1,054 matches
-
publicat în albumul: " „Siebenbürgen Bilder einer Reise”" („Pelegrinul transilvan”), Wort+Welt+Bild Verlag München, 2007. Dincolo de excepționalele valente artistice, lucrările artistului Jacobi se constituie că un apel la salvarea unor valori inestimabile ale patrimoniului istoric și cultural mondial - renumitele biserici săsești fortificate din Transilvania - amenințat astăzi mai mult ca niciodată prin plecarea masivă a sașilor, care s-a accentuat după căderea comunismului până la limita depopulării totale a unor sate. Din mulțimea de fotografii pe această temă, a ales 2000 pe care
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
Meșendorf (în dialectul săsesc "Meschenderf, Mešndref", în sau arhaic: "Meschdorff", "Mesche", în , latină: "villa Meschonis") este un sat în comuna Bunești din județul Brașov, Transilvania, România. Meșendorf se află la circa 8km spre vest de șoseaua Sighișoara-Rupea. La recensământul din 1322 a domeniilor ce
Meșendorf, Brașov () [Corola-website/Science/300954_a_302283]
-
Albești, mai demult "Ferihaz, Firighaz" (în dialectul săsesc "Weisskirich, Veeskirχ", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Localitatea este situată pe drumul european E60, la o distanță de 5 km față de orașul Sighișoara și este străbătuta de răul Târnava
Albești, Mureș () [Corola-website/Science/300568_a_301897]
-
Apoldu de Jos, mai demult "Apoldul Mic, Apoldul din Jos, Polda Mică" (în dialectul săsesc "Klipult, Niederspold", în , în ) este o comună în județul Sibiu, Transilvania, România, formată din satele Apoldu de Jos (reședința) și Sângătin. Comuna Apoldu de Jos este situată în vestul județului Sibiu, în marginea sudică a Podișului Transilvaniei, la limitia de
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
pe principii cartografice de Johannes Honterus. Din anul 1580 datează un document, păstrat în arhivele din Sibiu, care atestă că un proces între frații Bartholomäus și Michael Weinisch, din Felmer, pentru împărțirea unei proprietăți, a fost judecat de Universitatea Națiunii Săsești. Primarul (în ) era ales de sași - de exemplu, Michael Knall a fost timp de nouă ani primar. Ultimul primar sas a fost Michael Kiltsch, ales în 1918. Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți
Biserica fortificată din Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/326770_a_328099]
-
Suseni, mai demult "Fălfalău, Fălfălău" (în dialectul săsesc "Pränsdref", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Satul Suseni este atestat documentar în anul 1319. Până în secolul al XVI-lea populația majoritară o constituiau sașii, ulterior românii și maghiarii (mulți
Suseni, Mureș () [Corola-website/Science/300595_a_301924]
-
mai 1927, Sebeș) este filolog și scriitoare de limbă germană din România. A studiat filologie germană și română la Cluj și București. A lucrat la început ca învățătoare. Din 1960 a făcut parte din colectivul de redacție a dicționarului dialectului săsesc din Transilvania, având un aport important la redactarea volumelor de la litera "G" până la litera "R". În 1973, a preluat conducera colectivului de redactare al dicționarului și a menținut-o până la pensionrea ei în 1986.
