1,131 matches
-
limpezirea problemei mariajului nostru decapitat, probabil că James se gândea și la comisionul avocatului și la cel al agentului imobiliar, taxe care se întindeau îngrozitor de departe în viitor. Și sigur că nici îmbrăcatul celor trei plozi ai lui Denise în salopete din plastic roz nu putea să fie prea ieftin. Deși, dacă era să fim cinstiți, așa ar fi trebuit să fie. Așa că am lăsat deoparte sentimentul de milă pe care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ziaristul: Trebuie să ajung la spital. (După mimică se vede că Încă nu-nțelege clar ce se petrece.) Camera se retrage, arătîndu-l cum o ia din loc cu pași mari spre Piața Universității. Tăiat la: Cadru exterior: Un grup În salopete negre se Închide În jurul unei tinere femei, cu ochii verzi și chipul oripilat. În clipa următoare se văd bastoane albe ridicîndu-se și coborînd frenetic. Zgomotul sec al loviturilor, acoperit la un moment dat de un țipăt pătrunzător. Sonor: Călușarii. Tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de la mică distanță, nimerindu-i pe toți. Patru bărbați doborîți. Apoi văzu totul răsturnat cu susul În jos: curtea, Mal Lunceford dînd bir cu fugiții... Deodată, din spatele lui: — Salut, flăcău. Dudley Smith pătrunse prin perdeaua de flăcări, echipat cu o salopetă de pompieri. Meeks Își zări valiza - nouăzeci și patru de miare și drogurile - lîngă saltea. — Dud, ai venit pregătit. — Ca un cercetaș, amice. Ai de spus ceva În chip de adio? Sinucidere: să-ți bagi nasul Într-o afacere supervizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îmi trag eu puțin sufletul. CÎnd mă Întorc, vei avea șansa să-mi spui cîte ceva despre asta și să-ți propun un tîrg care ar putea să-ți salveze viața. Coates tremura din toate Încheieturile. Era numai spasme, iar salopeta de pe el era fleașcă. Ed Îi aruncă ziarul În față și ieși. În hol: Thad Green. Dudley Smith și Bud White la postul de ascultare. Green spuse: — Avem confirmarea oculară din partea paznicului - ei sînt tipii din Griffith Park. Apropo, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ideea implicării Mafiei. Hai, că sîntem așteptați. Întrunirea avea loc În apartamentul 309, Într-un mic living. O masă lungă. Loew și Millard față În față cu trei bărbați: un avocat de vîrstă mijlocie și doi tipi aproape gemeni, În salopete - păr rar, ochi ca mărgelele, dinți stricați. LÎngă ușa de la dormitor o stenodactilografă, cu mașina de scris pregătită. Gallaudet aduse niște scaune. Ed salută din cap lumea prezentă și se așeză lîngă Millard. Avocatul Își verifica actele. Frații Își aprinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
că el știe doar că ei împrumută cărți, asta îi fusese dorința, dar nu și ce anume și nu când anume, lăsase totul în seama fiică-sii. Iar puțin înainte de a se muta din casa uriașă veniseră niște bărbați în salopete cu un camion, săru-mâna, doamnă profesor, nu vă deranjați, ne descurcăm noi, n-avea de gând să-i ajute și a urcat la etaj, urmărindu-i pe după perdele cum au umplut camionul vârf cu pachete cu cărți pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Kay o observa, pe măsură ce se apropia de curtea din față garajului: Mickey instalase un scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a Omului invizibil de Wells. Kay o ridică și zîmbi. — Am citit-o cînd eram mică. Ai ajuns la partea aia cînd tipul face pisica invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă fruntea și Închise pe jumătate unul din ochi. Arăta ca Șmecherul. — Aproape că renunțasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bacșiș? Întrebă Kay. — Mi-a dat trei penny și mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă aici. O să vorbesc cu Sandy. Dispăru În garaj. CÎnd reveni după cîteva secunde, Își scosese salopeta dînd la iveală pantalonii albaștri și o cămașă nostimă, Aertex, șifonată și plină de pete de grăsime. Se spălase pe față și se pieptănase. — Mă lasă patruzeci și cinci de minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și ridicase mîna. — Helen! strigă ea din nou, izbucnind În rîs. — Julia! zise Helen În cele din urmă. Traversă strada. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un coșar, nu-i așa? — Ei, Întrucîtva. Julia se ridică. Stătuse În soare, pe un rest de zid. Într-o mînă avea un roman de Gladys Mitchell, și În cealaltă o țigară. Își șterse mîna de partea de sus a salopetei ca să i-o strîngă pe-a lui Helen. Dar cînd se uită la palmă, Începu să se Îndoiască. — Cred că mizeria nu se duce de-aici. Te superi? — Bineînțeles că nu. Dădură mîna. — Încotro? o Întrebă Julia. — Mă-ntorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai strălucitor ca oricînd, nu mai vorbea - Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor umflate, dinții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul legat cu o eșarfă. MÎinile Îi erau petrecute În jurul curelei sacului de piele, aruncat peste umăr, și se uita În gol, clătinîndu-se ușor de pe un picior pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
