2,112 matches
-
o iau logic? Imediat ce am pășit pe ea și am ieșit din acea imensitate, n-am mai simțit nimic. Timpul nu mă mai încerca pentru că nu mai eram în el ca să mă roadă, să mă erodeze. Eram în afara sa! Un sanctuar. Sub tălpile mele, insula părea tare și de nestrămutat, dar într-un fel știam că doar plutește deasupra oceanului și că nu este ancorată de nimic în dedesubturile sale. Nu era mare. Avea o formă neregulată și avea cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cineva dacă mai ajungea un om în postura mea. Nu mi se părea posibil. Deasupra era întuneric, iar în jurul meu, doar albastrul închis al Timpului. Insula nu avea verdeață, pentru că singurul lucru cu viață în acel loc eram eu. Acest sanctuar, cum am denumit insula pustie, era făcut doar din piatră, iar aceasta nu era supusă eroziunii Timpului. Era imună. Imună și maleabilă, după cum mi-am putut da seama când am vrut să mă așez pe un scaun și am regretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
adăpost pe toți cei apropiați lui. Și-a aranjat soția, asigurându-i un post modest în cadrul noii administrații, iar pe copilul lor îl lăsase ei să-l crească. Pe fratele și cumnatul său îi trimisese în Nord, unde se afla Sanctuarul, iar pe ceilalți îi trimise unde vroiau și îi ajutase cu bani, căci lumea devenise coruptă în scurt timp, și cu relații, care deveneau din ce în ce mai puține pentru el. El însuși s-a refugiat în Antarctica, în Pol. Ministrul, Allston, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și dea fetele pentru a fi preotese. Pe Augustus îl cunoaște din tinerețe. A condus doar procesiunea care i-a salutat întoarcerea victorioasă după Actium. E conștientă că numai silit de circumstanțe a înce put să accepte fiicele liberților în sanctuarul Vestei. Se concentrează asupra zgomotelor din jur. Încearcă să le distingă semnificația. Șoapte și mormăieli. Urmate de zdupăituri înfundate. Pontifex cercetează dacă viitoarea preoteasă are sau nu vreun defect de vorbire, de auz ori altă infirmitate fizică. Atinge cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al zeului Marte, tatăl lui Romulus. O să-i spună altă dată că unde se înalță astăzi fostul palat regal, tribul Ramnes de pe Palatin își serba odinioară vechiul cult. Important e însă să înțeleagă în primul rând că de ceea ce se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la fel. Se încalcă un principiu de drept. Femeia îl simte de partea ei. Atacă mai departe: — Tu nu vezi că sistemul tău de sancțiuni penale, în loc să încurajeze moralitatea și să servească interesul public, a introdus anchetele și spionajul în sanctuarul familiei, grefând un rău nou peste cel vechi? Îi întoarce brusc spatele și se îndreaptă spre băncuța portabilă cu două locuri, târându-l pe bătrân după ea. Pe drum, continuă să vocifereze în gura mare: — Bărbații se căsătoresc nu ca să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Noul Oraș“ în feniciană, oraș antic, în prezent un cartier al orașului modern Tunis; al doilea război dintre Roma și Cartagina a avut loc între anii 218 și 201 î.Hr. cista - cutie Claros - cetate ioniană în care se găsea un sanctuar profetic al lui Apollo cnemide - jambiere cognomen - romanul de condiție liberă avea trei denumiri diferite: prenu mele, numele și cognomenul; prenumele este individual, spre deosebire de nume, care este comun unei întregi ginți; cognomenul este o poreclă ce definește mai ales anumite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Ben? Ei bine, nu chiar cum v-ați fi așteptat. Geraldine și Jemima poate au avut dreptate în privința restului apartamentului, cu ciorapii aruncați peste calorifere și revistele porno îngrămădite în teancuri în sufragerie, dar dormitorul lui Ben e refugiul, sanctuarul lui, și o privire rapidă în jur ar putea să ne spună exact ce avem nevoie să știm despre Ben Williams. O fi el un apartament închiriat, dar Ben și colegii săi de apartament au avut permisiunea să redecoreze. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
raportului său, prefectul realiza o pledoarie tulburătoare pentru rolul școlii într-o societate modernă. Aceasta era absolute necesară deoarece "ideile, sentimentele unei națiuni se manifesteză prin școlă, deposit al culturei intelectuale și morale, focar din care se revarsă lumina sciinței, sanctuar în care se formeză cetățeanul și omul"1276. Pe lângă impunerea valorilor moralei și educarea tinerilor "școla nostră respândind (...) limba și cunosciința spiritului nostru, e destinată a servi de templu comun de care diferitele rase ale județului (...) bând la același izvor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
printre dinți dând din umeri. Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o umbră de neliniște în ochii acelor oameni de seamă, voia să-i descumpănească măcar pentru o clipă. Cred că e cu neputință. Cercetând cu atenție starea de spirit a înalților oficiali care stăteau înșiruiți ca statuile lui Budha în sanctuarul întunecat al unui templu budist, misionarul se bucură de zbuciumul din inimile lor. — Ordinul Sfântul Petru a dat deja de știre despre osândirea creștinilor din Edo la Luzon, la Macao, până și în Nueva España. Chiar dacă le spuneți acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acesteia. Aș putea spune chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele venerate de japonezi și, profitând de slăbiciunea conducătorilor care se luptau între ei, și-au făcut mici colonii ca să-și apere propriile privilegii. Înainte de a pleca din Japonia am scris câteva scrisori: către unchiul meu, Don Diego Caballero Molina, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl cuprinse o rușine fără margini. Nu credea el în Buddha chiar din toată inima ca unchiul său, dar