2,948 matches
-
șef, am să te rog ceva: Ai o magazie de mărfuri. Să-mi dai cheia magaziei căci vreau să dorm acolo noaptea. Te rog. E cu putință? Altfel o să dorm pe câmp! -Păi în magazie nu e pat, nu e saltea... -Nu-mi trebuie. Dorm pe saci. I-am dat cheia. Bietul de el: era în noaptea Crăciunului. Eminescu întins pe sacii plini de făină s-a culcat cu pălăria sa moale pe cap...pe când afară copiii începuseră să cânte:„Sculați boieri
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
camera cu pricina și iată-mă în împărăția mea singaporeana... pentru o zi! Primul lucru pe care îl fac e să dau drumul la aparatul de aer condiționat pe care îl fixez pe 21 de grade Celsius. Apoi încerc tăria saltelei, a pernei, mă dezbrac și direcția la duș. Apa călaie mă mângâie și mă relaxează. Mă reîntorc în cameră, deschid televizorul și caut un canal de știri. Mă interesează ce partid a câștigat alegerile australiene și cine va fi noul
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
refuze s-o ajute și atunci ce ar fi putut face? Fixă ceasul s-o trezească după o jumătate de oră, în cazul că ar fi adormit și se lungi pe patul ei îngust, de o singură persoană și cu salteaua deformată. Spera să scape de el cât mai repede. Adormi pe loc. Dușul fierbinte își făcea efectul. Începu să viseze că se rătăcise într-o pădure deasă, în care tot căuta să găsească cărarea care s-o conducă spre drumul
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză de cânepă, țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic[1] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
în bordei. Ușa beciului o așeza la capătul dinspre răsărit al bordeiului, iar sub ea pe la mijloc pe lățime un zid din chirpici de tizic, să nu se rupă ușa sub greutatea mea și a bunicii. Peste ușă era așezată salteaua și un preș țesut de mama din lână vopsită în culori diferite, în loc de cearceaf. Pe atunci nu se foloseau covoare ca acum. Cele mai înstărite familii din comună aveau întinse pe jos covoare de iută sau țesute la război, direct
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
am sunat ieri, i-a spus femeia în negru care semăna cu o călugariță , nu prea aveti loc, sunt multe bagaje. -Văd, a răspuns Tea, în timp ce-și cobora rucsacul de piele din spate. - Veți sta pe bagaje, sunt saltele si pături. -Nu stau, mă duc la tren. Plecă spre gară. Câteva bătrâne din grup au urmarit-o cu privirea până a trecut strada. -Drum bun, a strigat una care o cunoștea de la biserică, vrând să fie amabilă. Alta a
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
carte a sa și faimosul dramaturg francez de origine română, George Astaloș (Pe muche de șuriu, Editura Tritonic, București, 2002, pag. 228). Dar tăticul tăticilor rămâne totuși regretatul Florin Ciorcilă, dispărut dintre noi de tânăr, tătic și rege neîncoronat al saltelelor de lupte greco-romane și a barului de zi „La Chinezu”, local situat pe bulevardul Magheru, în gangul de lângă magazinul Unic,vis á vis de cofetăria Scala. Barul era celebru la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70 deorece era frecventat
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
casa: același mobilier vechi și scorojit, același covor scămoșat din iută, același televizor luat de la second hand care se mai dădea și peste cap; trebuia să-i mai dea cu pumnul ca să-și revină. Aceeași dormeză cu arcurile ieșite din saltea ... parcă nu erau de ea, nu se simțea în largul ei ... La toaletă aceleași robinete care picurau ... Nu, nu se poate, prea multă sărăcie! Când a venit maică-sa de la serviciu i-a spus că va trebui să plece iar
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
de bucătărie, de spălat vase, de spălat rufe... televizor mare, foarte mare, cu plasmă, la noi ar fi costat o avere... la toate pâlpâiau afișaje digitale, ce să mai vorbești, era luxul de pe lume! Intră în dormitor. Se aruncă pe salteaua moale și groasă. Nici nu-i mai venea să se ridice. Dar trebuia să se dezbrace, să se schimbe. „Cu ce?” Deschise ușa la un dulap încastrat în perete. „Mamă, ce de-a haine! Toate de damă!” Probă mai multe
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
debutanți. Știi cum este în tinerețe. Mult entuziasm și dorință de afirmare. Doar câțiva dintre profesorii mai vechi erau puțin mai vârstnici, restul sub treizeci de ani. - Și gazda? Erau tineri? Ai avut toate condițiile de locuit? Sau dormeai pe saltea umplută cu paie? - Ha, ha, glumești mama! S-a modernizat lumea, nu mai trăiește ca înainte. Aveam toate condițiile create, baie, lumină, radio, frigider, televizor, mobilă nouă și modernă, tot ce trebuie pentru un trai decent. Gazda este o văduvă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
ghionteli.... Unul din ei ne-a zis: "Stați, taică, mai încet..." Când am auzit cuvântul ăsta taică nu ne-a venit să credem. Am văzut apoi o clădire luminată. Ne-au dus într-o cameră unde erau opt paturi, cu saltea! La Pitești sau la Jilava aveam priciuri suprapuse, câte doua-trei, fiind noi cu mult mai mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
folos și de îmbărbătare. Aceste grupuri erau ca niște mici bisericuțe, cu preoți și enoriași. Între timp aveau loc faimoasele percheziții. O droaie de milițieni, goleau dormitorul, și în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole și la reparația digului din apropiere. Același regim de muncă forțată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
