709 matches
-
-l neîndurător sub stăpânirea privirii sale hipnotice. Pentru că este prins în jocul de noroc al orzarilor, eroul face figură de ins hipnotizat, stăpânit de o patimă halucinantă. Nici măcar intervenția unchiului său, jucător experimentat, nu-l atinge în vreun fel. Privirea sașiului nu-l cruță nici o clipă. Așa cum era de așteptat, tânărul pierde tot ceea ce avea de la tatăl său. Cu asta, însă, misiunea omului sașiu nu ia sfârșit. Forța distructivă a duhului satanic trebuie dusă până la limită; nimicirea victimei. Astfel, dintr-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de o patimă halucinantă. Nici măcar intervenția unchiului său, jucător experimentat, nu-l atinge în vreun fel. Privirea sașiului nu-l cruță nici o clipă. Așa cum era de așteptat, tânărul pierde tot ceea ce avea de la tatăl său. Cu asta, însă, misiunea omului sașiu nu ia sfârșit. Forța distructivă a duhului satanic trebuie dusă până la limită; nimicirea victimei. Astfel, dintr-un factor insidios la modul psihologic, satanismul devine fățiș agresiv, ceea ce face ca iradiațiile lui fantastice să revendice forme de manifestare concret epice, de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întreabă: ,,- Cine te-a pus să joci dacă nu știi jocul?’’ Flăcăul răspunde: ,,- Dracul m-a pus !’’. Apare în final un element, și anume, conform eticii mitului popular, victoria satanei este numai temporară. Unchiul tânărului erou îl păcălește pe omul sașiu, în sensul că tot ce pierde nepotul câștigă el. Așa încât banii pierduți sunt restituiți la sfârșit, păgubașului. Morala fabulei este formulată de același unchi providențial: ,,- Mă ! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul, dacă te mai iei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
smălțuită cu rozuri și ro[uri și pete de albastru și chiar de verde, arătând în lumina domoală a încăperii ca o mască indiană. Avea o frumusețe grotescă. Gura, cu buzele lărgite de ruj, era enormă și umedă. Ochii ușor sașii scânteiau spre mine cu o intensitate răutăcioasă. Juca un rol: desfășurarea dramatică a unor emoții stăpânite, ceea ce actorului i se pare extrem de mișcător, iar spectatorului, adesea, foarte neconvingător. — Arăți ca un clovn, i-am spus. — Asta-i bine, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în ruină și deznădejde. M-am ridicat brusc de pe scaun, iar ea s-a încordat. Și și-a înălțat mâinile scânteietoare ca pe niște labe cu gheare. Arăta ca o balerină în rolul unei pisici. — Ascultă-mă, frumusețe cu ochi sașii, e târziu, înapoiază-te la hotelul Raven. Eu vreau să mă duc la culcare. Și te rog, nu mai da târcoale casei ăsteia, spărgându-mi lucrurile și zgâindu-te la mine prin ferestre. N-am nici o intenție să mă însor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe pajiștea din spate. Acum puteam privi în bucătărie. Da, era Rosina, între două lumânări aprinse pe masa din bucătărie, încercând, fără succes, să aprindă una din lămpile mele și, probabil, distrugând fitilul pe parcursul acestei strădanii. I-am văzut privirea sașie, încordată, și zvâcnirile mofluze ale gurii în timp ce chinuia cu brutalitate fitilul, ridicându-l și coborându-l și îmbrâncindu-l cu un chibrit aprins. Flacăra lămpii se înălța, apoi se stingea. Rosina purta ceva negru, cu o bluză albă, iar părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bătrână“ (adică exact de vârsta mea), Hartley era neatrăgătoare și lipsită de distincție, și (un punct nelipsit de importanță), total căsătorită. Rosina receptase rapid aceste date și le asamblase, și aproape că puteam desluși computerul în funcție, îndărătul ochilor ei sașii, scăpărători. Rosina îmi cântărise șansele și nu le considerase prea promițătoare. Ca și James, gândea că totul va sfârși jalnic; iar narațiunea mea sinceră îi încuraja, subtil, această părere. În scurt timp s-a dovedit limpede că Rosina, desigur, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
