1,527 matches
-
Într-o farfurie. „Mai doriți o felioară?“, se adresă el vedeniei din Încăpere. Cu borcanul În mână, Subotin nu se putu abține să facă o nouă reverență, trimițând de data aceasta din vârful degetelor și o bezea „gheișei“ cu marsupiu. „Salamul, dar și murăturile vă stau la dispoziție“, huruie brigadierul cu glasul răgușit. „Cum, nu aveți nevoie de murături?“, făcu el, mimând nedumerirea. Iar după o pauză, adăugă: „Păi, dacă n-ați băut Royal... Noi ne-am cinstit și iată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sete...“. Brigadierul dădu pe gât borcanul de spirt Îndoit cu moare și cu o voce răgușită conchise: „Doamnele, desigur, nu beau spirt. Poate că la următorul transport vom avea parte de șampanie... Dar serviți-vă“, adăugă el, luând bucata de salam legată la capăt cu o sfoară și rotind-o În aerul jilav. „Va trebui totuși să faceți un pic de efort și să vă deplasați lăbuțele aici...“ Între timp, strania creatură aflată În depozit se micșorase considerabil. Dacă la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi suspectă. „Dacă animalul e turbat sau infestat cu radiații? Îi trecu prin minte... Trebuie să mă feresc să-l ating...“ Și tocmai când brigadierul medita la aceste lucruri, șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolănița făcu trei salturi neașteptate În aer, smulgându-i bucata de salam din mână, astfel că Subotin rămase perplex, uitându-se prostit la ea. Profitând de lipsa lui de reacție, „gheișa“ se retrase Într-un colț al Încăperii, dispărând cu tot cu salam Într-o gaură deschisă În podea, nu Înainte Însă de a se Întoarce cu fața spre Ippolit și a-i face o reverență. „Parcă trăiesc Într-o lume cu două dimensiuni, nu trei“, Își spuse brigadierul. „Nu cumva alcoolul băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Ippolit nu-și aducea aminte să fi făcut vreo Învoială cu această creatură care, iată, Începea să-l terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
terorizeze. De spaimă, brigadierul scăpă geanta jos, din care se rostogoliră o mulțime de acte, câteva conserve și o bucată neîncepută de salam. „Gheișa“ Îi Împinse În mână câteva bancnote, după care, tot dezumflându-se și scăzând În proporții, culese salamul de pe pardoseală și se retrase Într-o altă gaură, apărută nu departe de fișet. Un miros ciudat, de chibrit ars, amestecat cu parfum de levănțică, stăruia În urma ei. „Te pomenești, gândi Ippolit năucit cu totul de această nouă apariție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doua votcă, așa că Ippolit Își mai comandă una, pe care o bău stând În picioare, apoi plecă spre casă... A doua zi, scena din depozit se repetă: Subotin Învățase lecția, astfel că la apariția șobolăniței scoase din geantă bucata de salam și i-o Întinse, iar animalul Îi dădu la rândul său un număr de douăsprezece bancnote de câte douăzeci și cinci de grive noi. Scena aceasta se repeta, cu mici variațiuni, În fiecare zi. Ippolit se obișnuise acum atât de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei Întinzându-i batonul de salam. Creatura cenușie Îl cercetă din ochi și, după ce-i luă salamul din mână, dispăru În gaură fără să-i lase pe masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei Întinzându-i batonul de salam. Creatura cenușie Îl cercetă din ochi și, după ce-i luă salamul din mână, dispăru În gaură fără să-i lase pe masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa Îl scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i vorbele-ncâlcite, toți, Începând cu judecătorul și terminând cu jurații și asistența, aveau impresia că au de-a face cu un nebun. Avocatul apărării Însă avea alte opinii. Auzind despre banii pe care-i aducea șobolănița, cerând În schimbul lor salam, Își aduse aminte că acum câțiva ani, la antrepozit, fusese Înregistrată o delapidare de proporții când din casieria Întreprinderii au dispărut circa zece milioane de