737 matches
-
Manlio. Lui îi plac improvizațiile. Și în timp ce stă acolo în picioare, îi spun. Îi povestesc totul cu obrajii atârnând, pentru că îmi țin capul aplecat peste cănița goală și mă joc cu lingurița. Acolo, în barul aeroportului, cu lumea care mănâncă sandvișuri trăgând cu ochii la bagaje, dezleg sacul emoțiilor, al dorințelor, ca un bătrân adolescent înecat într-o poveste de dragoste. Nu-mi pasă că Manhlio este persoana cea mai puțin potrivită, simt nevoia să spun cuiva, iar el este lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privească cerul tăiat de viaduct, sprijinindu-și bărbia în mână. M-am gândit la mama, i-ar fi plăcut să aibă o nepoată. Ar fi dus-o cu ea vara în hotelurile cu demipensiune. Bunica și nepoata. La prânz, un sandviș mâncat pe patul plin de nisip. La cină, apa minerală astupată cu un dop de cauciuc și cu șervetul din ziua precedentă. Dar nu puteam desigur să bat la mormântul ei. Te născuseși, cântăreai două chile și șapte sute de grame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust, fără palton pe el, care mânca un sandviș. Am luat o cafea într-un pahar de plastic, o sticlă de apă minerală, o cutie de biscuiți pentru Italia și am ieșit. Am rămas afară să-mi beau cafeaua, la pompa de benzină erau două mașini. Un bărbat cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Apă vaporizată care pare polen ud. Am deschis dulăpiorul, m-am dezbrăcat, m-am îmbrăcat. Am mers pe jos și am intrat în această cafenea modernă, plină cu mese care la prânz sunt toate ocupate. Acum e aproape goală. Privesc sandvișurile, cele care au mai rămas. Mă așez lângă ușă, la aer. Am inelul tău pe deget, mi-a intrat, nu știu când, dar mi-a intrat, și acum nu mai reușesc să-l scot. Plouă. În ploaie, într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
repede incestuoasă. Oh, a mai fost și un scurt eveniment când a venit acel maestru bucătar notat cu multe stele în Ghidul Michelin pentru hoteluri și restaurante, și care a stat mai puțin timp decât îți lua să faci un sandviș croque-monsieur. Emmy era încă pasionată de gastronomie, dar dezamăgită de școala de arte culinare când a prins o bursă la Willow, restaurantul din New York al maestrului bucătar Massey. Pe Duncan l-a cunoscut în perioada aceea agitată, cu nopți nedormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cam nesuferite. Chelnerul se uită la ea cam ciudat și începu să întrebe cine ce-a comandat. — Salata cu piept de pui afumat Lapsang Soughong cu dressing alături? O așeză în fața lui Leigh. — Și două Mad Hatters, cu prăjiturele și sandvișuri în același timp, cum ați cerut. Vine și ceaiul imediat. Doamnelor, să va mai aduc și altceva? — Un soț? Un copil? Un mod de viață? întrebă Emmy. Aveți așa ceva în meniu? Acesta se îndepărtă încet de la masă de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
grădina zoologică din Londra. Îmi zâmbesc cu toții - și, cumva, reușesc să le întorc și eu zâmbetul. Mă simt ca într-o realitate perfect paralelă. — Doriți ceva ? În vagon apare un tip zbârcit tot care împinge un cărucior și îmi zâmbește. Sandvișuri reci sau calde, ceai sau cafea, băuturi răcoritoare sau alcoolice ? — Ultima, vă rog. Încerc să nu par prea disperată. Două, vă rog. Din... ce aveți. Nu vine nimeni să-mi ceară biletul. Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi injectez nota adecvată de recunoștință în voce. Vă mulțumesc. — Domnul Geiger și cu mine vom pleca imediat, continuă ea, scoțând un spray parfumat și dându-se cu el. Te rog să ne pregătești ceva ușor pentru prânz, niște sandvișuri, și să-ți continui curățenia la parter. Despre cină vorbim mai târziu. Se răsucește pe călcâie. Trebuie să-ți spun că am fost amândoi foarte impresionați de meniul tău cu foie gras glazurat. — A... îhm... mă bucur ! Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spălat și, după cam cincizeci de încercări, am reușit s-o pornesc. Și am șters cățeii de porțelan cu un șervețel. În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am rămas cu zece bucăți uriașe, colțuroase și neregulate de pâine și o mare de firimituri. Dumnezeu știe unde-am greșit. Probabil cuțitul a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost de vină. Tot ce pot să spun e că îi mulțumesc cerului că există Pagini aurii și firme de catering. Și American Express. Cu numai 45 de lire 50 le voi putea oferi lui Trish și lui Eddie niște „sandvișuri pentru un prânz gourmet” de la Cotswold Caterers. Aș fi dat de două ori pe atât. Sinceră să fiu, probabil că aș fi dat de zece ori pe-atât. Acum stau pur și simplu pe un scaun, cu mâna pe mobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