folos și de îmbărbătare. Aceste grupuri erau ca niște mici bisericuțe, cu preoți și enoriași. Între timp aveau loc faimoasele percheziții. O droaie de milițieni, goleau dormitorul, și în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole și la reparația digului din apropiere. Același regim de muncă forțată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
un hectar la 50 m distanță de al nostru, împreună cu bunica Floarea, în vârstă de 103 ani atunci. Dormeam în bordeiul construit din lemne de salcâm și paie, iar ca pat aveam ușa de la beci, pe care era așternută o saltea umplută cu paie și care se sprijinea pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
o mignionă blondină, posesoarea unui chip frumușel, dar inexpresiv, și al uni corp bine ticluit, sta cuminte, la locul ei... sub oricine. Așa de cuminte era, din acest punct de vedere, încât toți bărbații și lumea în general, o porecleau „Salteaua”. Și Gogu, tatăl lui Corcodușe sta cuminte. Unde cădea beat, acolo sta câteva ore. Era mărunțel și nesemnificativ în peisajul cotidian, chiar dacă îl întâlneai mergând în poziție bipedă, ceea ce se întâmla foarte rar. Dar când îmbrățișa prietenește pământul, doborât de
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
de-al ei, pe care eu nu l-am văzut. Se aruncă în neam, ce mai... Dar ce, credeți că asta a ostoit pofta necurmată de cunoaștere a lumii?!! Nuuu! Da’de unde?! Păi, toată lumea știa că Bibilica o făcea pe salteaua de multă vreme și asta creea suspiciuni cu privire la explicațiile lui Gogu. Și, cum nu prea bătea casa cu masa, au început să se facă săpături de... specialitate.(?!) Un agent mai experimentat al comunității - Marioara lu’ Penetratu’, s-a infiltrat pe lângă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
de explicația dată și s-a întors la bază, cu buza umflată, sa-și asume eșecul acțiunii sale, însă foarte hotărâtă să continue cercetările pentru a răspunde la o întrebare existențială pentru comunitate: cine l-a însămânțat pe Corcodușe în Saltea?!... Despre cel de-al doilea amintit, Hapciurică, vă pot spune că era cam de-o seamă cu Corcodușe, dar era mai pirpiriu și mai slăbănog. Mamă-sa, Cocuța lui Plotogea, era o șatenă taitoșe, așa, cam ca un dulap mergător
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ei! Ia zi măi, Corcodușe! Spune ce și cum ați făcut! Corcodușe s-a întors mai întâi către mă-sa: —Mamă, mai întâi, dă-mi și mie o palmă, ca să fiu în rândul lumii! —Nu-ți dau, i-a răspuns ”Salteaua”, că îmi pare rău de tine, prostule! —Ba dă-mi, mamă, că merit! Și pe urmă vreau să văd și eu cum e, că nu mai bătut niciodată. În plus, dacă nu-mi dai o palmă nu mai îi spun
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
ascultam. Am enervat-o rău, s-a înroșit la față și a plecat în spatele nostru. Nu mă putea lovi pe stradă. La sfârșitul lunii noiembrie ne-au dus la cules de struguri în Panciu. Dormitoarele erau cu paturi suprapuse, cu saltele numai bune de aruncat, erau rupte și aveau gâlme. Nu se făcea căldură, adormeam târziu uneori plângând de oboseală și de foame. Pedagoga ne trezea de dimineață, mâncam o felie de pâine cu gem și ceai la cantină, și gata
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
devenirea», realitatea devenită realitate, comportă realizare - este o reușită, un «triumf», o sărbătoare. „Și nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare?” Mai sunt, în carte, furtuni de sensibilitate vexată („Cucoanele alea ziceau [...]: «Două saltele ajung... atâtea conserve... atâtea pături...»”), umilită („Hă! Hă! Râdeau băieții. E bâlbâit! Hă! Hă! E bâlbâit!”), reprimată („Ei, zile!... Luni de zile!”; „Tare aș vrea să-i pot spune că nu am mai vrut și gata... că nu mi-a
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
au aparținut, ne-au reținut atenția, în mod deosebit, 2 camere: cea țărănească în care s-a născut scriitorul, mobilată după modelul caselor tradiționale din Pârscov, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu preșuri pe jos, pat de lemn cu saltea de paie, scoarță cu motive geometrice pe perete, dulapuri și polițe cu vase de ceramică, roată de tors, ștergare cusute în culori vii, unul din ele aflat deasupra ușii de la intrare și având deasupra o icoană în semn de binecuvântare
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
lui și ar fi bine să scape de copil cât mai repede, iar dacă nu... să își ai catrafusele și să plece înapoi în Estonia! Din acel moment relația lor a devenit un calvar. El dormea pe jos, pe o saltea pneumatică. Deseori venea acasă mirosind a alcool. Ea stătea toată ziua în casă și plângea. Nu știa ce să facă... La medic nu putea să meargă, deoarece nu avea nicio asigurare și nici bani. Cu câteva zile înainte de plecare, flăcăul
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
ca fiind înscrisă în destinul său. Trebuia să se întâmple și atât. La o oră de autoapărare, poate din cauza unei aruncări peste șold care depășea limita sportivității, pe când era elev la Școala de Poliție din Câmpina, Fănel a căzut pe saltea cu piciorul drept îndoit din genunchi. Acuza dureri mari. A încercat să se ridice, mai mult din dorința de a-i aplica celui ce-l secerase o "corecție" fulgerătoare, dar nu a reușit. Cu genunchiul blocat, a fost scos din
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]