3,569 matches
-
și cred că și pe mulți alții, faptul că și-a creat deja o tradiție și sper să meargă mai departe, cultivându-i pe toți cei care s-au alăturat și vor să se alăture acestui nucleu cultural al universului sătesc, în primul rând pe tinerii care vor prelua ștafeta de a duce mai departe simțirea și trăirea autentice din satele românești, desigur, cu eforturile deosebite pe care le presupune inițiativa culturală de a cultiva și promova literatura și arta. Concursul
CONCURSUL “DOR DE DOR” – CONCURS-BALSAM PENTRU SUFLET de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379351_a_380680]
-
prozator, dramaturg, biograf, desenator, pictor sculptor, regizor și actor, director de scenă și profesor de conservator, director de teatru și creator (unul dintre primii) de scenarii radiofonice, jurnalist, plăsmuitor de formule noi în teatru și în exprimarea artistică a vieții sătești, dar și tehnician multiplu obsedat de reveria leonardescă a zborului”, pe cel ce „a uluit contemporanii prin câte a putut să înfăptuiască într-o viață de om, și aceea scurtă...”. Profesorul, doctoral, literatul, academicianul C.D. Zeletin aduce elogii și mai
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
oile și le creșteau, creând cu ele o cultură a transhumanței colosale, pe suprafețe foarte-ntinse și-având ca ghid hărțile-astrale: Vara departe în Balcani și-n inima stepei rusești, iar la iernat, din nou acasă cu dor de obștile sătești. Din transhumață-au rezultat sălașe-ale păstorilor români, oriunde soarta i-a mânat cu oile printre străini. Așa se face că româna nu-i numai în Balcani vorbită, ci până colo-n Caucaz a fost de-ai noștri răspândită. Un mod aparte
BALADA DORULUI DE DUCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381046_a_382375]
-
să răspundă. A fost nevoită să mă ridice să răspund, iar în registru a apărut numele meu. Probabil s-a temut doamna învățătoare să spună că încă nu eram elev. Am citit mult. Spre regret numai ce era în biblioteca sătească și cea a școlii. Cine selecta acele cărți nu știu. Acum îmi dau seama cât de departe era fondul de carte de ce ar fi fost necesar. Eram privilegiat: aveam acces liber la rafturi, mi se permitea să aleg 4-5 cărți
INTERVIU CU DOMNUL DR. HAB., PROF. CONSTANTIN GAINDRIC, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381281_a_382610]
-
anului 1960 redată prin trăirile personajului principal: Marius Valinescu. Inginerul, originar din Ardeal, este proaspăt absolvent al Facultății de Agronomie și este repartizat într-un sătuc izolat, din Moldova. Până în sat este adus de o căruță trimisă de președintele gospodăriei sătești. În sat inginerul este primit în gazdă de moș Frunză și soția acestuia, doi bătrânei cumsecade care-i vor fi sprijin mai tîrziu tânărului inginer. Poveștile lui moș Frunză și mai pe urmă și ale țăranilor îl ajută pe inginer
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
cu respect, apoi atenți și hotărâți. Ideea de a fi acasă familiști, îi face să îndreptățească puținele voci care se revoltă și cei strânși la ședința lunară devin lumea în care inginerul intră cu vise mari de refacere a vieții sătești. Dorința de schimbare și atitudinea inginerului de a oferi o viață mai bună îi determină pe țărani să capete glas. De aici și titlul romanului ,, Lumea are glas”. Chiar dacă romanul are pe alocuri, unele exprimări brutale, este plăcut prin tema
O LUME UITATA-LUMEA ROMANULUI ,,LUMEA ARE GLAS A SCRIITORULUI OCTAVIAN VOICU de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381493_a_382822]
-
de peste an și la praznice împărătești și la sfinții mari”, a mitropolitului Varlaam, tipărită la Iași, în 1643, este cartea la care făceam referire mai sus. Într-o conscripție școlară din anul 1700 se menționează o întreagă rețea de școli sătești pe teritoriul fostului comitat Sătmar, printre care și localități ce aparțineau de plasă Baia ... Citește mai mult Prof.Botiș Mircea / Pr.Botiș RaduDe la sfarsitul antichității, pe parcursul evului mediu și până în a doua jumătate a secolului XIX-lea, învățământul și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
de peste an și la praznice împărătești și la sfinții mari”, a mitropolitului Varlaam, tipărită la Iași, în 1643, este cartea la care făceam referire mai sus.Într-o conscripție școlară din anul 1700 se menționează o întreagă rețea de școli sătești pe teritoriul fostului comitat Sătmar, printre care și localități ce aparțineau de plasă Baia ... XI. O MONOGRAFIE DE EXCEPȚIE DESPRE REPUBLICĂ DE LA PLOIEȘTI, de Radu Botiș, publicat în Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016. Prof dr.Constantin Dobrescu Începutul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
