623 matches
-
sau învinse, iar un rit arhaic, apărut în timpul luptelor grele ce se dăduseră la porțile ei, evocatio, trebuia să le convingă, prin ofrande și sacrificii bogate, să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină din cap: — Asta e o gândire de copii. Dar nu știa că acea invenție le aparținea luptătorilor abili și cinici și urmărea să-i îmbărbăteze pe supușii speriați de misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
altora cuvinte și numere la distanțe imense, fără să se vadă ori să se audă: scrierea. Au fost darul făcut omenirii de Marea Mamă Isis... Băiatul întrebă cine era zeița aceea. — Numele ei parcă ar fi o adiere de vânt... Sacerdotul nu răspunse. Și voi, grecii, numiți scrierea noastră „hieroglifică“, nu-i așa? îi întrebă cu o ironie amabilă. Adică scriere sacră sculptată în piatră, scriere a zeilor. În vremea aceea încă nu fuseseră inventate papyrus-ul sacru, care se nutrește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Zise: — Ținuturile acelea de la miazănoapte și templul acesta de aici, din deșert, sunt strânse, în același moment, în mâinile Romei. Era un gând aproape absurd pentru vârsta lui fragedă, și nu avea să-l mai poată uita. Îl întrebă pe sacerdot dacă văzuse plăcuțele și vasele acelea. Poate că eu sunt ultimul om care a putut să le vadă, răspunse bătrânul, și mândria de a fi avut un asemenea privilegiu îi însufleți glasul slab. Aveam anii tăi și aceeași curiozitate. Studiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și plăcuțele de fildeș îngălbenit cu semnele sacre. Dar Germanicus, care se simțea atacat de o lume irațională, întrebă cum se putea ști dacă toate acelea erau într-adevăr vechi de patru mii de ani. — De-a lungul mileniilor, răspunse sacerdotul cu o mică tresărire de iritare, templul de la Ab-du a fost reconstruit de șapte ori. Coborând scara, am văzut cele șapte temelii, una dedesubtul celeilalte, tot mai jos. Fiindcă trebuie să știi că, dintre cei șapte constructori de la Ab-du, nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu el, sau își închipuia că gândurile sale ajung undeva, dincolo de moarte. „Câtă vreme ai păstrat înlăuntrul tău prevestirea aceea? La asta te refereai când îmi vorbeai și mă țineai de mână?“ „În templul de la Ab-du, în mijlocul necropolei nesfârșite“, spunea sacerdotul de la Sais, „există o încăpere subterană, la capătul multor scări, fiindcă templul unde ne aflăm noi este construit pe temeliile a șase temple mai vechi, unul deasupra celuilalt. Scara coboară până jos, la templul inițial, construit în vremea când oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făclie, și totul pâlpâie, pe podea, pe pereți, deasupra capului tău. Apoi lași să cadă și să ardă pe făclie bucățele de khfir, parfumul a cărui formulă este cunoscută doar de phar-haoui. Iar morții pe care îi iubești vin“, promitea sacerdotul, „oriunde s-ar afla, vin, trecând prin ziduri, fiindcă le place lumina și își doresc parfumul acela. Însă tu nu-i vei putea vedea, poți doar să le auzi răsuflarea în jurul tău, în timp ce ei se îmbată cu lumină și respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ele nu exista nici măcar o palmă liberă. Împăratul spuse: — În jurul khem-ului am văzut încăperile unde stătuseră obiectele folosite în ritualuri: aur, elektron, parfumuri, instrumente muzicale, veșminte sacre. Erau însă goale, distruse; din ele rămânea doar amintirea, inscripțiile sculptate pe ziduri. Sacerdoții au ridicat pentru noi chepengurile de piatră și am coborât în subterane; acolo, inscripțiile erau vechi de o mie patru sute de ani. Ne-au spus că înăuntrul pilonilor enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
enormi erau săpate mici cripte acoperite de alte inscripții secrete; unele erau extrem de vechi și purtau numele lui Meriri. În timpul invaziei lui Augustus au fost zidite, și acum nimeni nu mai știe cum să dea de ele. Dar sunt acolo. Sacerdoții spuneau că vor fi descoperite peste multe veacuri. Pe când îl asculta, Milonia avea un singur gând: „Să plec din Roma împreună cu el, departe de aceste palatia cu sute de uși. Să plec de aici, unde la fiecare pas dai peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, departe de aceste palatia cu sute de uși. Să plec de aici, unde la fiecare pas dai peste senatori care vorbesc în șoaptă și peste soțiile lor care te fixează cu priviri pline de ură“. Împăratul își aminti că sacerdotul de la Iunit Tentor îl sfătuise pe Germanicus să rămână acolo. Nu înțeleseseră dacă era o invitație sau o premoniție. Păstră amintirea pentru sine și-i spuse Miloniei: — La Iunit Tentor am pus să se ridice un monument în cinstea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