grive. Era o sumă impresionantă. Luată la anchetă, casierița s-a sinucis, punându-și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În apropierea cufărului a fost găsit un cuib de șobolani, unde erau douăsprezece schelete mai mici și unul mai mare. Șobolănița care se atașase de Subotin avusese pui. De aceea și venea În fiecare zi În depozitul lui Ippolit cerând salam și aducând grive... Desigur, descoperirea nu schimba prea mult datele problemei. Pentru omor, Subotin avea să primească pedeapsa cuvenită. Instanța avea să țină Însă cont de circumstanțele În care se produsese omorul. Opinia publică fusese sensibilizată. Imaginea celor douăsprezece schelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce credeți, acest slăbănog individ, mânca cu șapte burți...? Nici vorbă. În timpul mesei de prânz, i se aducea lui și celor doi copii ai lui, colaboratori, o comandă compusă din două felii de pâine spongioase, o felie extrem de subțire de salam ori șuncă, o frunză de salată și o sută grame apă potabilă. Mai mult: Într-una din zile În timpul gustării la ora dimineții, acest miliardar, avu curiozitatea să observe lucrătorii mei ce mâncau. Spre stupefacția lui, aceștia mușcau cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
miliardar, avu curiozitatea să observe lucrătorii mei ce mâncau. Spre stupefacția lui, aceștia mușcau cu o gură deschisă până la urechi dintr-o franzelă lungă de un sfert de metru, ce era burdușită În interior cu te miri ce,Cașaval, șuncă, salam din mai multe categorii, mușhi țigănesc, câteva frunze de salată iar În final, costițâ prăjită la flacără ce emana un miros apetisant de o așa manieră Încât, o femeie Însărcinată putea avorta pe loc dacă nu-i ofereai de poftă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a opține un ceva ce În normale condiții nu se putea. Mai mult...Până și la „AUSCHVITZ” mâncarea condamnațilorr la moarte era comestibilă iar Comandantul Lagărului Rudolf Lang oferea proscrișilor, cu trei-patru zile Înainte de a fi gazați - pâine cu salam...! Numai la penetenciarul Rahova, se serveau deținuților În măncare viermi, pietricele, cotoare de morovi stricați și chiar În putrefacție, slănină stricată mirosind Îngrozitor, găurită de viermii ce uneori Încă mai mișcau și te miri ce alte stupide ingrediente. Cum de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zgârciți decăt Însuși „Avarul” lui Moliere*. Mai putem afla comunități majore de emigranți cam În felul următor: Astoria, grecii cu restaurante și produse culinare Încât poți mânca ieftin până ce-ți pleznește burta; Greenpoint, polonezii cu produsele lor animalice În care salamul preparat e prea dulce; Middle Village, italieni cu asigurări, construccții și precum chinezii au Împânzit orașul cu Pizza lor, În prezent de slabă calitate ducând dorul clienților și mai pot adăuga, alte ocupții nu prea ortodoxe; Coney Island rușii cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dintre acei unchi europeni cumsecade cu care Margottele lumii să aibă toată ziua discuții de Înalt nivel. Ea ar fi vrut să-l aibă după ea tot timpul prin apartament În vreme ce ea, timp de două ceasuri, despacheta cumpărături, vânând un salam pentru prânz care era deja pe raft; În timp ce ea plesnea și netezea patul cu brațe scurte și puternice (ținea dormitorul cu pioșenie neschimbat, după moartea lui Ussher - scaunul lui pivotant, scăunașul de picioare, Hobbes-ul, Vico-ul, Hume și Marx-ul subliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o molesteze. Avea alte vătraie În foc, avea alți pești de prăjit 1 (ce dragi Îi erau lui Sammler asemenea expresii!). După ce duse șervetele de hârtie, cele leoarcă și cele uscate, Înapoi În bucătărie, Sammler Își tăie câteva felii de salam cu cuțitul de bucătărie cel mare (Margotte părea a nu avea cuțite mici și ceapa o secționa cu aceste lame mari). Făcu un sandwich. Colman’s English Mustard 1, Încă muștarul lui favorit. Sucul lui Margotte de merișor fără calorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În idiș În original) 1 „...munții verzi ai Angliei...”