623 matches
-
dădu copiilor dulciuri pe care aceștia le primiră cu ambele mâini întinse, mulțumindu-i cuminți, așa cum cerea conduita setswaneză. Aceștia sunt niște copii care respectă datinile, remarcă Mma Ramotswe aprobator - spre deosebire de unii copii din Gaborone. Plecară de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
le primiră cu ambele mâini întinse, mulțumindu-i cuminți, așa cum cerea conduita setswaneză. Aceștia sunt niște copii care respectă datinile, remarcă Mma Ramotswe aprobator - spre deosebire de unii copii din Gaborone. Plecară de acolo și traversară sătucul în dubița albă. Era un sătuc tipic botswanez, cu case răsfirate, cu o cameră, maximum două, fiecare cu propria curte, fiecare înconjurată de propriul pâlc de arbuști țepoși. Casele erau legate între ele prin cărările șerpuitoare, care înconjurau fâșiile de lanuri și terenuri cultivate. Vite obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se așternu tăcerea. Nu se auzea nimic în afară de câte un scârțâit al acoperișului de tablă, care se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa să lustruiască camioane și să-l ajute să vulcanizeze roți și care, prin bunătatea lui, îi scosese la iveală și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Botswana și te simți din nou în largul tău. Era un grup de oameni din tribul masarwa care veniseră din Kalahari să vâneze struți. Trebuie să fi găsit apă în depresiunea salină, după care au luat-o spre unul dintre sătucurile situate de-a lungul drumului spre Maun. Oamenii de acolo îi privesc, uneori, cu suspiciune pe cei din basarwa, susțin că le fură caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
facă față ideii de adulter (în adâncul inimii deja știa că soția nu-i este fidelă). Celălalt bărbat ar putea să se întoarcă în genunchi la soția lui și să-și accepte pedeapsa (probabil ar fi constrâns să locuiască în sătucul îndepărtat cu soția lui catolică), cât despre soția în pas cu moda, ei bine, ar putea petrece mai mult timp în măcelărie, decât să se odihnească în patul mare din Nyerere Drive. Băiatul, însă, nu putea fi lăsat în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
decât să cazi într-o prăpastie. Trebuie să le trimit fetelor din New York o carte poștală, m-a fulgerat un gând. Vreau să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plin de tufișuri de hasmațuchi și muri sălbatici care se frecau de ferestrele laterale ale mașinii. Britanicilor nu le place nimic tăiat scurt, îngrijit, nici arbuștii, nici unghiile. Am trecut pe lângă ferme cu zidurile gata să se prăbușească și prin sătucuri cu case cu acoperiș de paie, cu garduri vii care mai de care mai frumoase. Englezii sunt obsedați de gardurile vii. Le dedică secțiuni întregi în ziarele de duminică, pe cuvânt. Singurele lucruri deloc pitorești în timpul drumului erau indicatoarele ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de Hristos, s-au apucat să scrie. Știu asta din niște tăblițe cu scriere ideografică găsite la Tartaria (un sătuc ce aparține de comuna noastră, pe malul Mureșului), iar acum sunt la British Museum, spre cercetare. Când mă pilesc, în nopțile târzii de vară, cu prietenii, încep să mă laud cu strămoșii mei care erau mai buni decât ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au adunat și banii multor escroci și criminali în depozitele băncilor de acolo, i-au curățat frumușel și i-au așezat în vitrina cu civilizație. Și vacile s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea locului. Vacile, curate, cu ugere rozosine, pășteau o iarbă grasă, crescută în fire egale, foarte ecologice. Apariția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ne poartă pe coridoarele de la Consiliul Europei cădem complet pe spate. Capitaliști decadenți, ce mai... 3 noiembrie 1999 Mihaela: Remote-control Da, cred că ai multă dreptate cu panem et libris. Mă întorc la acel seminar „Pedagogie des Philosophes” din sătucul de lângă Lausanne. Să trec peste ce însemna sat. Și peste faptul că era septembrie și frunzele nici nu aveau timp să zacă pe alei două secunde. Venea câte un tip, de ziceai că-i chelner de mare casă, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină. — Turul magic. Îmi surâde enigmatic și pornește motorul. Ieșim din Lower Ebury și o luăm pe un drum pe care nu-l recunosc, printr-un mic sătuc vecin, apoi în sus pe dealuri. Nathaniel pare binedispus și-mi spune povești despre fiecare fermă și fiecare cârciumă pe lângă care trecem. Dar abia dacă sunt atentă la el. Mintea mea lucrează la greu. Nu știu ce să fac. Nici măcar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu dacă e explicația cea mai bună, oricum nu este suficient ca să înțeleg ce e înăuntrul Centrului, Sunt aceleași lucruri ca într-un oraș obișnuit, magazine, trecători care cumpără, stau de vorbă, mănâncă, se distrează, lucrează, Adică exact ca în sătucul înapoiat în care locuim, Mai mult sau mai puțin, în fond e o chestiune de mărime, Adevărul nu poate fi așa de simplu, Presupun că unele adevăruri sunt simple, E posibil, dar nu cred că le putem găsi în Centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are ca vizir pe bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în haine de profesori cu robele în geantă și măștile legate la șold. Li se arăta direcția Brăila și se îndreptau mecanic spre oraș. După aceea, ne-am dus și mai departe. Aproape de Barboși, între nodul de cale ferată și sătucul uitat de timp. Ascunși printre zidurile vechi ale cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prânz și-mi cumpăr de mâncare de la un magazin. Intreb pe doamna de la tejghea și pe fiul ei dacă nu cunosc un loc unde aș putea mânca o supă, căci tare mam mai săturat de sandvișuri. Imi răspund că în sătucul lor nu se găsește așa ceva, dar fiului îi vine o idee: imi indică trei borcănașe cu supă pentru copilași pe care apoi mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate din partea lor! Așa mănânc și eu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cu ochii în patru. Intâlnesc apoi câțiva tineri pe bicicletă și un grup de vreo 10 tineri care stau tolăniți în iarbă și vorbesc. Coborâșul spre Saint Gervais este lung și la vreo 5 km înainte de destinație întâlnesc prima localitate, sătucul Mecle. Intru în bisericuța satului, dar aceasta este plină de scaune, cutii cu sucuri și alte lucruri. Apreciez însă faptul că este deschisă, așa cum voi găsi deschise și cele două biserici de la Saint Gervais. Aici poți admira sau compătimi (depinde
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă gândesc că eu am privilegiul acesta, și nu cred că îl merit așa cum l-a meritat ea, dar nepătrunse sunt căile Domnului, iar mie nu-mi rămâne decât să fiu adânc recunoscător. După opt km ajung într-un sătuc, Bouisset, dar cum astăzi este sărbătoare, nu observ nicio mișcare. Peste puțin timp le ajung din urmă pe doamnele cu care am dormit astă noapte în acea improvizație de gîte. Ele au plecat de acolo cu noaptea în cap, probabil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ceea ce-i adevărat. Mai întâlnesc și lanuri de porumb, udate abundent de stropitori foarte mari, puternice, sub care tare aș mai face și eu un duș. După alți opt km am ajuns în sfârșit la destinația zilei. Localitatea este un sătuc din departamentul Gers, în Midi Pyrénées. Este unul din acele mici sate, pitorești, care te încântă din prima privire și în care tehnica și agitația zilelor noastre sunt aproape străine. Aici am plăcuta surpriză să constat că persoana la care
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
balcon de la care ai o priveliște minunată, cât cuprinde ochii. Chiar nu mă așteptam la atâta deschidere și generozitate din partea acestor oameni. Iau cina împreună cu doamna și cu nepoțelul ei și o ascult cu plăcere, vorbindu-mi despre acest sătuc cu 450 de persoane. Aici a fost nu demult și un medic român care a stat doar un an și jumătate, și în acest timp satul a prosperat (adică vânzătorul de alimente), deoarece veneau la consultație și tratament multe persoane
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
notez ceva, și anume că înainte de a ajunge în această localitate, am trecut pe lângă o crescătorie de gâște, unde am văzut o imensitate de păsări, toate albe, stând liniștite afară pe niște platouri imense, după care, urcând printre copaci spre sătuc, am avut de suportat o mulțime de muște sâcâitoare, agresive chiar într-o porțiune de pădurice umedă, cu multe buruieni și bălării. Vineri, 24 august: Montesquiou-Maubourguet: 41 km Aseară am mai stat la discuții cu gazda, d.na Ana Deveulin
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lățos, care a început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct în capul meu. Incet, încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mă feri de ele. Nu mai este nimeni care să meargă pe șosea, pe jos, și nici pe drumul de pelerinaj nu cred că este nimeni, căci la Arudy eram doar eu și cu franțuzoaica. Până la Oloron, trec prin patru sătuce: Buzy, Buziet, Ogeu les Bains și Herrère, în care nu mă opresc decât pentru o scurtă vizită în biserică. La amiază ajung la Oloron, unde îmi permit o pauză de două ore, timp în care mă informez și la oficiul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Nu, răspunse Cristi ușor jenat de faptul că fusese observat, absolut de loc, vă ascult mai departe. Vă plictisesc, nu-i așa? Dimpotrivă, îmi face plăcere să vă ascult. Până acum o jumătate de veac, aici nu era decât un sătuc de mineri care își ridicaseră casele răzleț pe pantele muntelui, cât mai aproape de locul unde săpau în măruntaiele acestuia după aur. Scormonind în istoria familiei oricăruia dintre localnici, vei găsi nu foarte departe un miner, iar mai adânc nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădure și strângeau destul cât să-și ducă zilele. După război, lucrurile nu au mai stat de loc așa. Comuniștii le-au luat tot. Au deschis o mină mare, au adus oameni din alte părți și au început exploatarea industrială. Sătucul de mai demult s-a dezvoltat transformându-se într-un mic orășel. După câteva decenii însă, filoanele au secat și deschiderea altor băi nu mai era rentabilă. Imediat după revoluție, minele s-au închis de tot iar oamenii au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]