936 matches
-
68, de partea stîngă a baricadelor, acreditările progresiste; iar Jacques Ellul a venit cu reala profunzime escatologică. În Franța, au excelat pe această temă moraliști și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a întîmplat. Ar trebui să ne întrebăm într-o zi dacă e cumva adevărat că nu administrăm decît resturi de religie, cu titlu individual; dacă structurarea religioasă a grupului a ajuns din urmă vîrtelnița și plugul de lemn în muzeul sacralităților apuse, pentru a lăsa loc singurei experiențe personale religioase, palidă fantomă a unei funcții sociale defuncte. Va trebui într-o zi să studiem îndeaproape ce fel de raport constant poate face o legătură între reapariția zeilor și creșterea numărului de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
eretic. A doua interfață: textele sacre. Hristos mîntuiește în calitate de Verb întrupat. Unde sînt așezate urmele istoriei trăite ale acestui trup? În Evanghelie, cea care ne descoperă cărările mîntuirii. Ce este Cartea, dacă nu transformarea spiritului în materie? Cuvîntul face semn. Sacralitatea lui Hristos sacralizează codexul evanghelic prin contagiune, prin recentrare hierofanică. Scriitura devine astfel centrul lumii, iar codexul, simbolul central al iconografiei paleocreștine. De neconceput acest cult al Sfintei Scripturi în contextul platonician în care scriitura, cuvînt decăzut, pierdere a sufletului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un exemplar la o sută în raport cu copiile manuscrise) a antrenat micșorarea obiectului fizic (în -8o a fost inventat la Veneția de Aldo Manuce), lărgind în schimb circulația produsului. Tendință spre repetabilitatea propriu-zis industrială care desacralizează în mod inexorabil mediumul multiplicator, sacralitatea fiind normal legată de unicitate (a persoanei, a operei, a lucrului). Multă vreme a existat o ierarhie în formatul cărții: formatul mare pentru textele sacre, în -4ș pentru literatura clasică, în -8o pentru umaniști, în -12ș pentru literatura populară. Cartea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sacrul este în afara jocului: ceea ce nu sîntem liberi să manipulăm, să ironizăm ori să transgresăm. Partea non-ludică a societăților ludice. Laicitatea este sacră pentru republicani, Constituția Statelor Unite pentru americani, ca și cuvîntul Coranului pentru musulmani etc. Există tot soiul de sacralități, și nici una nu dispare decît în beneficiul alteia. Oskar Panizza, autor al unui Concile d'amour, violentă diatribă împotriva catolicismului, a fost condamnat în 1885 la un an de închisoare. Autorul unui scandalos Merde à Jésus, în 1989, Marcel Paquet
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
rasiale"; în realitate însă, pentru blasfemie, transgresare a tabuului unificator. Lipsa de respect e de cînd lumea, din fericire. Dar prețul plătit depinde de ținta ei. O societate care nu s-ar scandaliza de nimic va fi renunțat la orice sacralitate, deci la orice coeziune. Umorul nostru colectiv își imaginează că se poate sustrage unei transcendențe, dar aceste goluri traduc în genere trecerea de la o transcendență la alta, adică de la o interdicție la alta, adesea mai dăunătoare. O comunitate care trăiește
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
zona privată, și îi revine statului să subordoneze particularitățile revendicative legii republicane care protejează integritatea locurilor închise în care indivizii vin voluntar să-și practice propriul cult, dar interzice ca oricine să facă legea în locurile publice. Republica garantează autogestionarea sacralităților. Dar pentru a garanta respectarea acelui " Fiecare cu transcendența lui", trebuie ca agentul protector să fie el însuși recunoscut ca persoană care transcende aceste transcenderi particulare. Gestionarea spațiilor comune nu trebuie cedată nici unui interes sau fanatism particular, cu riscul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care își are propria traducere socială. Tipăritura precipita ascensiunea burgheziei de robă și declinul burgheziei de spadă. Electronul precipită declinul moștenitorilor magistraturii (profesiuni liberale și intelectuale) și ascensiunea moștenitorilor magazinului (managerii și micii întreprinzători). Dominantele se schimbă. La fel și sacralitățile simbolice. Tipografia accelerează transferul acelei aura a Cărții ce conține Adevăr în cărțile conținătoare de adevăruri, adică de la mănăstire la universitate, de la viața mănăstirească la oraș, de la preot la literat. În consecință, se inversează căile către aura socială. Sub regimul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este departe de a constitui doar un motiv drag și universal răspîndit al romantismului. Putem identifica la Eminescu o adevărată mitologie a luminii, activînd profunzimi nebănuite și vaste cîmpuri simbolice, ordonate la nivelul imaginarului în funcție de propria tensiune a ființării întru sacralitate. Lumina eminesciană reliefează drama cosmică prin dificila și subtila experiență poetic-demiurgică închisă în simbol (așa cum îl definește Eliade). Iar luna este prin excelență proiecție a destinului uman, atît în rotunjimea armoniei absolute, cît și în contondenta absență a deplinului, în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
