997 matches
-
spre actualizare: a fi însoțit de înger înseamnă a umbla spre țintă cu țintă cu tot, a merge spre modelul care te însoțește. în viziunile doctrinare ale lui Ibn Arabî, atunci cînd călătorul spiritual (al-sâlik) atinge centrul fie acesta macrocosmic, sacramental sau interior el îl întîlnește pe tînărul erou (fatâ), dublul său angelic definit de Qushayrî drept cel care zdrobește idolii, iar idolul oricărui om este egoul său. El îl îndeamnă imperios pe călător să treacă dincolo de nivelurile individuale ale propriei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
persoana umană și pentru taina nunții. Dacă ea face câteodată divorțul dificil și exprimă totala opoziție este pentru că dorește să prevină ușurința vinovată și să avertizeze asupra pericolului destrămării familiei. Sunt cazuri când viața conjugală este golită de substanța sa sacramentală. În acest caz indisolubilitatea riscă să constrângă la falsitate și profanare continuă, lucru destul de periculos. Unitatea, fidelitatea, indisolubilitatea sunt proprietăți esențiale ale unirii matrimoniale creștine. Complexul ei de finalități devine imposibil de atins când unitatea e desfăcută prin poligamie, poliandrie
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și alte femei care au împodobit aureola creștinismului cu frumoase exemple de mame adevărate. Înaltele însușiri ale marilor personalități se datoresc aproape în întregime influenței binefăcătoare a mamelor lor înțelepte și sfinte. Chiar dacă femeia nu îndeplinește în Biserică slujirea preoției sacramentale, pe care o îndeplinește numai bărbatul, ea are și aici un rol de îndeplinit și o misiune slujitoare. femeia naște pe viitorul preot, îi dă viață din viața ei, îl formează sufletește pentru a deveni un preot adevărat, vrednic de
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor era mereu cam același : mai mulți evrei convingeau sau, mai adesea, corupeau cu bani un creștin să le aducă de la biserică o bucată de ostie. Apoi - În casa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teologii pot explica Întreaga fenomenologie), cât și În multiple direcții extrareligioase, impregnate evident de această matrice valorică (educație, civilizație materială, etos cultural, mental social). De aceea, a viza integrarea doar din punct de vedere strict religios (sub aspect dogmatic, ritualic, sacramental) ni se pare limitativ, pentru că spiritualitatea religioasă debordează Întotdeauna perimetrul specific, Încât, valorile ortodoxiei nu trebuie evaluate restrictiv, prin compararea lor doar cu cele ale catolicismului, protestantismului sau ale altor confesiuni ori religii europene. Comparația ar trebui să se facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
acțională, o conlucrare reală pe bază de competențe specifice, nu un raport de concurență sau subordonare. S-au dus timpurile contrarietăților și contraponderilor induse artificial. Biserica, În calitate de structură organizatorică particulară, va veghea prin reprezentanții săi la păstrarea coerenței dogmatice și sacramentale, la gestionarea corectitudinii „Învățăturii”, la transmiterea acesteia În comunitatea de credincioși și la realizarea serviciilor divine curente. Pe de altă parte, Biserica, privită ca totalitate a credincioșilor, ca „trup al lui Hristos”, ca formă de congregare a credinței, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
extremele: clericalismul Închistat, conform căruia nimic din ceea ce ține de treburile bisericești nu trebuie lăsat pe seama laicilor, și laicismul generalizat, dizolvant, conform căruia totul În materie de religie ar trebui să fie supravegheat, ratificat sau interpretat de către cei din afara spațiului sacramental. Raportul dintre laicat și Biserică este determinat și de dinamica tot mai complexă ce caracterizează societățile contemporane. Compartimentările sau Închiderile de altădată s-au mai estompat, dat fiind că rezolvarea uneia și aceleași probleme ține de implicarea mai multor părți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
În Univers, crede Eliade, și toate scrierile sale nu fac decât să dovedească faptul că, omul este și azi purtător de mituri și că În gesturile lui cele mai simple se manifestă o relație veche și profundă, un act ritualic, sacramental. Privind astfel lucrurile, Eliade dă o șansă omului lovit de istorie: de a-și regăsi miturile și de a-și reface unitatea interioară. CAPITOLUL I SACRUL ȘI PROFANUL Ceea ce dăinuie la Mircea Eliade până la sfârșit, este ideea-convingere, că prin tot
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mulțimii, să restabilească liniștea. Comisia juraților își face intrarea. O tăcere desăvârșită se face în sală. Fiecare jurat poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
