665 matches
-
nu-l Întrebă nimic.. Slujitorul Domnului, un preot cu față pământie, termină de spus cuvenita rugăciune, sărind evident din cauza căldurii, peste unele pasaje.. Lopețile Încep să arunce pământul În groapă, moment În care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din lemn al coșciugului, Îl Înfricoșează. Funcționarul și preotul au pleacat, semn că ritualul de Înmormântare al ultimului ,, Neidentificat,, ,a fost Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coți. A acoperit-o cu aur curat, care prețuia șase sute de talanți. 9. Greutatea aurului pentru cuie se ridica la cincizeci de sicli. A îmbrăcat cu aur și odăile de sus. 10. A făcut în casa Locului preasfînt doi heruvimi săpați, și i-a acoperit cu aur. 11. Aripile heruvimilor aveau o lungime de douăzeci de coți. Aripa celui dintîi, lungă de cinci coți, atingea zidul casei și cealaltă aripă, lungă tot de cinci coți, atingea aripa celui de al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
dar cadavre zăceau la pământ în toate părțile; se săpau gropi, pământul răscolit răspândea la nesfârșit emanații pestilențiale; adeseori, mâinile ce săpau pământul se opreau din lucru și cel care ținea lopata cădea în tăcere pe marginea gropii pe jumătate săpată și nu se mai ridica. Cei care mai trăiau încă erau urcați pe cai sau purtați pe brațe de soldați; afetele tunurilor erau pline de bolnavi" 400. La 31 iulie, divizia 1 a văzut defilând întristătorul cortegiu al generalului Yussuf
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
idee bună. Una grozavă chiar! Nu mai avusesem o vacanță de secole! Mi-ar fi prins bine o perioadă în care să mă odihnesc, în liniște și pace. Un loc în care să mă ascund și să-mi ling rănile săpate adânc în carnea mea de Luke. Cuvintele din Advent, cartea lui Patrick Kavanagh, îmi pluteau prin minte: Am încercat prea multe, prea multe am gustat, iubitule, și printr-o spărtură prea largă nu mai pătrunde nimic nou. Citisem o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picioare. Bătrânul părea a avea mult peste șaptezeci de ani. Părul îi crescuse în plete până deasupra umerilor, unindu-i-se cu mustața și barba bogată. Pielea feței, atât cât mai rămăsese neacoperită de păr, îi era brăzdată de riduri săpate adânc. De sub sprâncenele bogate, la fel de încărunțite, priveau ochii vii, de un albastru intens în contrast puternic cu pielea arsă de soare. Se ținea încă bine și se vedea că fusese un bărbat puternic la viața lui. Acum, însă era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie în continuare. O instruise toată seara și, pe drumul de acasă la cimitir, îi repetase încă o dată ce trebuie să facă în timp ce el e ocupat cu săpatul gropii. Nu de oameni se fereau ei deși, nici dacă ar fi fost surprinși de paznicul cimitirului, nu le-ar fi fost ușor să explice ce căutau acolo. În definitiv, ceea ce făceau ei se numea profanare de morminte. Acum, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noastră. Era prin luna mai când câmpiile erau verzi și pomii dădeau În rod; holdele de grâu erau mari și verzi și se legănau În bătaia vântului ca niște valuri, lanurile de porumb și floarea soarelui frumoase și curate, viile săpate și puse pe araci, În așa fel Încât, atunci când a intrat În curtea noastră ginerele, nici nu a mai văzut sărăcia, a zâmbit și a exclamat În engleză iar fiica noastră nea tradus: “Ce frumoasă este România și ce câmpii
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că aceasta stă tot timpul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fie se ghemuia sau se lăsa cu totul pe vine ca să poată simți chestia aceea, fie se răsucea pentru a încerca să o vadă - declanșa de fiecare dată un val copleșitor de senzații. Senzația unei crăpături cu un interior vâscos, săpată adânc în trupul lui, înfiptă înăuntru și cumva neterminată... Bull, încă dezbrăcat, se clătină până la oglinda mare, fixată pe tapetul cu trandafiri. Se întoarse cu spatele și se uită peste umăr, în jos. Ochii întâlniră deschizătura ciclopică a vaginului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încerce să-mi vină de hac. Am plecat de la școală pe căi ocolite, luând-o spre cișmea, peste deal, pe poteca din spatele blocurilor. Lângă vechiul teren de fotbal, am părăsit poteca, pentru că nu voiam să trec pe lângă șanțul de canalizare, săpat doar pe jumătate, de teamă să nu-l întâlnesc pe muncitorul zis Csákány, fiindcă atunci când muncitorii ne-au pus odată la muncă voluntară, au mințit, spunându-mi în glumă că e tatăl meu, dar nu-l recunosc cin cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-ai fi putut alege un popas mai periculos. Aici el a petrecut cele mai nefericite momente din viața sa. Se uită în jur și observă cu plăcere frumusețile locului. La un momentdat a văzut că pe copaci se aflau săpate inscripții s-a apropiat, le-a citit și care nu i-a fosat mirarea când a văzut că ele compuneau numele Angelicăi! Ceva mai departe , el a văzut numele lui Medor legat de al ei. Paladinul crezu că visează. El