când se ducea la templu, i se părea firesc să-și plece capul în fața statuilor frumoase și când stătea în fața unui sanctuar unde curgea apă neîntinată simțea, de asemenea, nevoia să-și apropie palmele. Însă, un om atât de neputincios și prăpădit nu-l putea face cu nici un chip să simtă nici sfințenie, nici prețuire. „Negustorii...” La fel ca el trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva slujbei. Așa ceva nu vedem în sanctuarele sau templele noastre din Japonia. Velasco era mândru. Episcopii începuseră să privească botezul japonezilor cu ochi buni și pe zi ce trecea vocile care cereau ca solii să fie tratați ca trimiși oficiali deveneau din ce în ce mai puternice. Prin urmare, Velasco le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și treilea an pentru femei sunt considerați ca având o încărcătură negativă mai mare. Pentru a transforma aceste potențiale greutăți în elemente fericite, persoanele care ating această vârstă trec și astăzi printr-un ritual de exorcizare ce are loc la sanctuarele shintō. Cuvântul „rege” este folosit în acest context cu sensul de „shōgun”. Este ora unsprezece și toată lumea doarme. (în limba spaniolă în original). Evanghelia după Luca, cap. 9, versetul 58: „Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și era la țară. Tata era tâmplar. La început a avut un atelier în Yamaguchi. Înainte de cutremurul devastator din Kantō s-a mutat la Tokio. Adevărul e că tata avea de gând să meargă la Kyōto să devină tâmplar la sanctuare. Și-a luat toate uneltele și a trecut prin Shomonoseki. Pe drum s-a întâlnit cu alt dulgher care mergea spre Tokio și care i-a spus: «De acum încolo, la Tokio e bine!» Auzind asta, tata s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
complex: teofania consacră un loc prin simplul fapt că-l face "deschis" către înalt, adică asigură comunicarea lui cu Cerul, punct paradoxal de trecere de la un mod de existență la altul. Vom întîlni exemple și mai clare în acest sens: sanctuarele, care sânt "Porți ale Cerurilor", locuri de trecere între Cer și Pământ. Adesea nu este nici măcar nevoie de o teofanie sau de o hierofanie propriu-zise: un semn oarecare poate arăta sacralitatea unui loc. "Legenda spune că vrăjitorul care a întemeiat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și a stabilit astfel o orientare ori o comportare. Când nu se arată nici un semn în împrejurimi, acesta este provocat. Se practică, de pildă, un soi de evocatio cu ajutorul animalelor, care arată în care loc anume se poate înălța un sanctuar ori întemeia un sat. Sânt evocate forțe sau figuri sacre, în scopul imediat al orientării în spațiul omogen. Este cerut un semn care să pună capăt încordării provocate de relativitate și neliniștii create de dezorientare, pentru a se găsi un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un semn care să pună capăt încordării provocate de relativitate și neliniștii create de dezorientare, pentru a se găsi un punct de sprijin absolut. De exemplu, este urmărită o fiară sălbatică și, în locul în care aceasta este ucisă, e ridicat sanctuarul; sau i se dă drumul unui animal domestic - de pildă un taur -, apoi este căutat după câteva zile și sacrificat în locul unde este găsit. Aici va fi ridicat altarul, iar satul va fi construit de jur-împrejur. În toate aceste cazuri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că Pământul sfânt n-a fost înecat de Potop. Același simbolism al Centrului stă la baza altor serii de imagini cosmologice și de credințe religioase, dintre care nu le putem reține decât pe cele mai importante: a) orașele sfinte și sanctuarele se află în Centrul Lumii; b) templele sânt replici ale Muntelui cosmic și deci reprezintă "legătura" prin excelență dintre Cer și Pământ; c) temeliile templelor coboară adânc în regiunile inferioare. Câteva exemple vor fi suficiente. Vom încerca apoi să integrăm
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se spunea că este locul de unde izvorâse puterea regilor și de asemenea orașul unde se născuse Zarathustra.12 Cât despre asimilarea templelor cu Munții cosmici și funcția acestora de "legătură" între Pământ și Cer, numele înseși ale turnurilor și ale sanctuarelor babiloniene stau mărturie în acest sens: "Muntele Casei", "Casa Muntelui tuturor Pămînturilor", "Muntele Furtunilor", " Legătura dintre Cer și Pămînt" și așa mai departe. Zigurat-ul era de fapt un Munte cosmic: cele șapte etaje reprezentau cele șapte ceruri planetare; urcîndu-le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Urcușul lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii; ajungând la terasa de sus, pelerinul realizează o ruptură de nivel, pătrunzând într-o "regiune pură", care transcende lumea profană. Dur-an-ki, "legătura dintre Cer și Pămînt": astfel erau numite multe sanctuare babiloniene (ca de pildă cele de la Nippur, Larsa, Sippar etc.). Babilonul avea și el o mulțime de nume, precum "Casa de la Temelia Cerului și a Pămîntului", " Legătura dintre Cer și Pămînt". Babilonul făcea însă legătura dintre Pământ și regiunile inferioare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că "lumea adevărată" se află întotdeauna în "mijloc", în "Centru", pentru că aici se produce ruptura de nivel, comunicarea dintre cele trei zone cosmice. Cosmosul este întotdeauna desăvârșit, oricare i-ar fi întinderea. O țară întreagă (Palestina), un oraș (Ierusalimul), un sanctuar (Templul din Ierusalim) înfățișează deopotrivă o imagine a lumii, imago mundi. Flavius Josephus arăta, cu privire la simbolismul Templului, că "Marea", adică regiunile inferioare, era închipuită de curte, sanctuarul reprezenta Pământul, iar Sfântul Sfinților, Cerul (Ant. Jud. III, VII, 7). Constatăm așadar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]