Anneliese Thudt () [Corola-website/Science/311226_a_312555]
-
a popula ""terra deserta et inhabitata"" cu scopul de a apăra teritoriile coroanei maghiare de frecventele incursiuni ale cumanilor. Controversatul termen ""inhabitata"" duce la ideea unui teritoriu pustiu și nelocuit, idee contrazisă de mărturiile arheologice care confirmă existența unui cimitir săsesc în localitate care a fost datat încă de la mijlocul secolului al XII-lea, perioadă cunoscută a fi primul val al colonizării sașilor în Transilvania. Ca urmare, teutonii s-au stabilit în ""Terra Borza"" (Țara Bârsei), ei având inițial doar dreptul
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
Casei Cavalerului" care fac parte din temeliile corpului bazilical.. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină, abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la început au fost construite probabil de comunitatea săsească rămasă după plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. După marea invazie tătară care a adus mari pagube în Transilvania, a avut loc o adevărată efervescență în construirea și ridicarea de noi fortificații. Cum cetatea din Feldioara
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
1241. Administrația Transilvaniei se afla în mâinile unui guvernator regal, sau voievod, care controla la mijlocul secolului XIII întreaga regiune. Societatea era împărțită în trei "națiuni" privilegiate, maghiarii, secuii și sașii, fiecare având 7 unități administrative: 7 județe maghiare, 7 scaune săsești, 7 scaune secuiești. (Vezi și partea de jos din Stema Transilvaniei). Aceste națiuni, totuși, își aveau corespondentul mai degrabă în domeniul social, decât în împărțirea strict etnică. Deși clasa neprivilegiată a iobagilor era formată majoritar din români, conținea și câțiva
Istoria Transilvaniei () [Corola-website/Science/296957_a_298286]
-
Ocnița, mai demult "Ocna" (în dialectul săsesc "Okne", în , în ) este un sat în comuna Teaca din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este înfrățita cu comună "" din Elveția. La recensământul din 2002 avea o populație de 1133 locuitori. Prima mențiune despre satul Ocnița apare într-un document
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
Giacăș, mai demult "Geacăș, Giacoș, Giacheș" (în dialectul săsesc "Gogeschderf", în , în ) este un sat în comuna Alma din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de nord a județului, în Podișul Târnavelor. Numele Giacăș provine din antroponimul german Jakob, satul lui Iacob . În Transilvania medievală au existat
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
Zips (atunci în Regatul Ungariei, azi Spiš, în Slovacia), ținutul de proveniență a acestui grup. Țipțerii au fost colonizați în Bazinul Carpatic în secolul al XIII-lea de regii ungari împreună cu sașii transilvăneni. Limba lor este foarte apropiată de dialectul săsesc transilvănean, o variantă arhaică a limbii germane de jos care s-a dezvoltat izolat de celălalte dialecte germane și din cauza colonizării timpurie și a distanțelor mari de teritoriul de origine, se diferă profund atât de limba germană standard cât și
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
mină”). În zonele populate de primii țipțeri s-au stabilit ulterior numeroase comunități germane venite din Westfalia, limba și cultura lor fiind influențată puternic și de acest element (de unde provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
numeroase comunități germane venite din Westfalia, limba și cultura lor fiind influențată puternic și de acest element (de unde provin cele mai mari diferențe lingvistice dintre dialectul țipțer și dialectul săsesc transilvănean). Deși nu au înființat scaune proprii, a existat Universitatea Săsească din Zips, care era baza organizatorică a autonomiei țipserilor. Țipțerii au avut drepturi și privilegii colective asemănătoare sașilor transilvăneni, profitând de o autonomie largă în ceea ce privește administrația localităților, legislația, jurisdicția și organizarea bisericească. Prima diplomă regală care a garantat libertatea și
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
în sec. XVIII și la cei care au imigrat în Maramureș mai târziu, din localitățile Gmunden, Bad Ischl, Bad Goisern și Ebensee, localități din Austria Superioară. Locuitorii, stabiliți pe Valea Vasarului (în ), pe râul Vaser, vorbesc un dialect deosebit de dialectul săsesc, puternic influențat de vorbirea din Austria Superioară. În anul 1940, în urma tratativelor ruso-germane, a fost decisă repatrierea germanilor din Bucovina. Astfel, de exemplu, între 14-18 noiembrie 1940, țipțerii din Fundu Moldovei au fost înmatriculați în "Listele de repatriere conform tratativelor
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
baza Constituției din 1923 și a legii de unificare administrativă din 1925, a fost înființat județul Făgăraș, cu reședința în orașul omonim, fiind divizat în trei plăși. Ca și în alte zone ale țării, în 1945, o parte a populației săsești din județul Făgăraș a fost deportată în Uniunea Sovietică, de unde o parte dintre supraviețuitori au revenit după vreo cinci ani. În urma reformei administrativ-teritoriale din 1950, făcută după model sovietic, au fost desființate județele și înființate regiunile și raioanele. În 17
Județul Făgăraș (interbelic) () [Corola-website/Science/300754_a_302083]
-
(n. 1950, Cârța, județul Sibiu) este un scriitor sas, care a scris în dialectul săsesc și în limba germană, originar din România. a lucrat ca jurnalist la publicațiile de limba germană Die Woche din Sibiu și Neuer Weg din București. În perioada 1985-1990 a fost publicist liber profesionist. De tânăr, a început să publice lirică
Friedrich Schuster () [Corola-website/Science/314152_a_315481]
-
fost urmărit de Securitate. În 1991 s-a hotărât să emigreze în Republica Federală Germania, dar nu a vândut casa părintescă din Cârța, unde se întoarce din când în când pentru a scrie. Versurile lui Friedrich Schuster, atât în dialectul săsesc din Cârța, cât și în limba germană, au la bază tematici transilvănene.
