6,771 matches
-
facă... - Ai putea să o dăruiești cuiva, mai spuse mama și ieși. Cui? Lucia primise și ea jucării, bomboane... - Am găsit! Se ridică fuguța și cu gutuia în mână, se îndreptă către fereastră. Duse fructul la buze, ca într-un sărut, apoi îl așează afară, pe pervaz. Privi cerul înghețat, dar senin. Luna rotundă îi trimise, zâmbind, o rază. Mia rosti, zâmbind și ea, dulce: -Te rog să i-o duci tu! 24 decembrie 1956 Iarnă adevărată în micul Paris, zăpada
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce la buze, ca într-un sărut și cu bucuria pe chip, o așază pe pervaz. Privește afară, spre cerul înghețat, dar senin, ca și cum ar fi căutat, din ochi, pe cineva. Și șoptește: - Mulțumesc! FLASH 19 (Galbenă gutuie, dulce...) - II Nu te mișca! Te rog! Perfect! Și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua piersicile cele mai frumoase și-i mulțumea, numai că el Îi și furase un sărut fără să-i spună un cuvânt. S-au privit fugitiv apoi au coborât privirile În pământ rușinați de ceea ce simțeau dar, niciunul nu Îndrăznea să spună un cuvânt. Un timp mâncau În tăcere și evitau să se privească, apoi Încet
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
dorință, gând. Intimitate senzuală și intimitate în interiorul aceluiași vis. Mai mult, sincronizare în gîndire și visare, exprimată în replici de genul „mi-ai luat vorba din gură” ori „gând la gând cu bucurie”. „Vorba o poți lua și cu un sărut; într-o îmbrățișare se întâlnesc gând cu gând... ” - notează P.H.L., dând o turnură lirică participării directe la „povestea” personajelor sale. 11 iunie 2006 Poposesc, din nou, la fel de curios, în paginile lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
apropie de banca unde era așezată mama Ilincăi. Stătu puțin la îndoială dacă să intre în vorbă cu ea sau nu, apoi își luă inima-n dinți și i se adresă cu mult calm, după ce-i spuse un foarte politicos "sărut mîna": Îl aștepți pe nenea Tudor, tanti? Mama Ilincăi îl privi peste umăr nici măcar preț de-o secundă și Bărzăunul nu-și putu da seama dacă s-a uitat la el sau la un țînțar. Pe urmă rosti repede, țuguindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de un poet american versurile. Da, le căutase. Sfântul Google are toate răspunsurile. Memoria tactilă, de neșters. Degetele și căușul palmei, mângâind ultimele urme ale hărții ei citrice. Pumnul care se strângea în jurul gustului evanescent al unui fruct dintr-un sărut. Totul e un clișeu, nu crezi, și noi, și tot ce facem, și cărțile, muzica, sălile de teatru, așteptarea la metrou, blugii mei rupți, ah! înnebunesc când te joci așa cu mâncarea, parfumul încercat la încheietura mâinii, felul în care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ușoară surprindere, că încă nu știa cum o cheamă pe mama lui. Heringul îl vizitase în somn. Cu ochii lui ca de sticlă hol bați în întunericul unei ape înghețate. Ivan visase că-l vede străbătând rapid undele al căror sărut rece ca o mușcătură aproape că-i sfâșia pielea, ca și cum el însuși, Ivan, ar fi deve nit una cu peștele, ca și cum trupul i s-ar fi acoperit de solzi și sufletul i s-ar fi întărit în colți ascuțiți, ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era. Desăvârșită, într-adevăr. Neomenesc de fru moasă și, în mod ciudat, tocmai de aceea cumva lipsită de senzualitate. Lui Alexandre i se păreau puțin imaginare și imaginate felul în care se țineau de mână, întâlnirile lor din camera lui, sărutul ei, din care nu afla nimic, dar pe care-l exersa din nou, și din nou, și din nou, ca și cum ar fi sperat că într-o zi atingerea acelor buze îi va deveni familiară și că ea, Léa, va căpăta
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zâmbesc, răspunsul e pozitiv? Și dacă te înșeli și tu?” Un nor, care apăruse din senin, acoperi parțial soarele. „- Bine, nu te supăra că sunt suspicioasă, te cred. Nu te mai supăr cu neîncrederea mea, gata.” Și-i trimise un sărut ca să-l împace. Norul trecu repede prin fața soarelui lăsându-l să strălucească în toată splendoarea sa. Karina se încălzi puțin și căpătă o oarecare încredere după „discuția” cu soarele. Credea în semne, iar acum ele fuseseră destul de evidente. Se așeză
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că nu toate se vor împlini. Sărutul îndrăgostiților-semnal fără cuvinte de încuviințare și descătușare a amorului. Energia ce se degajă odată consumat cotropitorul amor este greu de calculat. Nu alerga nebun după iubire, pentru că în adâncurile ei nu vei găsi strălucire de aur curat. Uneori, rareori, te
