4,482 matches
-
le spusese celor din conducere că are treburi urgente de îndeplinit și că se grăbește la județeana de partid. Aceștia nu prea îl credeau pe cuvânt, li se citea frica din ochi, dar nu voia să le-o exploateze, se săturase și de acest joc, nu-i mai producea niciun fel de plăcere, odată, la începuturi, văzuse spaima în ochii unui inginer-șef, frica omului îi făcuse o plăcere nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască. Se săturase de această existență care nu se deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o muncă cu rost, să se bucure pur și simplu de soare. Nimic din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și stăpâni Universul, de a avea acces la eternitate prin fragila portiță a plimbărilor în spațiul cosmic și prin realitățile virtuale, trăim schizoid și scindat fără să putem răspunde la întrebări fundamentale. Sandei a zdrăngănit la pian până s-a săturat. Maria doarme fericită cu mâinile pe piept. Și-o amintește zburând prin pădure cu o expresie de fericire întipărită pe față. În ziua în care a văzut-o pe Maria alergând prin pădure cu acea expresie de fericire pe față
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța la el, imaginea lui ți-a intrat în corp, în creier, în piele, nu este clipă să nu-l vezi, să nu-l auzi, ești bolnavă de dorul lui și el te tratează ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
făceau gura pungă. Norul de lăcuste devoratoare ce eram, îi cuprindea pe frații Cimpoieșu îMihai, Ghiță și Vasilică), Lala, Tuna, frații Costescu îVirgil și Mihai - când soseau de la Dorna) și cu mine, eu jucând rolul de gazdă ospitalieră. Când ne săturam de acrituri, schimbam azimutul înspre grădinile vecine, unde dădeam năvală după roade ceva mai alcaline: bobi, maci, porumbi în lapte, susai, măcriș, cireșe, căpșuni, dude, mere și pere văratice. Fructele unice, de pădure îfragi, afine, zmeură și mure) ne plăceau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vioi și scânteietori, ei aplaudau zgomotos, cu gura până la urechi ori tropoteau cu toată puterea picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă a celor mici, zbierând ca apucații odată cu aceștia sau bătând din palme cu frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o zi cenușie, cu lumina Înghesuită stins sub cerul sur, aplecat peste noi. Vântul pornit brusc, care ne Împingea din spate să ne răstoarne, mi-a dat nebuneasca idee. Eram la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul Doamnei (un deal cât un munte, aflat În preajma noastră, pe care rareori se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prezenta nicio surpriză. Ne rutinasem. Mi am zis că e mai cinstit sa-i trimit un SMS. I-am trimis un mesaj simplu, În care Îi spuneam atât, cu o sinceritate indubitabilă: ”Linzi, te rog nu mai veni! M-am săturat de tine. M-am săturat de noi!” Știu că suna dur, aproape mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mi am zis că e mai cinstit sa-i trimit un SMS. I-am trimis un mesaj simplu, În care Îi spuneam atât, cu o sinceritate indubitabilă: ”Linzi, te rog nu mai veni! M-am săturat de tine. M-am săturat de noi!” Știu că suna dur, aproape mojicesc. Dar am considerat că așa e cel mai bine. Fără lacrimi (din partea ei), fără priviri languroase și Îmbrățișări teatrale. Ar fi fost sub demnitatea noastră. Ar fi fost un final de film
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva cuvinte cu mine (din politețe, și numai dacă are chef), se Întinde de cum ajunge și doarme până târziu, spre seară. O privesc de fiecare dată când doarme. Minute În șir, zeci de minute În șir. Fără să mă mai satur. În copilărie visam mereu că zbor. Același vis, care se transforma din coșmar În extaz. Era mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așa cum Îi era obiceiul). Avea pe ea doar o pereche de chiloței roz, peste care și-a tras un furou transparent, din ceva fin. Dormea liniștită, cu năsucul În vânt. Am privit-o din nou, interminabil, fără să mă mai satur. Totul la ea se afla Într-o armonie deplină de linii și ondulații, de trăsături fine și de curbe dulci. Un corp de zeiță, care te invita să Îl admiri la infinit, unic și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea frumoasă pe care parcă o văzusem pentru prima oară. Același recepționer îmi luă cheia și îmi ură drum bun. Înainte să ies din han am întrebat: — Unde se află priveliștea ce se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vezi! - Bine, bine, te cred! Acum hai să vedem ce bunătăți ne pune mama pe masă în această seară, vrei? Și, braț la braț, ca porniți la o promenadă, pășiră pragul bucătăriei, unde numai mirosurile apetisante ale mâncărurilor te puteau sătura. Ina însă îi expedie cu un ordin milităresc, categoric: - La baie, băieți! Spălați-vă pe mâini și așteptați în sufragerie... aici e teritoriul meu. Nici acum n-ați aflat? Bărbații se conformară, docili. Oricum, în casa lor, în ordine ierarhică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Totuși, cum el se află în permanență cu alcoolul în sânge și în creier, spune uneori și