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fu atribuit acestui omonim. Însă * se găsesc încă doi ce se aseamănă în nume. Apoi adevăratul Sesostris (Ramses al II). În privința acelei nălțimi, are o lature interesantă. Originală din Herodot. El văzu pe dramul din Ephesus la Phokaea o stâncă săpată și o crezu de nălțimea lui Sesostris. Cheneres 30 Dinastia se-nchide. Dacă comparăm numele cu cele monumentale, este armonie. Boitos (Avitos Betis Boito Zauzo) Nuter Beu (al 3-lea reg[e] care se cheamă Binostris, pe monum. Benutru. În
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
luni după încheierea anului școlar, vom începe construirea unui nou beci, el trebuind să sape groapa și să care pământul rezultat în apropierea porții, la cca. 20m distanță. Programul său de lucru fiind, fără abateri, studiul în orele de dimineață, săpat și cărat pământul, după-amiază. Așa au trecut acele aproape două luni și jumătate cu muncă fizică și învățătură. Băiatul mai slăbise iar soția ofta și încerca să mă îmbuneze. Nu am cedat. După examen i-am spus fiului meu că
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
din grădină, și pe acele papyri pe care Augustus le adusese de la Alexandria. În dimineața aceea, văzu ivindu-se din iarba înghețată violetele aduse de la lacul vulcanic Nemorensis. Văzu, după multe săptămâni, bobocii de trandafir, mierlele țopăind pe pământul proaspăt săpat, văzu ieșind din papirusul înnegrit și putred o mlădiță verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până cu o zi în urmă. Se gândi deodată că, poate, viața îi aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Roma zeci de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și-l priveam cum pornește în trombă după Catherine atunci când ea trecea pe acolo la ora de vârf a serii. Mașina lui Vaughan devenea din ce în ce mai afectată. Partea dreaptă a barei de protecție și portierele erau presărate cu puncte de impact săpate adânc în metal, o ruginie operă de traforaj care devenea din ce în ce mai albă, de parcă i-ar fi ieșit la iveală scheletul de dedesubt. Așteptând în spatele lui într-un blocaj de trafic pe autostrada din Northolt, am observat că avea două gemulețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a înghețat într-un colind, i-am mângâiat mâinile sufletul, ce va râmâne verde în iarna, când așteptările se albesc de atâta uitare... Iubire de zăpadă Iubirea are culoarea zăpezii, la colț de stradă câte o stea coboară în fântâna săpată, cu grijă, în suflet A înghețat și ultima fărâmă de iubire, chipul oglindit în apă creionează fața acoperită de ninsori, iar lacrima caldă dezgheață iubirea. În zare ninge cu flori ce nu mor. m-aplec spre mine ca spre o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cap și Își rosti numele În timp ce Îi Întindea mîna. - Dumneata trebuie să fii comandantul Fersen. Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așază pașii În urmele strămoșilor și că trăiește o clipă unică. Ieșiră la lumină unul după altul sub dolmenul de la Ty Kern. Tot Marie descoperi sub licheni, pe partea opusă a pietrei plate a megalitului, cel de-al șaselea semn săpat: semnul soarelui. Înzestrat cu același mecanism. Marie Îl puse În mișcare. Și totul se Închise la loc. Se uită la Lucas: acesta nu mai scotea o vorbă. - Acum știm În ce fel asasinul nostru putea circula Încoace și Încolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zid, Într-o Încurcătură de striații roșiatice, În niște caractere nesigure și aproape ilizibile, trasate sub imboldul disperării cu un obiect tăios, mâna lui Ambrogio săpase niște semne asemenea unor litere: „IIICOE“. Dante se aplecă din nou să examineze semnele săpate superficial pe tencuială, probabil cu muchia unei plăcuțe. Bargello Îi urmărise atent mișcările, aplecându-se la rândul lui să privească inscripțiile. Apoi se ridicase la loc. — Da, văd... Și cum interpretezi asta, messer Alighieri? — În nici un fel. Poate că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
familia Sprague are o vechime de cel puțin zece ani și e cam ciudat... Aproape grotesc. — Sunt numai urechi. Aș fi zis că ești numai dinți, replică Jane. Când a văzut că nu râd, și-a aruncat privirea dincolo de grădina săpată, spre Muirfield Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade și ceremonii pe gazonul acela imens al lor. Erau niște mici spectacole, cu fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru ca o minge albăstruie șutată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau umilirea lor. Cam pe când a doua fântână săpată începea să dea apă bună, supărarea lor devenise parte din ei, ca propriile nume. Eram recunoscătoare că nu trebuia să-i văd prea des. Mă speriau cu privirea lor neagră și cu cuțitele lungi care le atârnau tot timpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prin văzduh de când s-a născut. Luntrea se înălță în aer, îndreptîndu-se de astă dată spre Muntele de Foc. Trecu peste podișul de lângă munte, unde mii de robi munceau la tăiatul pietrei. Unii erau pe povârniș, alții în gropile adânci săpate tot de ei. Spinările lor negre sau roșii sau galbene erau încovoiate. Mulți robi cărau în spinare bolovani rotunzi sau pietre pătrate. Alți robi, înhămați câte cincizeci sau câte o sută în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]