23,750 matches
-
cu spatele la noi, după care porni încet către șura unde ținea adăpostite animalele. Era încălțat cu niște cizme de cauciuc. Am considerat gestul lui drept o invitație și l-am urmat, pășind cu prudență, ca nu cumva vreun cîine dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de undeva din spatele casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
de a se fi plictisit el înaintea mea, cititorul. Ceea ce înseamnă că, dacă un cititor răuvoitor ar anunța că el, dimpotrivă, s-a plictisit deja pe la jumătatea romanului, cel puțin tot eșafodajul spectaculos și atât de lăudat al finalului ar sări în aer. Mergând mai departe, ar trebui să ne întrebăm cum de rețeta aceasta, de real succes după cum se pare, a blazării apoteotice, n-a fost aplicată și până acum: de ce Hegel nu s-a oprit și el pe la jumătatea
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
Emil Brumaru Dragă Dimov, Primăvara sar în sus Broaște extraplate, Animalele fac febră, Berze cu chiloți de vată Umblă fără nici o jenă Prin băltoacele create. ( Dacă vrei să abuzezi De umiditate Poți să stai afară-n ploaie!) Școlărițe cu compasul Sînii-și trag sub bluze Și-i
Primăvara sar în sus broaște extraplate by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11926_a_13251]
-
ale lui Vinea "n-au scăpat de intervenții străine". În fine, îngrijind ediția de Opere a lui Petru Dumitriu, Ecaterina Țarălungă încoronează, cu un grotesc involuntar, jocul de atribuiri de paternitate dintre acești scriitori. Chiar și dintr-un sondaj rapid, sare în ochi nu numai faptul că, încălcînd voința autorului, editoarea hăcuiește Cronica, ci și că, din semidoctism, face tot felul de erori, împănate, pe deasupra, cu comentarii stupide. Iată, deocamdată, un singur exemplu, potrivit aici ca o mănușă. În volumul al
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
iar nu ceva mai incerții Breban, Bănulescu, Velea, Neagu, cu atît mai puțin Ivasiuc, Petru Dumitriu, Paul Anghel, Z. Stancu. Să ne aruncăm o clipă ochii și asupra momentului care se numește acum tot mai des "optzecist". Acesta se raportează (sărind cu două generații în urmă) la perioada 1930 cel puțin prin corifeii săi teoretici dintre care unii se simt apropiați de criterioniști, iar alții par să-i deteste pe aceiași din toată inima. Oricum, ambele tabere au în comun un
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
centrul lumii și să provoace mari emoții: ,Opt luni de zile am fost în spital", îi scrie Slavici lui Iacob Negruzzi în 1874, și continuă: ,Lumea îmi era nouă, când earăși mă aflai într-însa. Din întâmplare, în cea dintâiu sară ce am petrecut aici șafarăț, m-a surprins luna, ce-am zărit printre crengi. N-aș fi crezut că o arătare atât de comună poate să provoace atât de vii mișcări în suflet. Am lăcrămat". Luna lui Maiorescu este poate
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
a morții îmi spală creierul ca pe-o rufă purtată așa: cum se spală cu apă ce scriu astăzi pe apă Ce mai rămîne după curățenia mare de toamnă ce spaimă ce rușine ghemuită în mine stă gata să-mi sară la beregată Viața trece ca o ploaie de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la soare Mi-e bine. Cresc din mine flori de cîmp crinul roșu
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
versuri, al 7-lea fiind o invenție a zețarilor rămasă necorectată. Poet al câmpiei, Macedonski scrie în versul 13 pe câmpul, la Marino e prin crângul. Versul 53 în ediția Marino e hipometru, numărând 11 silabe în loc de 14, fiindcă tipograful "sare" secvența "cu-ncetul". Se știe că Macedonski a fost un fanatic al perfecțiunii formale a versului. Când un confrate făcea o eroare de versificație, chiar măruntă, se expunea tirului critic violent al poetului, Eminescu fiind ținta lui preferată. Se înțelege
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