purtând niște pantaloni largi de pânză albastră suflecați peste niște cizme din prelată albastră, și o bluză oarecare în dungi albastre și purpurii, strânsă în talie cu un cordon îngust. Arăta indolent\, practică, prădalnică, uimitor de tânără. Ochii negri, pătrunzători, sașii, mă priveau cu un amuzament acaparator. Părul gros, sârmos, negru, îi era adunat spre spate și legat strâs cu o panglică, ceea ce dădea feței o expresie de o intensitate brută, animalică. Își scosese pardesiul și nu dădea nici un semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vadă gambele lungi, elegante, bronzate. Era desculț. Cicatricea de pe buză dădea gurii lui frumoase o forță pervers masculină. Rosina era în plină strălucire, încântată și amuzată să-și exercite puterea, în timp ce-i ținea la picioarele ei, își plimba încurajator privirea sașie, pătrunzătoare, de la unul la celălalt dintre cei doi bărbați turtiți, năuciți. Păreau absolut amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-o ieri, și trei pahare. — Ai plecat întâi la Londra, l-am întrebat pe Peregrine, sau ai venit direct aici? Nu, răspunse el, m-am oprit întâmplător aici ca să-mi înec amarul în băutură și-am dat peste cățeaua asta sașie. Și-ați căzut unul în brațele celuilalt! — Nu chiar de la început, mă corectă Rosina. Am început printr-o ceartă de zile mari. Peregrine era de-a dreptul agresiv. Părea înfuriat mai ales din cauza parbrizului. — Parbrizul m-a râcâit al naibii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cât și în Moldova, în secolele XIII-XIV s-au format comunități etno-religioase și lingvistice săsești la Târgoviște, Râmnic, Argeș și la Câmpulung. Acești oameni erau catolici într-o populație majoritar ortodoxă. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, sașii din Brașov au întemeiat această așezare comercială, bine plasată, pe drumul ce duce înspre Dunăre și Marea Neagră. Poziția strategică a orașului se situa în locul în care se bifurcă drumul comercial care trece prin culoarul Rucăr-Bran. Arheologii au demonstrat că sașii
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
rușinos pe care îl practica. Fusese de foarte multe ori surprins chiar în locuri publice, fusese arestat, bucureștiul în 1871 155 299. V. mai departe, pp. 200-201. dar, bineînțeles, fără urmări. Era mărunțel, slab, purta barbete negre rusești și era sașiu. Numele său era Ionescu și profesia: funcționar public. De altfel Ibric era universalmente cunoscut. De câte ori trecea pe stradă era privit cu repulsiune și aproape toată lumea îl arăta cu degetul.* viața bucureșteană Viața bucureșteană era cu totul deosebită. Pentru societatea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
69 de evrei „toți simpatizanți ai ideologiei așa-zisă democratică, recte iudeo-comunistă”, conduși de Dezideriu Verteș. Din anul 1939, ființa mișcarea „Noua Organizația Sionistă” (zisă „Bethor”, zisă „Trumpedor”), condusă de Bella Adler, care își desfășura activitatea în sprijinul iredentei ungare. Sașii, în număr de 548, reprezentau o problemă „mai gingașă, dacă ținem seama de complexul împrejurărilor”, în principiu datorită atitudinii lor față de conaționalii români. Iritarea provenea din cauza „conduitei și ținutei arogante și nechibzuite a unor elemente din sânul comunității lor”, care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar, O. ratează în mare măsură șansa de a da prima sinteză de anvergură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
fierbinți pentru ferestre moi (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1998; Stângăcii și enormități (Carte de calculatoare pentru spirite literatoare), Pitești, 1999; Proza generației ’80. Strategii transgresive, vol. I: Trafic de frontieră, Pitești, 2000, vol. II: Ochiul bifurcat, limba sașie, Pitești, 2003; Under Eastern Eyes. Cross-Cultural Refractions, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Debut strălucit, RL, 1996, 13; Dan Silviu Boerescu, Imprimanta divină apocrifă sau Carna(j)valul (t)existenței, L, 1996, 14; Diana Adamek, În arcanele majore, TR, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
totuși românii Între catolici și confesiunile protestante, În favoarea celor dintâi: Catolicii sunt numiți de către românii de rând „creștini mici”, În timp ce pe ceilalți șcreștini neortodocșiț Îi consideră de-a dreptul păgâni. În acest sens, Într-o situație gravă s-ar afla sașii luterani din București, care, pentru ca acești români barbari să nu râdă de ei și să nu Îi considere păgâni, au preluat multe elemente de ritual de la romano-catolici, Îndepărtându-se astfel foarte mult de modul de desfășurare al slujbelor luterane ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Băsescu, rata unică de impozitare este transformată în rața de unică întrebuințare. Fiecare o pârlește cum îi convine. Dacă va continua să privească cu un ochi la făina populistă și cu celălalt la slănina liberală, dl Băsescu riscă să devină sașiu. Va fi imposibil să spui: „L-am privit în ochi pe Băsescu” fără a-ți lua riscul de a fi întrebat: „În care din ei?”. P.S.: Dl Băsescu informează: „În vocabularul meu nu intră cuvântul «te rogă. Un președinte cere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mână din august am făcut un tur în Transilvania de mij‑ loc, adică exact în acea parte a Transilvaniei în care nu am fost când am scris Transilvania subiectivă, pentru că e Transilvania saxonă, e Transilvania în care locuiau mai ales sașii, iar acum este împărțită între români și popu‑ lație romă care a intrat în fostele sate săsești. Este un sat, de exemplu, în județul Sibiu, Cârța, peste care am nimerit acum patru zile, magnific ! Fiecare podeț de la curtea gospodarului spre
