1,472 matches
-
În ziua plecării vremea era frumoasă. Adunați la ieșirea mănăstirii, negustorii le urau într-un glas rămas bun și călătorie ușoară. Cei trei soli le încredințară scrisori și daruri pentru familiile lor, căci negustorii aveau să ajungă acasă înaintea lor. Samuraiul scrisese și el seara trecută, două scrisori, una pentru unchiul și alta pentru fiul cel mare. „Îți scriu numai câteva rânduri. Mai întâi de toate, aici totul e bine, Yozō, Ichisuke și Daisuke n-au pățit nimic. Doar Seihachi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu desagi. Printre negustori, starețul și călugării îi petreceau făcându-le cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu mâna. Soarele strălucea. În clipa în care samuraiul puse piciorul pe scara șeii, Matsuki alergă înspre el ca din pușcă. — Ascultă, îl apucă el zdravăn de pulpana hainei. Ai grijă de tine, nu uita să ai grijă de tine! Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Samuraiul era uimit. — Sfatul Bătrânilor n-o să ridice nici măcar un deget pentru un simplu ostaș. Din clipa în care am devenit soli, ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ne-am prins în vârtejul politicii. Iar în mijlocul vârtejului, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți! Samuraiul se simți dezgustat de vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke și Daisuke îl urmau în tăcere îndrumându-șiu măgarii. La fel ca la urcușul de la Acapulco la Mexico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe tine însuți!” Tanaka întrebă dacă satele fuseseră părăsite din pricina foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foametei. Nu din pricina foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută de ostași, zise Velasco mândru parcă de răspunsul său. „Ce rost are să mă tot gândesc?” își zise samuraiul în timp ce se legăna în șa. „Un om fără prea multă minte ca mine ar face bine să se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămase tot timpul în fața japonezilor câtă vreme coborâră dealul în șir indian, ca niște furnici. Oricât de mult mergeau, tot nu se apropiau de muntele cel uriaș. Neclintit și cufundat în liniște, muntele uriaș scruta parcă lumea oamenilor. Privindu-l samuraiului îi părea din ce în ce mai mult părerile lui Matsuki nu erau decât niște lucruri mărunte. Deja pășea într-o lume care lui Matsuki avea să-i rămână pe veci necunoscută. În amurgul celei de-a cincea zile, leoarcă de sudoare și secătuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
șaluri lungi numite sarapes, sau pălării cu boruri largi, sombreros. Printre mărfuri treceau turme de capre de munte sunând-și tălăngile. Indienii nu se arătau deloc uimiți de japonezi, socotind, probabil, că făceau parte din cine știe ce trib de la munte. Sufletul samuraiului era cuprins de un dor sfâșietor după valea sa. Se gândea la soția și la copiii săi și la ce făceau ei în clipa aceea. Dorul era pricinuit poate de faptul că sosise în sfârșit în acest loc plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
salutară cu un zâmbet larg și o înclinare ușoară a capului, deși nu înțelegeau o iotă din ce spuneau. Li se dădu o încăpere mare prin ale cărei ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ferestrele deschise pătrundea mireasma florilor. Ce veți face? îl întrebă Nishi pe samurai în șoaptă în timp ce-și scotea pantalonii prăfuiți. O să-l căutați pe japonezul acela? — Aș vrea să-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se zărea luciul întunecat al apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros și sandale din piele precum spaniolii, dar cei mai mulți erau goi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pământ, sporovăiala lor ciudată pe când își strângeau boccelele și se pregăteau de plecare - totul era neobișnuit pentru japonezi. În glumă, Daisuke își puse un sombrero pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă la ei, cu pizmă în priviri. Hei! samuraiul se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe cap și îi făcu pe toți să râdă. În acel moment, ridicându-și privirea, samuraiul băgă de seamă că de lângă un platan uriaș, prăfuit, aflat ceva mai departe, japonezul se uita țintă la ei, cu pizmă în priviri. Hei! samuraiul se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai trecut pe la noi? Nu pot să trec pe acolo. De aceea v-am așteptat aici de la prânz. Tanaka și Nishi se apropiară și ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se apropie de el grăbit. Iată că ai venit, așa după cum credeam. De ce n-ai trecut pe la noi? Nu pot să trec pe acolo. De aceea v-am așteptat aici de la prânz. Tanaka și Nishi se apropiară și ei de samurai și de fostul călugăr. E aproape? Satul Tecali? E lângă lacul de la marginea orașului. La fel ca prima dată, omul mângâia hainele samuraiului și ale lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acolo. De aceea v-am așteptat aici de la prânz. Tanaka și Nishi se apropiară și ei de samurai și de fostul călugăr. E aproape? Satul Tecali? E lângă lacul de la marginea orașului. La fel ca prima dată, omul mângâia hainele samuraiului și ale lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va avea de suferit. Fostul călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]