozitivă, asupra importanței acordului dintre știință și filosofie, conștient că sediul gândirii este creierul, fără a elimina însă misticismul din gândirea conștientă. Nici măcar dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
nu este posibilă în realitate, deoarece în vis tonusul muscular scade la un minimum și nu permite o astfel de poziție, deci din punct de vedere fiziologic pictura este ireală. Antrabus explică ciudățenia visurilor ca rezultat al inhibiției cortexului frontal (sălașul logicii) în somnul REM. Ciudățeniile visului, datorită ignoranței oamenilor, au dat naștere de-a lungul secolelor la "oneiromanie". "Oneiromania" este o denumire atribuită lui Carl Gustav Jung (vezi Cap. III, nota 138), care a văzut în ea o psihanaliză mistică
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Grigorie IX o serie de privilegii foarte importante: prin bulă papală, cetatea Paris este preamărită cu titlul de parens scien tiarum. Învățații sînt chemați să pună În serviciul creș tinătății toate resursele culturii lor. Alta este istoria Universității din Bologna, sălașul care-și dispută cu Parisul titlul de cea mai veche uni versitate din Europa. Nu se știe bine dacă au existat aici, În peri oada preuniversitară, școli de vreo oarecare importanță sau ce anume se Învăța acolo. Cetatea se află
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
spunea Ștefan al Moldovei, eram cunoscut de Europa toată. Eram temut și respectat de otomani. Adunător de glorii, atlet a lui Crist numit de papa Sixt de la Roma, am făcut din Moldova o poartă a creștinătății. Acum am locuință și sălaș de veci, adâncurile divine ale spiritului superior din univers. -Soțiile voastre câte au fost la număr măria ta? -Iubirea tinereții mele a fost Marușca, care-mi dărui un fiu. A murit de tânără. Evdochia m-a învăluit cu dragoste enormă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
și prin foc, iar gloria pe pământul puțin locuit este mărginită și îndeamnă omul superior să năzuie la gloria veșnică. Trupul e muritor, dar sufletul este zeu și, cultivând, în cetate, virtutea se înalță, în cele din urmă, la cer, sălaș al nemuririi. Ficțiunea lui Cicero este dependentă, evident, de imaginarul lui Platon. Filosoful grec, în lucrarea sa De re publica, pune pe Socrate să relateze istorioara lui Er despre pedepsele și recompensele din viața de dincolo bazate pe viciile și
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
I, 14, 15; Plot. IV, 3, 11), este acțiunea naturală prin care sufletul îndreaptă, atrage lucrurile spre Lumea Inteligibilă. Relația Sufletul Universal Corpul Universal este echivalentă cu o uniune fără amestec (unio inconfusa; ; Porph. Symm. Zetemata), de vreme ce Sufletul își are sălașul în Lumea Inteligibilă, iar Corpul Universal rămâne corp, nefiind capabil să acceadă în Lumea Inteligibilului. Sufletul Universal creează Universul, acționând cu forță ordonatoare asupra lui, însă nu-i poate fi alterată esența, care este superioară, din cauza contactului cu materia amorfă
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
În Întuneric pentru a contempla licuricii; urcă adesea munții Împăduriți pentru a se delecta cu bogata broderie a chiciurei așezate pe frunzele de arțar; ei asculta uneori În extaz cîntecul broaștelor, despre care Ki no Tsurayuki, un vechi poet, spunea: ‘sălașul din apă al broaștei - toate lucrurile vii cîntă’. În serile de toamnă, insecte cîntătoare aduse În colivii sînt vîndute pe tarabele din stradă; și populația orașelor le ascultă ca să audă ‘vocile toamnei’. Și firesc, oamenii de gust, cu predilecție poeții
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
iar tonul ușor jucăuș al Teresei de Ávila îl găsim și la Cioran, de exemplu, când, în conversații, face invitații că "hai să vă povestesc ceva", desi știe că ne pregătește încă o mostră a biciului. Citim în Las Moradas (Sălașurile): "Iartă-mă, Doamne, in ce m-am băgat ! (...) Nici nu mai știu ce va ziceam, că m-am distrat tare și, numai cu asta în minte, nu-mi mai vine să vă spun lucruri bune"14, deși, așa cum spune Juan
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
milenare, spune Sábato, conchizând că argentinianul are toate motivele să fie nostalgic. Originea etimologica a cuvântului tango, desi controversată, poartă ea însăși esență metafizicii acestui fenomen. Cert este că este folosit că însemnând dans argentinian începând cu 1836. Pentru Horacio Sălaș, tango este un cuvânt de origine portugheză introdus în America prin intermediul creolului afro-portughez din Sân Tomé și ajuns în Spania, după un periplu prin Cuba. În 1899, "Real Academia Espanola" inserează acest cuvânt ca reprezentând dans și muzica de dans
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de săraci, că nu-și permiteau încă o gură de hrănit, fapt pentru care femeile însărcinate erau de cele mai multe ori abandonate, duc la apariția unei clase de bastarzi, condiție de amărăciune care va fi reflectată în tango, așa cum menționează Horacio Sălaș: "Omul tangoului, fiu al unei clase de bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Poesía, Edición de Domingo Ynduráin, Ed. Cátedra, Letras Hispánicas, Madrid, 2006. SÁNCHEZ LÓPEZ, P.F., Historia de un Contacto Cultural: el Impulso Modernizador de la Literatura Latino-americană Sobre la Espanola en el Franquismo. América Latină: Giro Óptico, Puebla, México, Sec. Cultură, 2006. SĂLAȘ, H., Le tango, traduit de l'espagnol par Annie Morvan, preface d'Ernesto Sábato, Ed. Actes Sud, Arles, France, 1989. UNAMUNO, M. DE, Del sentimiento trágico de la vida, prólogo de Fernando Savater, Alianza Editorial, Madrid, 2007. VARGAS LLOSA, M., Articol
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]