1,039 matches
-
ai terminat treaba? întrebă el blând. — Tu ! ... strigă Gaston. Femeia foarte bună. De ce o lovești?... Ești rău! Foarte rău! — Rău, eh? Poate! îi răspunse cu glas scăzut, în timp ce-și punea la loc cureaua. — Rău. Ești rău... Biata femeie... Săraca. — Străine, eu sunt un om care face numai ce-i place. Nu mi-e milă de nimeni. — De ce nu? — Pentru că nu mai consider pe nimeni demn de nici o milă. M-am descotorosit de astfel de gunoaie sentimentale și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
murdare, de altfel, când mergi În străinătate Îți dai seama că popoarele subdezvoltate nu-și bat capul cu igiena, trăiesc În mizerie. Cred că asta ține de religie, descoperi gânditoare mama Carlottei. Îți aduci aminte ce mizerie era În India? Săraca Lucrezia a contactat o hepatită Îngrozitoare, Încă nu și-a revenit. — Eu nu Înțeleg de ce trebuie să mergi În vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii fardați cu verde. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
balegă. Riscul era cu atât mai mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zis, plin de căință. Eram atât de nepotriviți că ar fi putut fi distractiv. Nu vorbeam niciodată. Am încercat să împărțim patul, de două ori și chiar și asta a fost ceva groaznic. Până la urmă, ea a fost mai curajoasă, săraca. După două săptămâini, a plecat. A ieșit din casă când eram la muncă, s-a urcat pe vas și s-a întors la casa pictorului. A rămas acolo. Eu m-am consolat cu niște băuturi tari care mi-au devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iertat. Of, of - atunci, În ziua aceea, s-a făcut troc cu viitorul lui Krog! Siloa aștepta. Eu o priveam. Încercam să mă uit la ea cum știam eu mai bine, În timp ce ceilalți plescăiau și guițau din ce În ce mai abitir, iar ea, săraca, până la urmă s-a plictisit de unul ca mine. Și-a țuguiat buzele și a tras un vânt, iar asta s-a petrecut În timp ce toți râdeau de mine În hohote. N-am mai stat să văd la care din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ocrotirea, dau o fugă până la cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dar ce simți? Te doare? Dar ce înseamnă că te doare? Unde e durerea? În deget? În cap? În degetul din cap? Și ce înseamnă durerea? E o senzație, care... Și hotarele explodează. De fapt e limpede că are dreptate, săraca. Oare ea știe cu adevărat ce simte? Se oprește vreodată careva să întrebe ce anume simte cu adevărat și încotro îl duce toată povestea asta? Și dacă s-ar opri, i-ar folosi? I-ar folosi, măi omule? Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii, gonind de la distanță muștele care încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a sacrificat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A avut doar noroc că a rezolvat-o acasă, repede. În nici două săptămâni și-a făcut transferul definitiv la „Pătrunjelu.“ Altfel, ce mare chestie să știi ce și cum. „A, se plătește acum la radiografii“, își aminti el. „Probabil săraca și-a consumat rația pe anul ăsta și n-o fi având bani de altele. Unde-au dus și ăștia sănătatea. Păcat...Poate schimbam până la urmă câteva vorbe cu ea.“ Datorită ei primise atelierul în ’74, la sfârșitul lui martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsuci și mai urcă o treaptă. Condrat Focan îl urmă și el automat, cu gândul tot la Aspasia. Ajunsese la ea trimis de Irimia, profesorul de la Filantropia, cel care o operase pe Carmen, prietena lui din acei ani. Carmen Salem, săraca. Fată fără noroc. O nenorocise primul ei bărbat, inginerul acela de la gaze, care-i facuse și lui racordare în ’70. O lovise boala când îi mergea mai bine. S-a dus în ’88, când a fost și cu demolarea bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
România Muzical, se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu doamna Viorela Goncea, femeie de treabă mama lui Tronică, da fără noroc la viață doamna Viorela, a murit de tânără, la nici patrușcinci de ani, doamna Micșunica, mama lui Tronică a dus-o până-n optzecișinouă, dar Viorela a murit săraca în iunie șapteșcinci, la Congresul ăla de la educție, când a pus Ceaușescu bazele la „Cântarea României“, era delegată de la cultura de aici de la Județ, că era casieră la teatru, a făcut stop cardiac chiar la hotelul unde îi ținea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-l apere și l-a făcut mai târziu erou, are și cruce, vine când e defilarea de revoluție și pune coroane la crucea lui, doar cu asta s-a ales și cu nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină și fredonează din buci. Dar dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locul ăla? Ce mai contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat. Credeam că chiar a venit peste noi sorbul ăla. Cât despre ăla din Baltă... S-au făcut și cântece cu el. Un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a zgâriat-o sau nu mai știu ce i-a făcut, și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața în paiele murdare. N-am știut niciodată dacă a leșinat sau a murit. M-am năpustit afară după pisică. Fugea destul de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