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
neverosimil. Aceste anormale schimbări din timp în timp, uneori chiar dela un an la altul, istoricii le explică a fi urmarea exploatării nemiloase a iobagilor din partea proprietarilor donatari și anume 1. Fiscul, 2. Nobilii care țineau zălog moșiile fiscale, 3. Sașii arendași a vreo 36 sate întregi și părți din ele pe 99 de ani (dela 1765), la care se mai adăugau rechizițiile și întreținerea armatei austriace, care se așezase pe capul nefericiților români, mai ales în vremea ocupării Olteniei 1718
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dată) și intrăm în contact cu ele datorită popularității lui Giusepe care trebuie să arunce o vorbă fiecăruia intrat în raza lui vizuală. Astfel, aseară, după o zi de muncă - Liviu a desenat, a pictat, a întins pânza pe un sașiu, eu am citit, am scris o scrisoare și am mai făcut o lecție din „Limba Spaniola” - carte pentru începători și inițiați - deci, după travaliul efectuat, am urcat „sus” pentru a evada puțin. Aici Giusepe, prezent la datorie, ne-a chemat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de repede colonizată în granițele sale... În câțiva ani au populat cu oameni toate locurile și câmpiile până la Dunăre și Nistru, au cuprins toate șesurile tăiate de râuri, până la Marea Neagră. Dragoș plin de zel împrăștie pe rumâni în câmpii, pe sașii meșteșugari și pe ruteni îi așează lângă munți, pe slujitorii lui îi împinge în câmpiile de mai jos. Așeză și pe rutenii fermieri din Pocuția și Podolia; ei populară Cernăuții, Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile Orhei, Soroca și pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să cred că e una și aceeași persoană cu adolescentul nebun care m-a plimbat săptămâna trecută cu ski-jet- ul pe lacul din fața casei sale. Dau mâna cu prim- ministrul Canadei, un tip Înalt, cu fruntea mare și privire puțin sașie, care după ce Îl felicită pe Jean-Claude pentru noua sa poziție, Îmi strânge mâna Într-un clește osos, urându-mi bun venit În Canada. După ce trecem de prim-minis- tru, Jean- Claude se Întreține cu fel de fel de domni la patru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al versului, poet din proprie voință, printr-o prinsoare, cum declara el însuși prietenilor, de un eclectism poate cam incoerent (parnasian la început, pitoresc balcanic apoi, baladist fantastic prin viziunea sa zdruncinată, strâmbă, deplin caracterizată sau, ca să-i zic așa, sașie." Vladimir Streinu n-a ieșit, se pare, niciodată din cadrele unor atari judecăți rezervat - paradoxale, scriind în același studiu că Ion Barbu "este fără îndoială un versificator totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a sașilor” (Andreanum 1224), dată de regele maghiar Andrei al II-lea, în care se prevedea: teritoriul din zona Sibiului nu putea fi înstrăinat prin danii, iar dacă cineva intenționa să aibă aici o moșie, sașii aveau dreptul să protesteze; sașii aveau dreptul de a folosi “pădurea românilor și pecenegilor” împreună cu aceștia; aveau libertatea de a se organiza social, juridic și religios; aveau dreptul de a practica meșteșugurile și comerțul; cavalerii teutoni: au fost acceptați în Transilvania în 1211 de către regele
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
guvernatorul și pe principalii funcționari. Dieta, care nu a fost convocată între 1810 și 1834, era formată din reprezentanți ai tuturor păturilor sociale privilegiate ale populației și din membri numiți de autoritățile imperiale. Vechiul sistem al celor trei națiuni recunoscute, sașii, ungurii și secuii, și al celor patru religii acceptate, catolică, luterană, calvină și unitariană, a rămas în vigoare. În dietă, pentru trecerea unei legi trebuia obținut consimțămîntul tuturor celor trei națiuni. În ciuda faptului că alcătuiau majoritatea locuitorilor Transilvaniei, românii continuau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]