Friedrich Schuster () [Corola-website/Science/314152_a_315481]
-
fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe prima poartă și rămași blocați în incinta cetății să poată fi arși cu smoala fierbinte. Sătenii își țin și acum
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
așezări ("Villa cruciferorum de Thorda" - "Satul Cruciaților din Turda"), aparținând Ordinului Călugăresc al Ioaniților. Reședința a fost plasată pe o moșie primită că danie. În acest loc s-a desfășurat în anul 1288 prima Adunare Generală (Dietă) a nobilimii maghiare, săsești și secuiești din Ardeal. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Keresztes. Aceste Diete se țineau anual, sau de două ori pe an. Deseori, alături de nobilimea din cele 7 comitate ardelene
Oprișani () [Corola-website/Science/306914_a_308243]
-
-i câștige de partea sa pe secui și chiar trimite scrisori domnilor țărilor române ca să „le câștige bunăvoința și ambiția acestora”. Mailat este asediat în cetatea Făgărașului în 1540, dar va rezista asediului, chiar dacă Zapolya populează și la sprijinul Universității Săsești căreia îi solicită să trimită soldați la asedierea Făgărașului. Acest lucru a fost posibil datorită lucrărilor de întărire a cetății pe care le-a făcut Mailat. Perioada 1520-1541 a fost una foarte importantă pentru evoluția cetății Făgărașului. Mailat a dat
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
expediție în Transilvania împotriva lui Mailat, mai ales că acesta îi luase cetatea Ungurașului, deci avea și motive personale. Mailat se vede părăsit de majoritatea partizanilor săi și se retrage la Făgăraș, unde se pregătește de apărare. El poruncește Universității săsești, printr-un document din 17 iunie 1541, ca toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa sub amenințarea pierderii capului și averii în caz de nesupunere, de asemenea să treacă vorba din casă în casă în toată Transilvania
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
toți să se prezinte, pedeștri sau călăreți, la chemarea sa sub amenințarea pierderii capului și averii în caz de nesupunere, de asemenea să treacă vorba din casă în casă în toată Transilvania ca oameni să vină pregătiți de oaste. Universitatea săsească nu-i va trimite nici un ajutor, fiind influențată în acest sens de Gheorghe Martinuzzi. Oastea lui Petru Rareș, estimată la 12.000 mii de oameni, împreună cu Radu Paisie, domnul Țării Românești cu 6.000 de oameni și Ahmed Cuciuc Bali
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
dar istoric parte a Țării Făgărașului. În Evul Mediu timpuriu, această populație ar fi refuzat -potrivit istoricilor- sa părăsească așezarea care a fost atribuită coloniștilor sași în secolul al XIII-lea prin diploma regală Andreanum rămânând pe așa-zisul "Pământ săsesc". Astăzi, acest grup este de circa 200 de persoane. Potrivit unei alte teorii, maghiarofonii din Săcădate ar fi resturi tribale pecenege maghiarizate; prezența acestei etnii turcice a fost bine documentată în Avrig și împrejurimi. Până în 1940/41 au existat în
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]