. Poezie de William Blake În care se face referire la the dark Satanic mills („fabricile satanice Întunecate”), În general interpretate drept o condamnare a Revoluției Industriale. 1 Snack sub forma unui salam subțire, uscat, În țiplă. Aici, poreclă dată unei persoane foarte slabe. 1 În uzanța americană curentă, măturător, femeie de serviciu, Îngrijitor. Dilapidated - sensul În engleză este diferit de cel În română, cel mai adesea Însemnând „dărăpănat”, evident referitor la clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cum îți spuneam, democrația biosferei: „Hai la buna să vă hrănească!” sau să vă ducă la culcare era o expresie pe care buna Măriții o folosea la adresa puilor și a mea. Eu făceam mofturi și eram monoalimentară. Acceptam să mănânc salam și liptăriță (magiun cu smântână). Ca să mă facă să mă hrănesc, buna chema alți doi copii, pe Relu (nu știu ce face el acum) și pe Ionică (știu ce face el acum: a urmat destinul tipic de tranziție, după ani de șomaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau „drepturile” mele. Aveam vertigo. Albanezul îmi șoptea discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela, dă-i dracu’, au de toate, doar nu le faci economie. Hai, măi fată, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe doamna Ursaciuc, fie-i numele binecuvântat. Era șefa unei case de comenzi din Colentina. Mergeam prin spate, băteam cu semnal în ușă. Dacă nu erau băieții de la Miliția Economică să se aprovizioneze, îmi deschidea. Acolo, înăuntru, Paradisul: supe Vegeta, salam din carene-carne, conserve chinezești, ulei de floarea-soarelui, unt, borcane cu mazăre fină, ciocolate, țigări coreene. Cele trei femei de la fața locului abia mă așteptau. Îmi dau seama că făceam, ca Monsieur Jourdain, philosophical councelling. Femeile îmi povesteau frustrările lor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unde puteau să-și verse oful, să-l înjure pe Ceaușescu, fără să le fie frică de ziua de mâine. Grupul de prieteni funcționa și ca grup de ajutor, ca grup de „relații” prin care cumpărai mai ușor unt sau salam pentru copii. Se vizitau des. „Azi mâncăm carne la tine, săptămâna viitoare vii tu la noi. Bem, povestim, ne simțim aproape și în siguranță.” Nu cred că s-au mai creat vreodată prieteniile de atunci, că oamenii au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe bancheta din fața mea, privindu-mă. Era atâta îngrijorare și incertitudine în privirea lui tăcută... Știam la ce se gândea; „Oare ce se va alege și de copilul asta?” N-a zis nimic, a scos pâinea și o bucată de salam și le-a întins în fața mea, pe un ziar, încet, cu grijă. „Nu știu ce să fac pentru el. Nu știu pe nimeni la Cluj. Cum să-l ajut? Ce să-i spun? Poate i-o fi și foame, să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai beau acum. Ce a spus Tom ar fi trebuit să sune a ceva pios, dacă dinții lui nu ar fi fost încleștați. —Ce păcat. Asta v-ar da ceva de făcut serile în loc să vă jucați de-a cine ascunde salamul. Tom a trântit telefonul atât de tare că probabil l-a stricat. Încă un lucru de înlocuit înainte să se întoarcă Dr Whatsit din America. O vreme m-am simțit oarecum vinovată. Cred că am băut mai multă bere decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aveam telefon „de-ăla de vorbești pe după guler, cum are băieții de pă Beldiman“. Abia prin ianuarie ’90 am aflat ce era pe Beldiman, chiar lângă magazinul unde mai puteai prinde câte un pachet de unt sau o bucată de salam uscat. N-a vrut să creadă că nu sunt dotat cu o astfel de miraculoasă sculă. Ne-a condus totuși până la ușă, ne-a și deschis-o, fără a ne mai pofti să revenim. Am mers târându-ne până la statui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]