A, văd că ai făcut cunoștință cu Nathaniel ! Ți-a spus despre grădina lui de legume ? — Ăă... da. Nu reușesc să ridic privirea spre el. Da, mi-a spus. — Minunat ! Trage din țigară. Păi, ne-am întors, și am dori sandvișurile în douăzeci de minute. Mă trece un val de șoc. Douăzeci de minute ? Păi e abia doișpe și zece. Cei de catering vin abia la ora unu. — Nu doriți să beți ceva înainte ? propun disperată. — Nu, mersi, spune ea. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în douăzeci de minute. Mă trece un val de șoc. Douăzeci de minute ? Păi e abia doișpe și zece. Cei de catering vin abia la ora unu. — Nu doriți să beți ceva înainte ? propun disperată. — Nu, mersi, spune ea. Doar sandvișurile. Sinceră să fiu, suntem cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu sosul. Arată din cap spre cratița cu vin. În clipa în care închide ușa în urma lui, îmi scot telefonul și formez grăbită numărul celor de la catering. Însă intră robotul. — Bună, zic cu respirația tăiată după bip. Am comandat niște sandvișuri mai devreme. Le-aș vrea acum. Cât de repede se poate. Mulțumesc. Însă în momentul în care închid, îmi dau seama că nu are nici un rost. N-or să ajungă în veci la timp. Iar familia Geiger așteaptă. În sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
închid, îmi dau seama că nu are nici un rost. N-or să ajungă în veci la timp. Iar familia Geiger așteaptă. În sufletul meu crește o hotărâre. OK. Pot s-o fac. Sunt în stare să fac niște amărâte de sandvișuri. Ridic repede cele două bucăți de pâine care aduc cel mai tare cu niște felii. Iau cuțitul de pâine și încep să curăț coaja până când se subțiază de tot, dar arată cât de cât prezentabil. Alături am un castronel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu muștar, sos de mentă... gem de căpșuni. Am să fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fac sandvișuri cu gem. Meniu clasic, englezesc. Pun gem din belșug pe o felie de pâine, mai întind niște unt pe cealaltă și le pun una peste alta. După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una regulată. N-am văzut în viața mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
După care mă dau un pic în spate și mă uit la sandviș. E un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una regulată. N-am văzut în viața mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul jos, înfrântă. Deci asta e. E momentul să îmi dau demisia. Când mă uit la opera mea și la dezordinea din jur mă simt extrem de dezamăgită de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simt extrem de dezamăgită de mine. Credeam că pot rezista măcar o dimineață. Un ciocănit mă trezește la realitate. Mă întorc și văd o fată cu bentiță de catifea albastră uitându-se la mine prin geamul ferestrei. — Bună ! strigă. Ai comandat sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sandvișuri pentru douăzeci de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și nu ni se prea întâmplă să primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea n-am văzut atâtea sandvișuri. Peste tot sunt farfurii pline. Pe fiecare suprafață. A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând să-i blochez intrarea. — E aproape unu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece în revistă șirul nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un steguleț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
limbă. Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva de comentat, Samantha, ar fi că ai fost un pic cam risipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-mi place să vorbesc despre bani, Samantha. Trish coboară glasul ușor. E extrem de vulgar. Și cu toate astea... — Doamnă Geiger ? Nathaniel a apărut din nou în ușa bucătăriei, cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]