astea care atârnă. Ți-au spus cum se procedează? E un coșmar pentru actori; ei n-apucă decât să spună începutul și sfârșitul scenei, după care stau degeaba ore în șir în timp ce mașiniștii se reped de colo-colo, plini de importanță. Săraca Helen, întotdeauna a urât partea asta. Și săraca Shirley Lowell, desigur, adăugă ea. N-am vrut să par fără inimă. — E, dacă ți-a scăpat... . În loc să reacționeze la replica mea sarcastică, Janey nu zise nimic și, ca răspuns, îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
procedează? E un coșmar pentru actori; ei n-apucă decât să spună începutul și sfârșitul scenei, după care stau degeaba ore în șir în timp ce mașiniștii se reped de colo-colo, plini de importanță. Săraca Helen, întotdeauna a urât partea asta. Și săraca Shirley Lowell, desigur, adăugă ea. N-am vrut să par fără inimă. — E, dacă ți-a scăpat... . În loc să reacționeze la replica mea sarcastică, Janey nu zise nimic și, ca răspuns, îmi oferi un zâmbet extrem de dulce și puțin cam distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sifilis. N-a avut nici o jenă să ți se arunce în brațe. Și știai totul despre ea și Philip. —Eu și cu Vi, zise Hugo, aprinzându-și țigara, am flirtat un pic în facultate și de atunci am rămas prieteni. Săraca de ea, mă crede confidentul ei. Dar de fapt nu sunt genul ei. Îi place să fie dominată, iar eu nu am atâta energie s-o țin așa cât e ziua de lungă. Mie îmi place să am lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trebui să i le spună. — „Come wait upon him“, se adresă Helen duhurilor, „lead him to my bower...“1. Se ridică și făcu semn că Bill ar trebui să i-o ia înainte. Într-un moment de inspirație îi făcu săracei Tabitha cu mâna, ca și cum urmau să se vadă mai târziu, și le urmă pe celelalte duhuri, în culise. Imediat se stinse lumina, de data aceasta fără să fi fost în program. Speram din tot sufletul că au reușit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe ceilalți, adăugă ea, gânditoare. Și uneori e de-a dreptul insolentă. Știți voi, așa cum sunt oamenii când se bazează pe șarmul lor și nu prea bagi de seamă ce spun de fapt. Se poartă chiar ca o vacă față de săraca Christina. Vreau să scot asta în evidență. Eram impresionată, fără să vreau. Aceasta era o latură a lui Violet pe care n-o observasem până atunci; când vorbea serios despre munca ei, era chiar interesantă. —Hazel Duffy joacă în rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
observat că-și dăduse cu mascara pe gene, care erau argintii la vârf. Era foarte impresionant. Nu asta am vrut să zic, continuă ea, doar că îmi pare foarte rău că săraca Violet a fost prinsă în toate chestiile astea. —Săraca Violet, spuse persoana în chestiune, ridicându-se, cam nesigură pe picioare, ar fi fascinată să știe despre ce vorbești. Tabitha se ridică și ea în picioare. Majoritatea celorlalți se dădură un pas în spate, nervoși. Cele două femei se potriveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Adică, știu că practic ea n-a făcut nimic, dar aș fi uimit să aflu că n-a avut nici măcar o bănuială despre ce făcea Ben pentru ea, observă Fisher, la care ceilalți își exprimară cu mâhnire acordul, în cor. —Săraca de Violet intră direct în repetițiile pentru Casa păpușilor cu ea! zise Sophie. —Mai bine Violet decât oricine altcineva, zise Fisher, ușor sarcastic. Are o capacitate uimitoare de a rămâne rece la toate. Sophie sări la auzul acestor cuvinte. —Hazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-a fost atât de frică, pentru mine și pentru cazul în care s-ar fi crezut că Vi a făcut-o, lucru care nici măcar nu mi-a dat prin cap la vremea aceea. Și m-am simțit foarte vinovată. Săraca Tabitha, nu merita să i se întâmple ceva așa de rău. — N-o să spun nimănui, zisei eu, strângându-i și eu mâna lui Sophie. Dar să fii cuminte, da? Îmi oferi un zâmbet frumos. —Să trăiți, am înțeles! Promit! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fapt că ființele umane au tendința să presupună că nivelul lor de inteligență e norma, standardul, și să acționeze conform acestei presupuneri. Din cauza asta, cei stupizi erau prinși cu ușurință, căci ideea lor de viclenie era atât de lamentabil de săracă, Încât făcea din ei prăzi evidente. Exact aceeași regulă, din păcate, Îi făcea meseria cu atât mai grea când avea de-a face cu criminali animați de inteligență sau curaj. În cursul orei următoare, Brunetti sună jos la Vianello și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]