credincios ca un câine Împăratului, se simți trădat și se lăsă antrenat orbește în complot. Callistus râse în sinea lui de precauția inutilă a Împăratului, care lăsase povara imensă și puterea decisivă a acelei funcții pe umerii a doi oameni. Sacerdotul templului isiac de la Iunit Tentor În acele zile de ianuarie, în ciuda mării neprielnice, în portul Ostia debarcă un bărbat trimis în taină de templul de la Iunit Tentor, unde Împăratul pusese să fie pictate imensele panouri de astronomie magică. Se numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Iunit Tentor În acele zile de ianuarie, în ciuda mării neprielnice, în portul Ostia debarcă un bărbat trimis în taină de templul de la Iunit Tentor, unde Împăratul pusese să fie pictate imensele panouri de astronomie magică. Se numea Apollonius și era sacerdot. Callistus află de venirea acestuia, și tocmai lui - omul despre care întregul imperiu știa că se afla mereu alături de Împărat - Apollonius îi mărturisi că aducea o profeție alarmantă, născută din citirea stelelor. — Moartea se învârte foarte aproape de Împărat, declară el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndelung, însă n-au reușit să-l citească... El se desprinse din îmbrățișare; își simțea sufletul înghețat. — Îți voi spune diseară, îi făgădui. Ieși din cameră, îl chemă pe Callistus și-i spuse: — Vreau să-l întâlnesc de îndată pe sacerdotul de la Iunit Tentor. Callistus îl sfătui să nu tulbure serbările cu un interogatoriu, să nu dea naștere la bârfe. După o ușoară ezitare, Împăratul se hotărî: — Voi vorbi cu el mâine. Nu văzu că pe obrajii palizi ai lui Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din toate acestea nu se întâmplaseră încă, din zilele victorioase ale gloriei, rămân plăcile de marmură ce acoperă pe toate laturile Ara Pacis Augustae de la Roma: într-un cortegiu ritual, însă familial și spontan, înaintează Augustus și Livia, senatori și sacerdoți, Germanicus, pe atunci foarte tânăr, și amiralul Agrippa, care urma să dispară peste câteva luni. Micul său fiu Lucius - ce avea să moară în mod misterios la gurile râului Rhodanus - se agață de toga lui, în timp ce Antonia, aflată în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat la Palatul Ateneului, susținut de cîntărețul rus Boris Mezențov. O altă notă conține vituperări caustice la adresa publicațiilor sămănătoriste: „Drum drept. D-l Iorga și-a scuturat de cristalele fulgurii ale naftalinei odăjdiile de sacerdot literar. Din cînd în cînd, corespunzător vomitivelor ingerate, scrie Făgețel și expectorează rustic Tomescu. Alte reviste: Flacăra, Zări senine, Versuri și proză, Jos Nemții, Tribuna, Făt-Frumos, etc...” Nu lipsesc mostrele de versuri stupide (extrase din I.U. Soricu, Scăunaru ș.a.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un călăreț pe calul său. Când toți au început să învețe călăria, legenda s-a hipertrofiat și a luat-o în antrepriză religia. Religiile s-au născut totdeauna din frică și din ignoranță, iar când unii preoți și mai ales sacerdoții, pontifii, au devenit culți, de multe ori singurii posesori de cultură din societatea lor, firește că au predicat mai departe frica și ignoranța. - Aici, ai fără îndoială dreptate, căci asta-i menirea religiilor. La urma urmei, și cei dintâi țărani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