în mormântul său la vederea acestui tablou satanic („Iuda între creștini”). Și când te gândești că doar câțiva ani în urmă comunistul Dodon jura credință lui Ilici primind carnetul de membru al PCRM! Cât de mult s-a maturizat băiatul sărind (din interes!!!) dintr-o extremă în alta. Dodon bate toate recordurile la capitolul de duplicitate. „Popa Alexii venit tocmai de la Como, de la sute de kilometri, mă numește pe mine trădătoare...Iată ce fac pochii de la biserica rusă în Italia, în
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
Pe buza Drinei Albe.” (Malurile fluviului Drina Albă). Are loc o reală identificare magnetică se poate spune, cu locurile și întâmplările inconfundabile, într-un timp de reacție alert, deși întins pe o îndelungă istorie... „La un stejar bătrân,/ La Lespezele Sării/ An după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
locurile și întâmplările inconfundabile, într-un timp de reacție alert, deși întins pe o îndelungă istorie... „La un stejar bătrân,/ La Lespezele Sării/ An după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
un stejar bătrân,/ La Lespezele Sării/ An după an/ Se aprind candelele luminii./ La Ujz al Dinei Albe,/ În anii 1913/ La Lespezele Sării,/ La Piatra Sfântă.// Au venit barbarii,/ Au ucis șaptezeci./ La Ujz al Drinei Albe/ La Lespezele Sării,/ An după ani acolo,/ Se aprind lumânările luminii/ La culele lui Gashi,/ La Uzj al Drinei Albe.// Au ajuns barbarii,/ Din alți munți veniți/ Și pe copiii din leagăn/ I-au masacrat mișelește...// În anii 1913,/ Șaptezeci de martiri,/ În
DANIEL MARIAN DESPRE DAN GASHI DIN GERMANIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380659_a_381988]
-
în alianță cu rafinatul trubadur, după regulile eufoniei medievale, nici împreună cu cavalerul, după regulile bătăliilor medievale, ci, după legile nescrise ale naturii, cu lupul, umăr la umăr, în goană. Acesta din urmă este avatarul cel mai adecvat contextului: „cețoasa fiară” sare la beregată, fără întârziere, fără milă, sfârtecă și ucide pe loc. Viteza sa de acțiune este sublimată în metafora verbală, de maxim dinamism, fulgera. Dincolo de impresia de acțiune rapidă, derivatul postverbal de la substantivul fulger comprimă și ideea de pedeapsă divină
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul nu tratează decât o secvență din tema avatarurilor, și anume trecerea sufletului dintr-un trup în altul, surprinzând un moment de presiune teribilă, în care arheul își schimbă avatarul. Precedentul avatar a fost un cavaler autohton, Litovoi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
niciodată,/ Nu s-a lăsat învinsă și dresată?” - Sfârșit de veac, 9); - curajul (...“câmpul gri,/ Pe care fiara fulgera, în goană,/ Spre arătarea tâmpă și vicleană,/ Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri” - Avatar); - cruzimea (“Cum eu și fiara i-am sărit la gât” - Avatar). Modalitatea de enunțare trădează aprecierea pozitivă a Poetului pentru lup, în toate circumstanțele, în care apare, în noblețea, splendoarea și specificitatea sa. Portretul acestui avatar se compune în timp, dar pare a se definitiva în Avatar, acolo
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lor, dar nu aveau voie să-l vadă pe cer... Cartea aceasta e construită cu măiestrie pe o situație reală, povestirea îi revine ca privilegiu bine definit autorului, trebuie doar să tragem învățămontele dincolo de imagistica și efectiv ideatica acelea care sar din tipare direct în privire, în gând! Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Constantin Țurcanu / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate
DANIEL MARIAN DESPRE CONSTANTIN ŢURCANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380674_a_382003]
-
Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017. Dacă aș mai fi cea de ieri aș împărți cu tine nuditatea iubirii aș contura ispita cu păsările focului discretă cum e luna la pătrar să luminez așternutul cu gust de piersică și sare până când dimineața firul și-l toarce tras din coama nopților pârguite de plăceri Dacă aș mai fie cea de ieri ți-aș respira lâncezeala înrourată de patimi și șoapte până când din inima noptii se recită ziua într-o cafea amară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