venit doctorul, zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un turban. — Salut, zise ea văzînd-o pe Helen, ce-avem aici? Kay se dădu la o parte cînd femeia se ciuci lîngă Helen. Auzi murmurele și prinse ceva din răspunsurile lui Helen: „Nu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care sperăm să jucăm Într-o zi rolul principal.) Sus, Îl găsesc pe Ben lovind barele pătuțului. Zâmbește larg, iar din gură Îi iese un firicel strălucitor de salivă care se Întinde și se contractă Începând de la extremitatea bărbiei până pe salopetă, bălăngănindu-se În Întuneric. — Bună, drăguțule. Ce fel de oră e asta, ia spune? Îl extrag din pătuț, iar el, copleșit de bucuria regăsirii, Își Încearcă un canin nou-nouț pe gâtul meu. Au. Nu mi-am dorit niciodată băiat. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
leagăn cam cum Își Îndeplinesc Îndatoririle de mame, În general: ceva care se face În mod instinctiv pe bâjbâite, deși scopul acestui ceva pare magic de clar. Simt cum fiecare părticică din Ben se relaxează, greutatea sa se distribuie Înăuntrul salopetei ca nisipul până când Îl simt Întins uniform la pieptul meu. Trebuie să apreciezi momentul corect, trebuie să ghicești când s-a făcut trecerea de la moțăială la vis. Mă ridic și mă Îndrept cu grijă spre pătuț, Îi dau drumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scări azi-dimineață și părea În regulă, dar apoi Paula s-a Îngrijorat, iar el a devenit moale, așa că... — Da, Înțeleg. Nu cred că Înțelege. Trebuie să vorbesc calm și Încet ca să Înțeleagă. Vă rog să-l dezbrăcați. Îi dau jos salopeta cu Thomas Locomotiva, desfac capsele dintre picioare ale maioului și i-l trag peste cap. Pielea lui Ben e atât de albă, aproape translucidă, iar printre coaste se pot vedea săculeții plămânilor. —Și ce greutate are copilul? Câte kilograme are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femeie lată În umeri, cu trăsături germanice și păr blond prins cu un ac la ceafă, supraveghea doi adolescenți care Începură să descarce butuci de argilă pentru modelaj. În interiorul atelierului deschis, cîțiva artiști lucrau la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
către Estrella de Mar, cu marea tremurînd dincolo de bariera palmierilor, am trecut pe lîngă biserica anglicană, ai cărei membri tocmai se adunau pentru repetițiile corului. La atelierul de sculptură, un alt tînăr spaniol poza Încordîndu-și pectoralii pentru zeloșii elevi În salopetele lor de artiști. La cinematograful de vară alternau Le Regle du Jeu, al lui Renoir, și Singing in the Rain, cu Gene Kelly, iar unul dintre zecile de teatre anunța noua stagiune cu piese de Harold Pinter. În pofida asasinării familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
odată șovăielnic, să tragă limuzina pe tivul de iarbă. Niciunul dintre ei nu era Îmbrăcat de petrecere; veniseră la vilă ca să supravegheze aprovizionarea cu băuturi și gustări. Pe marginea șoselei erau parcate două autodube de transport, din care oameni În salopete albe descărcau stative cu pahare și pachete cu fețe de masă. Sanger trecu pe lîngă ei ținîndu-se cu o mînă de părul argintiu și Întinzîndu-și gîtul În Încercarea de a vedea dincolo de mașina lui Cabrera. Indiferent cine Îl Împușcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
înspăimântătoare și cu unele mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri roșii și gătiți în luxul unor salopete stranii, având gustul coșmarului continuu, neîntrecuți în a preschimba albul în negru și invers, boscari în stare să uimească gloata prin felurile lor de a îmbina aerul matern cu bestialele duioșii. De voie-de nevoie, tot mai des, oamenii din Goldana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
după atâtea asalturi câte or fi dat ei și după atâta efort din partea lor, au să ne dezgroape de sub cotropirea Apelor din Munte Ci Cornel Braiu, după ce i-a șters fruntea lui Pamfil Duran, cu o bucată de mânecă de salopetă, muiată în apă rece, a continuat la cuvânt cu o anume amintire Zicând: bunicul din partea tatei, care se numea Carol Braiu, a trăit mult, așa de mult, că ajunsese să nu fie nici el bucuros Și pe când s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul, trebuie să dispară discret, care-ncotro, pentru a se reîntâlni în jurul halbelor de votcă. Atracția cârciumilor mereu pline, devansând interesul față de orice altă întrecere, plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]