abia în octombrie, dar Oliveira fu dat în gazdă la dascălul Catedralei, Marques Pimentel, vechi prieten al tatălui. Casa dascălului se afla chiar lângă Catedrală. Reverendul Marques Pimentel pregătea copiii lăsați la el în gazdă pentru examenul de toamnă. Bătrânul sacerdot se convinse repede că Oliveira se deosebește de toți ceilalți copii pe care-i avusese în grijă și îi pregătise pentru examenul de intrare în seminar. Îl găsise, de altfel, într-un moment bogat în virtualități. Oliveira era un adolescent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câteva rarități descrise recent și citeam cu lăcomie periodicele entomologice, Îndeosebi cele englezești și rusești. Se produceau mari frământări În evoluția sistematicii. Începând cu mijlocul secolului, lepidopterologia europeană fusese În general o problemă simplă și stabilă, dominată lejer de germani. Sacerdotul său, Dr. Staudinger, era și patronul celei mai mari firme de comerț cu insecte. Chiar și acum, la o jumătate de secol după moartea lui, lepidopteriștii germani n-au reușit să spulbere cu totul vraja hipnotică exercitată de autoritatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
răspuns, da, domnule, nici pe dumnezeu nu-l va întreba nimeni cum a devenit omniscient, omniprezent și omnipotent, Să nu-mi spuneți că polițiștii sunt dumnezei, Suntem doar modeștii săi reprezentanți pe pământ, domnule doctor, Credeam că erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești pe o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea asta totul trebuie să se repete, gândi comisarul, în timp ce cerul gurii retrăia gusturile de la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici pe dumnezeu nu-l va întreba nimeni cum a devenit omniscient, omniprezent și omnipotent, Să nu-mi spuneți că polițiștii sunt dumnezei, Suntem doar modeștii săi reprezentanți pe pământ, domnule doctor, Credeam că erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești pe o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea asta totul trebuie să se repete, gândi comisarul, în timp ce cerul gurii retrăia gusturile de la micul dejun luat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
voia soartei și, cu asta basta! La fel se întâmpla cu nevasta. Căsătoria nu presupunea grijă sau ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și supuși, iar căpeteniile tribului sau marii sacerdoți erau considerați mai degrabă sfătuitori, decât adevărați conducători supremi. Când trebuia să ia o hotărâre, căpetenia tribului își spunea părerea în legătură cu ce era mai potrivit pentru trib, dar nu încerca niciodată să-și impună punctul de vedere. Fiecare făcea apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a îngerilor, așadar, spațiul demnității, ceea ce-l determină pe poet să clameze: Să nu te târăști când scrii!... Un sacerdot al poeziei -Horia Zilieru: Astralia Ieșeanul muscelean Horia Zilieru este unul dintre poeții contemporani mari, însă nu suficient de mult cunoscut și apreciat, în ciuda unei opere masive și de calitate. Prin monumentalul volum ASTRALIA. Opera poetică, apărut în 2008, la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului luptelor. Se auziră numele gladiatorilor care aveau să se înfrunte. Când auzi strigătul: „Rețiarul Skorpius împotriva secutor-ului Orpheus“, Valerius se ridică și îi aruncă lui Marcus o privire indescifrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marius Budoiu, secondați de solista Viktăria Vizin în travesti (Idamante, fiul lui Idomeneo), sopranele Ramona Eremia și Tatiana Lisnic (Ilia, prințesa din Troia), Andrada Roșu/Anastasia Buruiana (Electra, fiica lui Agamemnon), baritonii Gh. Petean/Vasile Dinea (Arbaces), Iurie Ciobanu (Marele Sacerdot), bașii Ioan Ardelean/Liviu Burz (Vocea lui Neptun). Pentru compartimentul tehnic al spectacolului, profesorul Farcaș a mobilizat câteva tinere cadre didactice ale Academiei de Muzică "G. Dima", ce și-au îndeplinit con brio misiunile: Ina Hudea și Anca Mihuț (asistență
Cluj - Festivalul Mozart by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/18186_a_19511]
-
Imperiului, menționăm bisericile de la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Porolissum, care, prin vechimea lor, au conservat structura organizatorică și ierarhică anterioară anului 275. Putem vorbi aici, în nordul Dunării (Dacia) de o viață creștină autonomă, fără ierarhie completă și complicată, cu sacerdoți aleși de credincioși ce săvârșeau unele taine. Creștinarea altor locuitori și apariția unor noi comunități a fost opera unui misionarism de contact, direct, "celular" de la un nucleu daco-roman la altul în care erau implicați credincioși și slujitori locali. Acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea paharul, fiind jenant de neîncăpător!) devenea imprevizibil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]