vor veni. Cu toții cunoaștem exemplul cu broasca pusă în apă la fiert. Ea este pusă în apă rece, apoi apa începe să se încălzească și în final va fierbe. Pentru că totul se petrece treptat, broasca nu sesizează pericolul și nu sare din oală, găsindu-și apoi sfârșitul în apa clocotită. Tot așa, omul, dacă nu este supus unui șoc, ci trece treptat prin greutăți din ce în ce mai mari, el ajunge să se obișnuiască cu ele. Poate că omul nu va avea soarta broaștei
DE CE APAR NENOROCIRILE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380711_a_382040]
-
Ne hotărâm s-avem o casă, Și o familie frumoasă, Copii, prieteni, cunoscuți, Doamne cât ne dezamăgesc toți!!! Vin Doamne-acum și te întreb: Cum să ocolim acest drum??? Să numai suferim, să numai doară, Inima din piept, să nu mai sară??? Neluța Stăicuț Referință Bibliografică: Of ... Doamne... / Neluța Stăicuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1902, Anul VI, 16 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Neluța Stăicuț : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
OF ... DOAMNE... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380732_a_382061]
-
să sprijini acea persoană, fiind și tu la rândul tău implicat în încercările vieții tale și totuși te-ai lăsat pe tine și ai ajutat acea persoană. Oare de câte ori nu ți-oi fi lăsat treburile de izbeliște și i-ai sărit în ajutor??? Dar așa cum se spune în popor „Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”.... și ce mare adevăr spun aceste cuvinte atât de simple și în același timp atât de complexe. Doare când realizezi că nu este nevoie decât de
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Când liniștea pădurii se așterne la zenit Și frunzele în ruguri de foc se tot aprind, Lumină se topește,în stropi,în lăstăriș, Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminiș. Alunecând ușor,pe-o rază ce coboară Din sânul lui Amor,simțirea mi-o înfioară. Ședeam și mă uitam și nu-mi venea să cred, Dar poate că visăm,sau nu eram atent. -Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
își aruncă Atunci și eu,cel care pe Ea o ... Citește mai mult Când liniștea pădurii se așterne la zenitSi frunzele în ruguri de foc se tot aprind,Lumina se topește,în stropi,în lăstăriș,Ceva-mi apare-n cale,sărind din luminis.Alunecand ușor,pe-o rază ce coboaraDin sânul lui Amor,simțirea mi-o infioara.Sedeam și mă uitam și nu-mi venea să cred,Dar poate că visăm,sau nu eram atent.-Suava-ntruchipare,arată-mi ce s-aleg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
și, bătuți de vânturi în toate direcțiile, trebuie să găsească ceva pe care să se poată răzbuna. Roși de neputință și sufocați de invidie, luptă din răsputeri să se scuture de asemenea năpăstuiri și atunci, debusolați cum le este plămada, sar în extrema cealaltă, pun pe ei vopselele stridente ale teribilismului, umflu-și pielea ca un balon gata să plezneacă. Se socotesc polieficienți din ce în ce mai strident, pe măsură ce clocotul interior arde tot mai puternic. Pun stapânire pe ei orgolii nemăsurate și o clocotitoare
UCIGĂTOAREA URĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380794_a_382123]
-
fără să fie conștienți de minciuna lor, mint fiindcă așa le stă în fire. Într-adevar, dacă te apuci să îi contrazici, ei neagă evidența. Albul devine negru chiar dacă albul este strălucitor. Te dezarmează oricum și pe de-asupra îți sar in cap cu agresivitate, sau nu te lasă să vorbești. Ușurința cu care Mitică și soția lui mint fără să clipească, le creaza o stare în care ei se mișcă confortabil. La ei minciuna este patologică. Pentru astfel de oameni
VICLENIA UMANĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380793_a_382122]
-
când vom fi la nevoie, tu ai să stai alături de noi?” m-a întrebat cândva tata. „Da, tată”, i-am răspuns cu glasul tremurat la gândul că vor veni și acele vremuri. Și ele au venit și a trebuit să sar în foc. Am făcut un gest aproape sinucigaș. Am părăsit Clujul și am plecat la București să îi îngrijesc, Doamne, în ce condiții!.. Părăsind Clujulețul meu drag, așa cum îl alintam eu, am părăsit un oraș care răspundea cerințelor mele interioare
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]