2,488 matches
-
încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule? Ciobanii le-au părăsit de astă toamnă. Săniile astea s-au dus la târg la Turnu Măgurele. Care târg? Cine a mai plecat pe vremea asta la Turnu, când Piatra e la o aruncătură de băț?... Mă, nu fi prost! Au plecat oameni și la Turnu, că la
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
am pentru tine zece cai Și piciorul șchiop de la un plai. Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei, S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea lor, pesemne,-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Citește mai mult
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea lor, pesemne,-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.... XIX. SONET PENTRU
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
țin! Paștele... cu tradițiile pascale, cu slujbele religioase, cu ouă roșii, cu miel-friptură, miel-ciorbiță, miel-drob, sărmăluțe, cozonaci... Întruniri, întâlniri, mese, veselie... „Hristos a înviat!”. Crăciunul e mai ciudat! Atunci e miezul verii la noi. Cald, foarte cald. Nu zăpadă, nu sanie, nu Moș Crăciun cu nasul roșu! Nu piftie! Doar noi, în pantaloni scurți, adunați la un grătar, o bere rece... și taclale. Povestiri și amintiri din copilărie... de alde „Mai ții minte ce bine mirosea pomul de Crăciun? Îți mai
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNĂ DE POVESTE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Scârțâie zăpada, pași-s în derută, Lumea de poveste, fulgul îl sărută Sania mă poartă către un copil, Amintirea asta vine iar tiptil... Brazii s-au gătit în straie albite Vor să primenească zilele cernite, Vârful să-l aprindă cu-n mănunchi de stele Ard de-atâtea ori nopțile prin ele... Casele și-
IARNĂ DE POVESTE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383159_a_384488]
-
IARNĂ TÂRZIE autor, Bertoni D Albert Vai, ce frig este !... și nori plumburii Se strâng, se adună, sunt leneși, târzii. .. Miroase a iarnă, și cred că ar vrea Din cer ca să cearnă cu fulgii de nea ! Copiii să zburde, trăgând sania Cu bulgări s-arunce, din stratul de nea Pe -alocuri să vezi câte -un om de zăpadă La streșini sunt țurțuri ce stau ca să cadă În sobe -i dogoarea ce te moleșește Bunica -ți citește cu drag o poveste... În
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
că mai aflase ceva, apoi, sfârșindu-se dansul, îmi făcuse o grațioasă reverență, în semn de mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte. Schiasem în neștire, unii închiriaseră sănii, fetele, chiar și cele ce-și aduseseră schiuri, preferaseră până la urmă să se dea cu sania. Le însoțeam și noi, băieții, uneori, dacă nu aveau curajul să coboare singure pe pârtiile destul de povârnite din apropierea cabanei. Evitam să stau în preajma Adinei
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
mulțumire că-i acceptasem invitația. A doua zi fusese pe măsura celei dintâi. Cel puțin în prima sa parte. Schiasem în neștire, unii închiriaseră sănii, fetele, chiar și cele ce-și aduseseră schiuri, preferaseră până la urmă să se dea cu sania. Le însoțeam și noi, băieții, uneori, dacă nu aveau curajul să coboare singure pe pârtiile destul de povârnite din apropierea cabanei. Evitam să stau în preajma Adinei, îl avea pe Hodoșan, să-i conducă el sania, îmi spuneam, trebuia să simtă că-mi
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
preferaseră până la urmă să se dea cu sania. Le însoțeam și noi, băieții, uneori, dacă nu aveau curajul să coboare singure pe pârtiile destul de povârnite din apropierea cabanei. Evitam să stau în preajma Adinei, îl avea pe Hodoșan, să-i conducă el sania, îmi spuneam, trebuia să simtă că-mi devenise indiferentă, dar bag mâna în foc că în felul acesta dovedeam tocmai contrariul. Hodoșan însă, ce să consimtă dumnealui să-i facă hatârul Adinei, căreia, îmi spuneam cu răutate, poate i-ar
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
indiferentă, dar bag mâna în foc că în felul acesta dovedeam tocmai contrariul. Hodoșan însă, ce să consimtă dumnealui să-i facă hatârul Adinei, căreia, îmi spuneam cu răutate, poate i-ar fi plăcut să-l țină între coapse pe sania aceea. Hodoșan era preocupat însă mai mult de impresia ce făcea zburând printre noi cu prețioasele lui Zakopane, pulverizând zăpada în urmă. Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei piste de
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
noi cu prețioasele lui Zakopane, pulverizând zăpada în urmă. Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei piste de slalom uriaș. Orice încercare a Adinei de a-l aduce măcar o dată pe sania ei se dovedise zadarnică. Își subțiase buzele de supărare, gest pe care i-l cunoșteam, ba chiar părea să-i fi adresat, într-un moment în care infatuatul schior catadicsise să se apropie de ea, cuvinte de reproș. El îi
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
pe pârtie, ci o luase de-a dreptul, înotând prin nămeți. De câteva ori se aplecase să-și spele fața plânsă cu zăpadă. Hanoracul ei cel verde, pe care nu știu din ce motiv și-l dezbrăcase, îi rămăsese pe sania abandonată. Îmi venea să alerg după ea, dar ceva mă țintuise locului. Trebuia să arăt tuturor că eram străin de problemele ei. Numai că lucrurile se brodiseră până la urmă altfel. La înapoiere, Adina nu se mai așezase în tren lângă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