ha khil" - "mănâncă unt".Soția s-a supărat foarte tare, pentru că nu știa sensul de "unt" al acestui cuvânt, în dialectul ei, "ha khil" însemnând "mănâncă spermă". Dar sensul primar al acestui cuvânt este indianul GHI- unt clarificat, în limbile sătești indiene folosindu-se chiar formă khil. Deci, romii căldărari au dreptate când spun "khil" untului, ursarii folosind formă romanizata "untos". Deci, daca țiganii URSARI ar avea o cunoaștere bazată pe satisfacerea instinctului primar de foame, nu ar avea probleme să
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
limpede că albimea untului clarificat ca să vorbim eufemistic. Ursarii te-ar înjură urât cu acest cuvânt, ceva de genul : Du-ten chilu' meu. ȘI ESTE UN KIL DE CHIL! Zar versus Zor Zar înseamnă par pubian și este originar în limbile sătești indiene. Zor este persan și înseamnă putere, fiind folosit în toată India. Este cunoscut faptul că același fond de cuvinte persane este prezent atât în hindi, cât și în români. Este și normal, persana a fost limba de curte a
VASILE IONESCU, SĂ NU SPUI URSARULUI MĂNÂNCĂ UNT ! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374347_a_375676]
-
LA FIECARE REVEDERE, ACEEAȘI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă n-ar exista persistența folclorului în Maramureș, n-am putea face vorbiri despre cultura sătească a acestui rai românesc, fără teamă de o evocare caleidoscopică. Unde se cântă cu suflet se și ivește tendința de a cânta toți, și atunci se contopesc unele într-altele cântecele, iar influențele reciproce pot să altereze valoarea. Și-atunci
NARCISA SUCIU. LA FIECARE REVEDERE, ACEEAŞI, CA SOARELE ÎN FIECARE DIMINEAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374534_a_375863]
-
sunt integrați. Se citesc cu multa placere jurnalele și scrierile ridicate pe suport autobiografic în care cititorii văd cum au soluționat alții problemele vieții care i-au frământat și pe ei. Foarte gustate sunt monografiile, în special cele ale localităților sătești în care oamenii se regăsesc ca în adevărate oglinzi, etc. Sunt preferate textele literare îmletite cu imagini vizuale și muzică, așa cum oferă televiziunile și filmele. Intertextualitatea este o modalitate intrinsecă a valorilor scrierilor actuale. Noutățile cer întotdeauna un răgaz pentru
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373545_a_374874]
-
același succes, sau sunt scenarizate cinematografic. În ce privește istoria teatrului românesc dispunem de o bibliografie vastă. Rădăcinile sale se află în tradiția noastră populară, românul fiind, de când se știe, poet, deci un bun orator. Obiceiurile și tradițiile folclorice, ritualurile și ceremoniile sătești au fost dintotdeauna producții orale teatrale. Înseși legendele, miturile, transmise mai întâi din om în om, fac istoria artistică a creativității romînești. Folclorul, acest colosal muzeu încă viu, de frumusețe spirituală a neamului nostru dacic, deține și rădăcinile artelor deci
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
nu din afară, ci dinăuntrul fluierelor sale”. Iată o încolonare a doi artiști, între cer și văzduh, care modelează în formă, cuvânt și sunet două elemente materiale și deopotrivă ideale, piatra și aerul! Minunată și ciclopică aspirație aflată în cultura sătească, în creația populară și folclorul muzical românesc! Artistul instrumentist Dumitru Zamfira are în firea sa o pașnică retorsiune, aproape singulară la gorjeni (este originar din Novaci), fiind oltean neaoș, dar necântând oltenește nici chiar melodiile oltenești, cântându-le dumnezeiește. „Modelează
DUMITRU ZAMFIRA, FIUL FLUIERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373825_a_375154]
-
grăului de paie și pleavă. Interesant și frumos, așa mi se pare astăzi... Am participat, copil fiind la toate muncile câmpului, dar și cele gospodărești ale casei, la păscutul vitelor, la tot ce trebăluia o familie din rândul unei comunități sătești, harnice, cinstite și deopotrivă cu sete de viață trăită frumos și omenește. Ard de nerăbdarea de a te identifica drept o cântăreață, frumoasă cum erai, fermecând și cu glasul. Să grăbim pasul într-acolo. Terminând clasa a VIII-a am
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
să mărturisesc că sunt entuziasmat, bucuros și emoționat pentru inițierea, elaborarea și publicarea acestei lucrări - ce evocă istoria și geografia - cu oamenii deosebiți și locurile acestea minunate, totodată trecutul și prezentul, anticipând, într-un oarecare fel și viitorul acestei comunități sătești și parohiale din localitatea Tria, comuna Derna, județul Bihor. Aici, în această carte sau datorită ei, ne aducem aminte cu vibrante emoții, sentimente de recunoștință și prețuire de înaintașii noștri, de moșii și strămoșii noștri, trăitori, viețuitori și chiar supraviețuitori
DESPRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN TRIA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375341_a_376670]
-