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spui să încep imediat, Marina. Cum vrei. Da, să încep îndată, cum vreți. Și acum vin, să ștampilăm pactul. Ce e asta? Vin, vin, și o să vezi. O prinde din nou, o strânge în brațe și o sărută pe gură, sărut din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă, auzindu-se doar
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
masa este din acelea în care se află reprezentate principalele invenții cu portretele inventatorilor. Lui Montgolfier îi zice tată pentru că seamănă cu don Avito, tatăl său. * În timp ce tatăl se aprinde cu filosoful, se aprinde mama cu fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume de săruturi și aproape de liniște. Vino aici, fiul meu, Luis, Luisito, Luis al meu, al meu Luis, vino aici viața mea, Luis, Luis al meu... Luis! Vino, repetă: Tatăl nostru... Tatăl nostru.... Da, tatăl nostru, celălalt, cel ce e în ceruri... Tatăl nostru care ești
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ea, îi lasă floarea visului ei, surâsul trist făcut carne. E o minune de fată când un vis îi par buzele sale sugând la invizibilul piept. Îi vin atunci mamei, care o contemplă ca pe un sprijin, dorinți fierbinți de săruturi date acestei flori a visurilor sale; dar se abține pentru a nu o trezi; cum doarme! Cum doarme! Cum doarme mai mult decât poate! Pentru a nu o trezi, trebuie să păzească săruturile ce se risipesc acolo, prin viscere, cântându
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ca pe un sprijin, dorinți fierbinți de săruturi date acestei flori a visurilor sale; dar se abține pentru a nu o trezi; cum doarme! Cum doarme! Cum doarme mai mult decât poate! Pentru a nu o trezi, trebuie să păzească săruturile ce se risipesc acolo, prin viscere, cântându-i cântece stranii. Of, fata! fata! Cupă de dragoste! Și fata, Rosa pentru că don Avito își lasă acum soția să-i pună numele, ce importanță are cum se numește femeia? crește împreună cu Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și i se va da, apoi alt lucru și în sfârșit luna de pe cer gândind că nu i-o poți da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că nu i-o poți da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete, aceste săruturi... of, feminismul! Și timpul trece și fata începe deja să prindă instrumentul, un barometru, primul pe care îl întâlnește, și îl acoperă cu babețica și îl leagănă la piept, și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de blând, atât de amabil... Dar ce păr de aur... Și îi trece mâna prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este fals? Și ce? Nu suntem noi înșine falși? Și-i dădu un sărut. Treizeci de ani, Fulge, treizeci de ani! Treizeci de ani, Mira! și o îmbrățișă, adăugând: îți amintești? Mai departe nu a mai putut auzi Apolodoro pentru că doña Edelmira s-a ridicat repede, exclamând: "Cine merge pe aici?" și a intrat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta pentru că, luându-l azi biata sa mamă în brațe și sărutându-l, a auzit-o murmurând: "Luis al meu, Luis al meu, Luis?..." Un sărut intempestiv, ilogic, fără deducție, un sărut care a smuls lacrimi și mamei și fiului. Of, tatăl tău! a exclamat Materia îngrozită, auzind un zgomot. Și aici iată că intră don Avito zicând: Se vorbește de un inginer industrial care a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta pentru că, luându-l azi biata sa mamă în brațe și sărutându-l, a auzit-o murmurând: "Luis al meu, Luis al meu, Luis?..." Un sărut intempestiv, ilogic, fără deducție, un sărut care a smuls lacrimi și mamei și fiului. Of, tatăl tău! a exclamat Materia îngrozită, auzind un zgomot. Și aici iată că intră don Avito zicând: Se vorbește de un inginer industrial care a descoperit trisecțiunea unghiului... În această noapte
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Am făcut bine că l-am lăsat, căci dacă am fi ajuns să ne căsătorim și i s-ar fi întâmplat asta..." Federico și-a spus: "A făcut bine; la ce ar fi fost de folos...?"; i-a dat un sărut soției sale și a început să gândească la altceva, dar suntem siguri că imaginea defunctului i se va arăta mai mult decât o dată și că își va aminti cu regularitate conversația pe care au avut-o în plimbarea de pe malul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]