1,766 matches
-
prin aceasta-s izbăviți! Era odat-un Lazăr, om nevolnic, Sărman, bolnav, dar cu credință mare, În crezul lui era mereu statornic, Dar cel avut era mereu datornic Lui Dumnezeu. Nici gând de vreo schimbare! Când veni clipa ruperii de glie, Sărmanul a fost luat la Dumnezeu, Bogatul lepădat pentru vecie În iaz de foc, striga: "Ce grozăvie! Mă scoate Doamne din cuptor, că-i greu!" Dar Cel Preasfânt îi spuse: "E răsplata, Ce tu o meriți pentru ce-ai lucrat, Ai
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
cântărit ce-ai strâns și cât ai dat!" Deșertăciune-i viața fără Mine, O goană după vânt și tu știai! Tu n-ai trecut prin valea de suspine Și nu ai plâns, cu cel de lângă tine, Tu arzi în foc, sărmanul este-n rai!" Prieteni dragi, gândiți cu-nțelepciune La mersul vostru pe pământ, luptați, Să fiți exemple vii, cum Biblia spune, Nu așteptați din ceruri o minune, Dacă de Dumnezeu vă lepădați! El este Sfânt, va judeca păcatul! Întoarceți-v-acum, nu
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
un Înger l-a vindecat Mulți păgâni și mama sa, lui CHRISTOS s-au Închinat ! Păgâni ce s-au întors, la CHRISTOS Cel Înviat Primit-au Ucenicia, când capetele le-au tăiat... Procopie, scos din Cetate, să fie executat Pentru sărmani, cei în primejdii, să fie-n pază, s-a Rugat ! Sub sabie și-a plecat capul : smerit, cu toată Bucuria Dându-și sufletul la DOMNUL, EL dându-i M ucenicia ! ........................................................ Sf.Mc.Epictet și Astion. E pictet și Action,- născuți în
CUV.ATANASIE ATONITUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379936_a_381265]
-
Era pentru prima dată când Ionuț fusese adus la bunici, care locuiau la munte, poate și din cauză că până atunci copilul crescuse mai mult de bunicii dinspre mamă, din Cartierul Drumul Taberei din București. Era mai aproape de părinți, care, și ei, sărmanii, aveau servicii ce-i țineau departe de casă, de dimineață până seară, și de-abia reușeau să-l recupereze pe Ionuț de la bunici, măcar pentru cele două zile de week-end. Nu mai avea doi-trei anișori acum, crescuse în cei șase
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
basmele valahe și Făt-Frumos-din-Lacrimă crescuse la palatul părintesc «într-o lună cât alții într-un an» (EP, II, 263). Deosebit de interesantă este înrăzărirea eminesciană a mitemelor temporalității din «Scrisoarea I», din sonetul «Trecut-au ani...», din «Glossă», din «Luceafărul», din «Sărmanul Dionis» etc., raliindu-și - din planuri complementare - și: infinirea lumilor în „trinomul“ spațiu (necomprimat / comprimat) - timp (necomprimat / comprimat) - mișcare, zborul intergalactic spre centrul potential al universurilor, la Scaunul lui Dumnezeu, la „reședința Atoatecreatorului“: «Porni luceafărul. Creșteau / În cer a lui
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau... „Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta ? Norocul tău că n-ai pronunțat vorba întreagă !...“ Supt ca de un magnet în nemărginire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de o mie de ani...» (Sărmanul Dionis - EP, II, 280 sq. / 305 sq.; s. n.) etc. Bibliografia siglată: EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii - proză literară, vol. I - II, ediție de Petru Creția, București, Editura Cartea Românească, 1978. Referință Bibliografică: De la anul de trei zile la mitul
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
pe cale. Iartă-mă, țel mistuit în miraj, Iertați-mă, morți uitați în cavou, Iertați-mă, versuri fără mesaj, Iertați-mă, clopote fără ecou. Iertați-mă, foame, sete, tristețe, Iertați-mă, curve, vagabonzi, ucigași, Iertați-mă, osteneală și bătrânețe, Iertați-mă, sărmani, bolnavi și ocnași. Iertați-mă, păgâni, iertați-mă evrei, Iertați-mă, câmpuri neroditoare, Iertați-mă, eretici, iertați-mă, atei, Iertați-mă, biserici fără altare. Iertați-mă, părinți părăsiți de copii, Iertați-mă, prunci părăsiți de părinți, Iertați-mă, vieți îngropate
TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380364_a_381693]
-
presupunem că proiectul se va realiza cândva, fie cu sprijinul statului român, în speță al Ministerului Sănătății, fie (mai degrabă) cu banii unui om de afaceri. Nu cumva clinica riscă să fie acaparată de oamenii cu dare de mână, iar sărmanilor li se va închide ușa în nas? Că, de, orice investitor urmărește să-și amortizeze cât mai iute investiția, după care să-și poată spori profitul. Dr. Coriolan DRAGOMIR: Sunt conștient că trăim într-o agitată și nefericită lume a