secretă toți anii aceia și pe care-l mâncasem uneori ferită de ochii lumii, căci mă rușinam teribil să-l scot la vedere, în condițiile în care, ceilalți colegi aveau sandwich-uri adevărate din pâine sau dulciuri felurite cumpărate de la magazinul sătesc de lângă școală, în care eu nu intrasem niciodată. Astfel, m-am pricopsit cu porecla de Tarzan, de care nu am mai scăpat până la sfârșitul școlii generale, mai ales că ideea fusese preluată cu entuziasm de satrapul acela încornorat de frate
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
foloseau ca acum covoare persane. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse direct peste dușumea sau peste pământul galben amestecat cu balegă de cal ori pleavă și apoi lipit pe jos în locul dușumelei, covoare de iută cumpărate din magazinele sătești numite pe atunci „Cooperativă”, sau țesute la război. Așa se "tencuiau" și casele la țară, peste care lipitură se dădea cu var stins și albăstrit cu sineală . Cum spuneam, tata a construit bordeiul, ne-a instalat patul și ne-a
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciș, și-n curmeziș, pân-în Tisa și-n Dunăre." Augustin Z.N. Pop întărește această mărturie a lui Eminescu, consemnând: „Încă din copilărie, poetul arătase interes literaturii sătești și la Orientul propusese ca, întovărășit de Vasile Dumitrescu-Păun, să culeagă folclor din Moldova. În 1869 își pusese în gând să conferențieze în Maramureș despre poezia populară.” (A.Z.N. Pop, 1978:102). Am putea spune, nu ca eminescologi, nici
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
el promisese în 1875 lui Titu Maiorescu și prietenului său Teodor Nica, secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, să întocmească un chestionar folcloric, care urma să fie multiplicat de minister (probabil prin tipar) și să fie expediat școlilor sătești din țară.” (A.Z.N. Pop, 1969:166). Interesul pentru folclor, în special, perioada când a funcționat ca revizor școlar, dar și cea de dinainte, a constituit un atu onorabil în ceea ce privește abundența culegerii de texte literare folclorice, dar și de
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
neam. În casa străbunicii Victoria Pascu, am deslușit tainele cântecelor populare și a jocurilor strămoșești iar la școala din localitate mi-am format primele trăsături de caracter, învățat de dascăli remarcabili, rămași peste ani în sufletul și memoria mea. Ambientalul sătesc, prietenii, căldura și educația de acasă au înrâurit suficient alegerea drumurilor și aspirațiilor tale? Au fost timpuri și oameni care mi-au influențat viața și destinul, figuri neuitate, la care mă raportez mereu. Eram o familie cu cinci generații în
MIRCEA CÂRŢIŞOREAN-RAŢIU. IUBIREA DE MELOSUL FOLCLORIC, VOCAŢIE PRIMORDIALĂ ŞI IREPROŞABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371016_a_372345]
-
se găseau în aceste băcănii; ace și ață de cusut, chibrituri, sare, gaz lampant, bomboane, și multe alte mărunțișuri care în aparență nu le dai vreo importanță dar sunt necesare traiului unui om obișnuit. Ce nu se găsea în băcăniile sătești se putea găsi în băcăniile din târgurile de tot felul. Dar venind mai în zilele noastre îmi amintesc niște întâmplări cu oameni care datorită unor întâmplări au devenit chițibușari! Un prieten al meu mai în vârstă care fusese normator o
CHIŢIBUŞURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347833_a_349162]
-
iar asta doar până când s-a instaurat și la noi regimul cel nou al trâmbițatei bunăstări, care a luat școlii până și binefacătoarele stipendii legate de educația contextualizată vacanței elevilor. Profesorul universitar Vasile Șoimaru, prietenul de la Chișinău al comunității noastre sătești (pe cale de consecință, și al meu), știind cât de "legat de moșie" sunt, reușește, printr-un anume vicleșug, să-mi desfacă, în sfârșit, legătorile. Și iată ce surpriză îmi făcu dumnealui anul trecut, pe timpul culesului strugurilor și (cu oarece dispensă
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
din satul Căpățănești, Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului Biserica Intrarea Maicii Domnului În Biserică,sat Govodarva, Biserica de lemn Sf. Voievozi din satul Ilov 29. În afară de faptul lăcașul de cult este locul comuniunii spirituale acestea au adăpostit primele biblioteci sătești după cum arată părintele Dumitru Bălașa,30: Deși localitatea este destul de veche , 1693, când căpitanul Vasile face o notă de cărțile ce a adus la Mânăstirea Tismana, Daia din Cireș, date în seama chelarului Răduț și anume Pravilă Mare, Evanghelie Liturghie
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
că gând n-am. Despre ce am vorbit mă tem că o să vă căutați un alt învățător, căci pe mine m-a cam încolțit azi, cum ajunsei acasă ... Scrisoarea este datată, 2 septembrie 1857. După cum o să vedem, la redeschiderea școlilor sătești, Ion D. Petrescu n-a mai fost încadrat ca învățător. În iunie 1858 se găsea la funcționăria tribunalului din Câmpulung. Bine pregătit, și mai ales pătruns de dragostea fierbinte de a lumina poporul de jos, Ion D. Petrescu va fi
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]