înțeles după mai multe decenii de recluziune, au apărut comportamente demagogice. Frustrarea s-a compensat prin exces. Dar excesul naște reacții adverse. De aceea, cred că revenirea la tradiție implică o strategie, pe măsura unei teme de o importanță fundamentală. Sacralitatea este anulată de orice șmecherie birocratică. Dar Sacralitatea respinge demagogia, nu tolerează metafizica falsă. Aici, eul primar mi se pare mai ușor de regăsit prin sinceritate. În Bucovina, Dumnezeu pare a fi întârziat printre oameni. * Am asistat ieri la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
apărut comportamente demagogice. Frustrarea s-a compensat prin exces. Dar excesul naște reacții adverse. De aceea, cred că revenirea la tradiție implică o strategie, pe măsura unei teme de o importanță fundamentală. Sacralitatea este anulată de orice șmecherie birocratică. Dar Sacralitatea respinge demagogia, nu tolerează metafizica falsă. Aici, eul primar mi se pare mai ușor de regăsit prin sinceritate. În Bucovina, Dumnezeu pare a fi întârziat printre oameni. * Am asistat ieri la un fapt cu totul deosebit. Când am luat "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe măsură. Inspectorul școlar Florea Leonida a vut o contribuție deosebită la coordonarea activității liceului. De finanțare, dotare cu materii prime și materiale s-au ocupat M.Ap.N și M.I.C.N. ȘCOALA DE IERI Întemeierea unei școli are un caracter sacru, sacralitatea ei fiind dată de sufletele oamenilor care o construiesc. Înființat în data de 1 septembrie 1975, liceul a funcționat sub următoarele denumiri: · 1975 1990 - Liceul Industrial nr. 1 · 1990 1995 Grup Școlar Industrial pentru Construcții de Mașini · 1996-prezent Grup Școlar
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
răsăreau din peisajul alb, multiplicându-se vertiginos până unde îmi ajungea privirea. Numai după aceea mi-am dat seama că asemenea apariții nu priveau realitatea exterioară, ci că acea viziune era doar rezultatul meditației mele asupra acestui loc încărcat de sacralitate. Eu vedeam, de fapt, acei lupi care zăceau sechestrați în puritatea mea interioară, gâtuită de prejudecățile anterioare, și care se înghesuiau să iasă din închisoarea minții mele, forțați de o trăire nouă a mea, în ipostaza de novice. Lupii aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Mi s-a părut că mă substitui lui. M-aș fi oprit acolo să aștept nimfele promise. Acest peisaj mă face să descopăr lumea din nou, ca și cum s-ar naște, în fața ochilor mei, la fiece pas, suspendată și descântată de sacralitatea ochiului divin. Nemurire Mă duc la Zalmoxis: acolo voi intra în contact cu sufletul meu, cu acea entitate abstractă ce aderă la originea ei sacră și se ștanțează pe nelimitat. În realitate nu voi muri, ci mă voi întoarce aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vorba de mesagerul care e trimis la Zalmoxis o dată la patru ani. Chiar dacă-i sângeros, acest ritual nu mi se pare crud pentru că servește ca, prin practica magică, să nu se întrerupă o comunicare efectivă cu zeul. În orice caz, sacralitatea este menținută vie tocmai prin intermediul acestui sacrificiu „voluntar”, și oamenii par extaziați de nemurirea ce-i așteaptă... Cred și eu în ea într-un mod ferm și hotărât, deși, personal, ca și Socrate, nu mă prea încred în zei. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cărora fenomenul cultural trebuie tratat grav și ontologic. Pornim de la statutul Bibliopolisului într-o "examinare" obiectiv-subiectivă, cu impresii, sensibilități, pasiuni, cu evaluări, distanțări, dorințe, amintiri și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite aparent (întâlnite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care s-au înălțat aceste lăcașuri de religie și artă. Ele conferă Cetății atmosfera de medieval, efectul artistic remarcabil, nota armoniei coexistând cu elementele clasicismului și modernismului. Spiritul critic ieșean a impus ideea adaptării formei la conținut și nu invers. Sacralitatea și arta pot fi luate ca un concept universal. Vechiul și modernul își dau mâna, dovadă și faptul că arhitecții români au creat stilul neoromânesc, pe amprenta brâncovenească. La Iași stau alături construcții vechi și noi, Strada Mare sau Lăpușneanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ieșit: Timp în cerc și cerc de timp, milenii geometrice se scurg/ Sorgintea omului coboară în vălul straniului amurg/ Sic transit, nu a gloriei de ani în cerc/ Înțeleptul meditează întristat că toate trec/ Și tot el deslușește misterul din sacralitate:/ Triunghi înscris în cerc natură, om, divinitate. 