atât o critică a dogmelor, cât insatisfacția socială față de Biserică. În fond, sociologii au demonstrat că cei care criticau Biserica se dovedeau a fi ei înșiși neștiutori ai propriilor tradiții; b) Membrii mișcării New Age au căutat în Biserică experiențe sacramentale, gnoză, misticism. Au găsit doar o Biserică creștină apuseană interesată de dogmă, liturghie și social; c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ca secol (o sută de ani). Jean Delumeau a surprins foarte bine înțelesul teologic al secularizării când s-a referit la Europa protestantă a secolului al XVI-lea și la „refuzul teologic, începând de la Luther, de a stabili o diferență sacramentală între pastori și laici”. Sensul pur social al secularizării este acela de însușire a bunurilor ecleziastice de către puterea civilă, fie că este vorba de transferuri legate de reforma protestantă (în secolul al XVI-lea și în secolul al XVII-lea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Glosări etnografice au mai oferit și C. Brăiloiu, I. Mușlea și chiar V. Alecsandri. Cercetarea filosofiei mioritice a dat naștere la o vie dispută. În viziunea lui Lucian Blaga, moartea transfigurată metaforic în nuntă nu ar fi decât o „unire sacramentală cu o stihie cosmică”. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 1-4; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 435-437; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 3-4; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
un satelit al subiectivității, și nu mediul unei dezbateri de interes comun. Printr-o mulțime de trucuri literare, scriitorii au ajuns să transforme eseul într-un vas de acumulare a propriilor idiosincrazii. Apariția psihanalizei și secularizarea mărturisirii, cândva un act sacramental, au produs retorica degradată a sinelui nelărgit, așa cum apariția oglinzii în epoca lui Van Eyck sau Dürer a stimulat autoportretul și semnătura. Speculația devine un mod de a te privi în oglindă. Îndoiala programatică a eseistului este consecința speculației rebarbative
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
petreceri și sufluri” 1. Doar două pagini mai jos, la critica gnosticismului 2 Patapievici adaugă o apologie aparent dochetistă a Duhului. Este un text ce respiră un aer non-confesional și care sugerează posibilitatea unei relații cu Dumnezeu în absența materialității sacramentale 3. În afara unei referințe infrapaginale la taina Euharistiei 4 - menționată ca argument al prezenței egale a lui Dumnezeu în istorie -, creștinismul înfățișat de H.-R. Patapievici are puține contururi sau este chiar desubstanțializat 5. Ne putem întreba atunci: de ce, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am privi, o mostră perfectă de teologie mistică în care discursul de tip metafizic asupra dumnezeirii nu se poate regăsi. Provocând teologia speculativă, acest poem vizionar se întemeiază pe radicalitatea unei experiențe care debordează structurile obișnuite ale comprehensiunii; un realism sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
libertății depline în Dumnezeu. Este semnul distinctiv al adevăraților monahi faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru aceasta priveghind cu toată stăruința și rugăciunea pentru toți sfinții (Efeseni 6, 12-18). Metafora paulină a războiului poate să ușureze aici sesizarea dimensiunii ontologice din actul sacramental al mărturisirii; orice creștin botezat în numele Sfintei Treimi aparține unei ecclesia militans. Mărturisirea - ori spovedania - este un gest similar angajamentului de fidelitate matrimonială sau, mai mult, de loialitate ostășească. Promitem, astfel, să raportăm unei conștiințe mai bune, inspirată de „Părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un dispreț manierist la adresa discursului Bisericii. Spunem discurs pentru că niciodată „cărturarii” n-au reușit să critice mai mult decât predica uneori ascuțită și curajoasă, dar adeseori senilă și obedientă, a „popimii”. La fel ca în lumea protestantă, universul simbolic și sacramental al liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia erau săvârșite pe limba tuturor. Critica teologică de care avem astăzi nevoie nu se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păcatele și a nădăjdui în ajutorul milostiv divin, sau când se constată ignoranța tot mai repetată a acestuia în fața chemării divine de a se întâlni. Susținem că sublinierea și întreținerea corectă a unui proces dialogic, ca parte evidentă a reconcilierii sacramentale, constituie un instrument concret pe care acțiunea pastorală a Bisericii îl poate lua în considerație în cadrul activității sale și de care se poate folosi în celebrarea sa sacramentală. Construcția lucrării s-a realizat prin așezarea împreună a două elemente caracteristice
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și întreținerea corectă a unui proces dialogic, ca parte evidentă a reconcilierii sacramentale, constituie un instrument concret pe care acțiunea pastorală a Bisericii îl poate lua în considerație în cadrul activității sale și de care se poate folosi în celebrarea sa sacramentală. Construcția lucrării s-a realizat prin așezarea împreună a două elemente caracteristice relației dintre Dumnezeu și om: dialogul și reconcilierea. Deși inițial ar părea distincte, aceste elemente denotă că se contopesc în împlinirea dorinței de comuniune și iubire dintre Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
om: dialogul și reconcilierea. Deși inițial ar părea distincte, aceste elemente denotă că se contopesc în împlinirea dorinței de comuniune și iubire dintre Dumnezeu și om. Aceasta nu se întâmplă oricum și oriunde, ci structurat într-un proces, în speță, sacramental, fapt pentru care am apelat, în formularea temei noastre, la două sintagme elocvente: „proces dialogic” și „sacrament al reconcilierii”. Ele conduc spre indicarea unui scop precis și spre delimitarea unei zone concrete de aprofundare, determinând și denumirea cercetării noastre: „Procesul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]