luna când nu te văd, mă doare dimineața când nu te aud, mă doare vremea când te ascunzi în iarna viselor. Probabil că o să mă scurg spre izvorul tăcerii să nu mă mai tulbure cerbii de dor, colindând pădurea cu sania retragerilor în crângul inimii. Ma îngrop într-o uitare de sine. Să nu mă întrebi de unde răsare zâmbetul! (30 nov-1 dec 2015) Referință Bibliografică: Nelămurire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi
NELĂMURIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383197_a_384526]
-
Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningea Frumoasa, trista iarnă pe sufletele noastre Și mîna ta subțire prin fulgi mai flutura, Și ascultam colinda potecilor albastre. Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc, În inimă la tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
surd, vîntul. Însă, iubito, totuși, eu zic c-a fost ... Citește mai mult Iubito, aveai ochii de neguri cînd ningeaFrumoasa, trista iarnă pe sufletele noastreși mîna ta subțire prin fulgi mai flutura,Și ascultam colinda potecilor albastre.Trecea mereu o sanie prin tîmpla mea de foc,În inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi,Parcă ningea degeaba, pentru
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
să fac? se întreabă. Nici un mijloc de transport nu au. Anii 60 ofereau libertatea drumului bătut cu piciorul. Spitalul e la un km distanță de casă . Eventual să-l roage pe bunic, aflat la trei străzi distanță, să vină cu sania, să o ducă pe mama la spital. Dar fratele spune : Bunicul este plecat, nu e acasă. Mama, după mari eforturi și sprijinită de ambii copii se ridică totuși din pat. Fiica o încalță, o îmbracă, în timp ce femeia geme tot mai
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
salvez pe Tudorel. Vă jur că nu pot să fac nimic! Mi-a înghețat și imaginația. Nici Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
salvez pe Tudorel. Vă jur că nu pot să fac nimic! Mi-a înghețat și imaginația. Nici Lunișoara...nici stelele...nici copacii...nici măcar îngerul său păzitor... Nimeni nu-l poate salva pe Tudorel de lupul cel înfometat. Uff! Nici măcar o sanie nu trece pe aici cu cineva... cu ceva...o pușcă acolo...Nimeni! Nimeni... Cine să se încumete pe vreme de iarnă, noaptea, în Ajun de Crăciun să treacă prin coclaurile astea pustii? De două ori uff, uff! Și mai sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți. Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat. Domnul Ionescu, patronul, plecase cu sania împreună cu soția la târgul din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei: -Băieți, (așa îi alinta el), astăzi nu mai porniți moara! Faceți curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre! Care case? Că Anton țiganul zis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți.Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat.Domnul Ionescu, patronul, plecase cu sania împreună cu soția la târgul din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei:-Băieți , (așa îi alinta el), astăzi nu mai porniți moara! Faceți curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre!Care case? Că Anton țiganul zis
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ale oamenilor care pleacă din casă cu vreo treabă sau doar cu dorința de a vizita anotimpul alb. Cei mai nerăbdători pentru al vizita, sunt copiii, care vor să se joace, să facă oameni de zăpadă sau să meargă cu sania. Toți îi roagă de mami, tati sau pe bunicii lor să-i lase afară la zăpadă. Mălina se trezise și se ridicase din pat. Este un copilaș blond cu zulufi lungi și cu ochii albaștri-verzui. Se plimbă puțin nehotărâtă de
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Săndel, da? Că și lor le place zăpada, ca și mie. - Bine, bine suflețelul meu drag! Bine, hai să mergem să ne îmbrăcăm și mergem. - Și-o luăm și pe Pușa pe noi? - Nu draga mea, nu mai bine luăm sania să te plimbi cu ea? - Nuuu, că eu vreau să mă joc. Și vreau s-o iau și pe Pușa. - Dar Pușa este o păpușă draga mea, ea nu se joacă. Tu ai să te joci cu zăpada și cu
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
sîngerîndă ca după un viol. Fața lui la lumina lumînării e parcă Îmbrăcată În celofan. Cuptorul aragazului arde. Din amintire sau din reflex vine un miros de cozonac. Copilul chinuit, terorizat de frică În așteptarea moșului care vine cu o sanie trasă de reni din ținuturi polare. Primul rol, prima apariție pe scenă. Să nu uit poezia, să nu mă fac de rîs! Orgoliul lui funcționează ca orice organ de care nu are Încă știință, așa cum nu-și simte ficatul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Colonelul i-a pus pe țigani să aducă trei sute de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de păuni! Unii din cei de față își mai amintesc de asta! Le-a promis în schimb cinci urși, numai să fie niște păuni puternici, pentru că voia să-i înhame la sania noii lui amante. Apoi s-au urcat în sanie, în dosul păunilor legați câte zece, și s-au luat la întrecere cu tramvaiul. Iar vatmanul știa că, dacă-și voia binele, trebuia să cedeze, iar țiganii și-au primit cei cinci urși, numai buni de dans, fiind că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]