69 Citesc niște pagini care încep cu un vis cam straniu: pluteam deasupra unei văi pline cu flori închise care brusc și-au desfăcut petalele, erau galbene, de un galben intens, cum numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lume de semne cu valori intelectuale, existențiale și metafizice. Trecem pe lângă ele cu mare ușurință pentru că noi vedem numai imediatul, pragmaticul, interesul concret, în goană fiind după elementele materiale. Multe semne ne arată (și noi tot nu "vedem"!) căile descoperirii sacralității cosmice, a naturii și a cunoașterii de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
civilizațiile și religiile lumii, deși nu toate au avut concepții întru-totul adevărate și corecte asupra acesteia. La majoritatea popoarelor antice, deși nu aveau un ceremonial religios totuși, căsătoria era practicată și exprimată ritualic ori în cadru familial, cu o oarecare sacralitate, datorită concepției popoarelor despre tatăl familiei, care era privit ca un sacerdot al casei sale, ori în cadru oficial la Teplu. Remarcam faptul că odată cu trecerea timpului, cănd doctrina și cultul fiecărei religii s-a dezvoltat și instituția căsătoriei și-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
voiau polemice la adresa vechii Septuaginte: versiunile lui Symmachos sau Aquila, de pildă. Acum, din perspectiva secolului XXI, criteriile care definesc autonomia Septuagintei sunt mai ușor de definit, Întrucât În spatele nostru există o tradiție creștină Întemeiată În bună parte pe recunoașterea sacralității Septuagintei. Chiar și azi, de pildă, În Grecia, traducerea Septuagintei În neogreacă trebuie aprobată de Sinodul Greciei și de Patriarhul ecumenic. Grecii citesc și azi Septuaginta În biserică. Septuaginta are, pentru ei, valoarea unui text perfect autonom, sacru, irefutabil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
situate teoretic și istoric. Mircea Eliade reface întreaga hermeneutică fundamentală“8. Există în opera lui o repetare a faptelor, așa cum Hegel afirmă că „în Natură lucrurile se repetă la nesfârșit [...]. Dar această repetiție are un sens [...]. Ea singură conferă realitate. Sacralitatea unui anumit spațiu este dată de mitul cosmogonic. Spațiul prezintă urme ale întâmplărilor de la origini, acestea sunt hierofaniile („manifestări ale sacrului“). În Sacru și profan, Mircea Eliade afirmă că „spațiul nu este omogen, ci prezintă rupturi și spărturi; unele porțiuni
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și Leiba va aprinde una, cea care incinerează mâna răufăcătorului. Sacralitatea gestului a cărui semnificație simbolică este asimilată de către Leiba determină convertirea acestuia, o convertire întru violență la o religie a violenței care face din sacrificiul principalului zeu emblema sa esențială. Ieșirea din sfera gândirii umane, ne introduce pe teritoriul sacrului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
meșteșug care se deprinde, tot acasă, prin intervenția familiei. Incursiunea în orașul Poltava, ca și în copilăria lui Petru Velicikovski, se realizează pe traseul biserică-familie-școală având ca linii de forță structurante ale întregului univers al copilăriei, tonalitatea majoră, luminoasă a sacralității, intermediate de preoții din familie, iar pe de altă parte, componenta descendentă, minoră, umbra necesară realizării imaginii în clar-obscur, moartea, care intervine periodic în existența copilului, răpindu-i mai întâi tatăl, apoi pe fratele mai mic și colegul de școală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
moderne de povață și mângâiere. Într-o lume în care, textul scris e folosit tot mai mult ca un pumn de noroi, bun pentru a-l împroșca pe celălalt, a ne întoarce la Scrierile Sfinților este poate drumul spre Restaurarea Sacralității Cuvântului. PELERIN, EU ȘI TU <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> „Un duhovnic avea dreptate când îmi spunea că rugăciunea tainică trăiește în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]