adevăruri, ce-i drept, usturătoare, dar pentru care nu manifestă nici o reticență. - Cum așa? - Uite-așa! Îmi zice, fără menajamente, că s-a săturat de mine, că am ajuns o mumie, că nu concepe să aibă o asemenea soție, și bea și cheltuiește banii cu parapantele. Singurul meu noroc e că mama mea e încă tare la cei 71 de ani ai ei și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trei bărbați. și chiar se încheie. Dragostea se asociază cîteodată cu moartea într-o antiteză tragică. Tâlhăriile la români poartă înscenările cruzimii, ingeniozității și hazardului. Un personaj având corespondent în lumea reală cere contemporanilor să fie eutanasiat gratis. S-a săturat de viață. Sărăcia naște marasm și deopotrivă monștri. Crimele, violurile, accidentele bizare - materia primară a faptului divers - conferă substanță epică unor povestiri tulburătoare. Nu lipsesc din paginile cărții teme precum: iubirea adolescentină, vama și șpaga, revoluția din 1989, lupta pentru
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu alta! Rând pe rând, au fost distruse salariile dăscălimii, ale oamenilor din domeniul sănătății, învățământului superior și educației, tagmei funcționărimii, ale altor categorii, în lumea de atunci a României. Căpătaseră o avidă poftă de bani. și nu se mai săturau, domnule, nu se mai săturau, de colectat, în timp ce ei, pe cealaltă parte, cheltuiau cu toptanul, fără discernământ, banul public. Au făcut stadioane, prin sate prin care nu mai era nimeni, căruia să-i fie necesar și de vreun folos așa ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au fost distruse salariile dăscălimii, ale oamenilor din domeniul sănătății, învățământului superior și educației, tagmei funcționărimii, ale altor categorii, în lumea de atunci a României. Căpătaseră o avidă poftă de bani. și nu se mai săturau, domnule, nu se mai săturau, de colectat, în timp ce ei, pe cealaltă parte, cheltuiau cu toptanul, fără discernământ, banul public. Au făcut stadioane, prin sate prin care nu mai era nimeni, căruia să-i fie necesar și de vreun folos așa ceva. Apoi, și-au extins colectarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ti tu tu tu tu”? Hai, să nu vă mai fierb : un român care e cazat la Londra, la camera 222 a hotelului, și comandă două ceaiuri. Este că , singuri, n-ați fi ghicit?!... Un fost actor, care s-a săturat să moară de foame pe scenă și are simț negustoresc, aflu că a primit niște premii pentru că a avut ideea să inițieze campania “Nu da șpagă!”. Desigur, am mari Îndoieli În privința eficacității premiatei campanii; dar, pe de altă parte, mă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa e și Pruncu'. De mică nu te săturai gustând lumea asta cu bune și cu rele. Dar, ne întrebam noi, de ce nu mâncai nisip sau bolovani, ca alți copii, sau frunze și pețioale în cel mai rău caz? De ce? De ce rupeai tacticos toate petalele, pe rând, una câte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câte una și, sărutându-le cu luare aminte, le introduceai în guriță spre a le înghiți, ca și cum ți-ar fi șoptit ce să faci? Îți râdeau ochișorii când te așezam între florile din rond. Era lumea ta. Nu mă mai săturam urmărindu-ți gesturile de fericire, care parcă, derulau tacticos, un ritual. Te simțeai ca în rai. Ei! Copilul ăsta, fiind băiat, nu mănâncă flori, femeie bună, ci fotografii. Probabil că se va face fotograf. Mai știi? Și când eram întrebat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci și poate că chiar sute de cortine se lăsau rupându-l de scenă, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alertă: Dacă n-ai răbdat de foame, de sete, de frig și n-ai suferit niciodată de singurătate, n-ai cum să înțelegi ce îndrug eu aici. Nu credeam vreodată că voi mai ajunge acasă, că mă voi mai putea sătura vreodată de pâine chiar și alterată și de apă curată de fântână. Nu credeam că va veni o vreme când nu vom mai scormoni prin gunoaie ca să găsim coji de legume și de cartofi mai ales. Hilde era gravidă prin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timpurilor și vieții. Oamenii au acum nevoie de multă energie (bani) ca să fie fericiți. Nu suntem nici idioți și nici involuați, viața este schimbătoare și ne transformăm în ritmul impus de timp. Acum, mulți simt nevoia să scrie, s-au săturat să tot citească, să tacă și să facă așa cum scrie într un manual școlar expirat și el din păcate. Se scrie mult și frumos, despre tot și toate și în final de nimic concret și sigur. Ceea ce este frumos este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că nu mi-i rușine nici cu tine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o jumătate de ceas. Și nu se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi la târg, iar cât timp mai trăgea din lulea, ca să se sature, puteai să te întorci și nimereai taman când el reîncepea povestitul. Așa că nu pierdeai nimicuța... Pe măsură ce Cotman povestea despre năravurile lui Pâcu, fețele cărăușilor se luminau tot mai mult. În cele din urmă, au început să râdă așa ca altădată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]