AL DOILEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380505_a_381834]
-
modul absolut! Nemuritorii-s zămisliți de vrerea Lui atemporală, divin amestec de lumină și dragoste spirituală, ce-i pentru timpul fragmentat un existent de neatins; dar viitorul se deschide doar Unicului necuprins... De fapt, ar fi de vreun folos pentru sărmanul muritor să știe scrisul timpului ca să citească-n viitor, când el, cu-atâtea mărturii, știe trecutul neștiind, dovadă că istoria se tot rescrie scotocind?! Nefericirea sa supremă ar fi să știe ce va fi: Când suferința-l va-ncerca și-
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
-i aprindă lumânarea” - cf. Moartea crâșmăriței, p. 39...dar ceva miasme demoniace exală și exultă, parcă, și din zona lui Gavrea, cel care-l umilește, sălbatic, pe bietul credul, țiganul Ilarion Bujdea, promițându-i o “decorație” - promisiune care dezlănțuie, în sărmanul urgisit de soartă și oameni, o fierbințeală existențială tragică, pentru că și așa frustrările și umilințele vieții lui n-au număr... - ...ca să constate, în final, că, în lumea asta, corectitudinea și omenia sunt calități perimate și cuvinte desemantizate...la care el
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
Stihuri > Cugetare > OMUL Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Făcut de Domnul,omul, Din lut precum se zice, A cunoscut atomul Și iată-l nu ezită, Acum să revendice Puterea infinită. Sărman orgolios! Greșeala stă la pândă. E joc periculos! O ști cumva ce face, Când lumea e flămândă Și n-are-o zi de pace, Când ținând atomul, Focul, într-o mână, El deșteptul, omul, Fără doar și dacă, Poate în țărână Chiar
OMUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379562_a_380891]
-
își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu literatura, prima devenind pretext pentru cea de-a doua. Anii studiilor la Viena, pentru Eminescu au deschis perspective uriașe, prin filosofie, ce vor defini universul
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți. Sinele geniului care-și trage seva din sinele Neamului devine la rândul său sinele colectiv al comunității și al universalității. Romantismul lui Eminescu e cosmic-filosofic-Luceafărul, Sărmanul Dionis... „În Sărmanul Dionis, arată fostul meu coleg profesorul-scriitor Nicolae Tudor, filosofia se îmbină cu literatura, prima devenind pretext pentru cea de-a doua. Anii studiilor la Viena, pentru Eminescu au deschis perspective uriașe, prin filosofie, ce vor defini universul operei sale.” (Nicolae
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
pentru cea de-a doua. Anii studiilor la Viena, pentru Eminescu au deschis perspective uriașe, prin filosofie, ce vor defini universul operei sale.” (Nicolae Tudor, Iubirea, Un Nimb Primit Prea Târziu. Ed. Arefeană, București-2005, p. 55) „Rândurile acestea sînt din Sărmanul Dionis... Izbitoare este expresia. De ce spune Eminescu o dată „nefinire” și altă dată „infinire”, subliniate aici în text?, zice Noica. Și, de altfel, ce nevoie îl face să nu folosească expresiile obișnuite, infinit și infinitate, pe care el însuși le pune
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
mult de Dumnezeu, i-a făcut să aibă o inimă mai bună. Acolo, dacă-l aveai pe Dumnezeu în inimă și în lăuntrul tău, nu sufereai, nu erai afectat și nici compromis. Acolo am văzut (și) intelectuali care au căzut, sărmanii, și s-au compromis definitiv și irevocabil; am văzut și țărani simpli, care nici nu știau să se iscălească, dar aveau o frumusețe sufletească și o trăire de caracter nemaipomenite. Atunci și acolo am înțeles care este și ce este
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A., LA ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381246_a_382575]
-
Plus numărul de exemplare. Încât mă-ntreb nedumerită - Unde-i duhovnicul cu har? De ce și-a dat haina sfințită Pe cea a unui bișnițar? Ce știe numai că vrea bani! Ce dacă mori sau te cununi... Ce dacă sunt bogați, sărmani... Sunt taxe pentru rugăciuni! Că ne-am amanetat credința Și ne-am închis-o-n portmoneu! Ne mai rămâne năzuința Numai în bunul Dumnezeu.... Referință Bibliografică: În numele banului / Livia Mihaela Frunză : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1921, Anul VI
ÎN NUMELE BANULUI de LIVIA MIHAELA FRUNZĂ în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381336_a_382665]
-
NOU, de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016. • Omule, Noul An îți promite că vei primi în plus un piculeț din toate. Dacă se poate! • Să lăsăm Anul calendarului și să dăruim, Noul și belșugul sărmanului! Revelionul ne desparte de anul care se duce și altul care vine și e gata să ne apuce. • Sperața este singurul element care se adaugă schimbării. Dar și asta e sub seemnul întrebării. Din modestie nu vrem de la Anul Nouu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
adevărat, dar războiul e mereu în prag și e păcat. Citește mai mult • Omule, Noul An îți promite că vei primi în plus un piculeț din toate. Dacă se poate!• Să lăsăm Anul calendarului și să dăruim, Noul și belșugul sărmanului!• Revelionul ne desparte de anul care se duce și altul care vine și e gata să ne apuce.• Sperața este singurul element care se adaugă schimbării. Dar și asta e sub seemnul întrebării.• Din modestie nu vrem de la Anul Nouu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
pierdut la zaruri, De am rămas doar cu ocara? Ne aplecăm și luăm din tină Azi,leul fără de valoare, Iar hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de acuma mărăcinii. Ne plâng turmele de mioare
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
o primisem, dar cu bucuria că am mai ușurat-o pe a acestui bătrân, care, luminat la față, cu privirea unui copil ce tocmai primise cel mai prețios dar, mă conducea cu ochi rugători, de neuitare... Cât o fi așteptat sărmanul să-i treacă cineva pragul, să-l asculte, doar, să-l asculte și nimic mai mult... Nu doresc să mai văd părinți care-și înghit lacrimile căutând justificări, pentru că, da, dragii mei, asta fac ei. Caută justificări care să scuze
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
ca el modele-n lume ! Ajutând pe necăjiți, Veți fi sigur Mântuiți ! Scoțînd frați din sărăcie Ajungeți în Veșnicie ! În Fericirea cea de Sus, Să luați Cina cu IISUS ! Iar celor mai "pământești", Fără idealuri Cerești : Să nu uite de sărmani, Când le urăm "La mulți ani !"..... Sf.Emilia. De tânără fără părinți, Emilia, ce-nseamnă "gingășie" Frumoasă, plină de virtuți, dorea o viață-n feciorie ! A fost pețită des de cavaleri, care-o doreau de nevastă Știind că n-are
DE ANUL-NOU , CE AVEM DE VENERAT ? de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374392_a_375721]
-
care decurge litera. Pomana făcută unu altuia nu este un titlu de proprietate deși dese ori ultimul deținător faptic are dreptul de folosință. Din această cauză a milui cu „ochiul dracului” cu alte cuvinte a da din milă un leu sărmanului care întinde mână este o greșeală și chiar un păcat creștinesc. Dacă într-adevăr dai din milă ceva unui nevoiaș dă-i o pâine, un șal, o gheată. În nici un caz un leu care, în fapt îi este imediat luat
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
nu are încredere într-o persoană bună..! Din păcate minciuna și înșelăciunea mult mai ușor capătă azi acel atribut al încrederii... Îl doare pe Isus deseori întrupat în persoana unui seamăn de al nostru, dacă nu ne încredem în cel sărman, sau în cel cu adevărat în nevoi de ajutor. Credința e în noi, trebuie doar s-o ascultăm, e “Voia Domnului” ce ne cheamă prin acest “bătrân milenar’ (C.G.Jung) care este Sinele, căci urmând-o ne ducem crucea până la
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
deranjează pe unii, deoarece constituie o realitate existențială, puternică și cât se poate de compactă, conținând niște precepte moral-creștine foarte clare și corect definite. Acest lucru estompează sau atenuează unora duhul lor foarte zdruncinat și de-a dreptul exhaustiv, ajungând (sărmanii) niște victime ce revendică „libertatea de conștiință” care, chipurile, ar fi înrobită de icoanele, slujbele ori simbolurile Creștinismului sau, de ce nu, și ale altor religii!... Cred că, în primul rând, unii ca aceștia sunt victimele secularizării, sau nostalgicii vremurilor prigonitoare
DESPRE VALOAREA MORALĂ ŞI SACRAMENTALĂ A ICOANEI ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374553_a_375882]
-
mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19. 2. Ibidem, pag
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]