1,130 matches
-
și câteva însemnări de schematic jurnal în marginea câtorva zile: în dreptul datei de 9 februarie - „întâlnire dimineața cu prof. Laskaris, domnii Siruni și Zambaccian”. 5. F. Otto Schrader (1876-1961): între 1905 și 1914, director al Biblioteciidin Adyar, apoi profesor de sanscrită la Universitatea din Kiel (1921-1945). La vremea redactării Yoga (1936), Eliade utilizase, pentru chestiunea raportului dintre yoga și Bhagavadgșt³, cele două lucrări ale lui Schrader: Introduction to the P³ñcar³tra and the Ahirbuddhya Samhit³, Adyar, 1916 (pentru concepția yoga în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Ernesto de Martino către Eliade, 16 decembrie 1951 și 1 martie 1952, în Viața Românească (1994), nr. 1, pp. 86-89, și Mircea Eliade e l’Italia. XXVIItc "XXVII" 1. Telegramă de felicitare pentru obținerea postului de profesor la catedra de sanscrită de la Universitatea din Uppsala, catedră pe care Wikander a condus-o mai bine de 20 de ani (1953-1974), înscriindu-se ca succesor în tradiția unor proeminenți indologi suedezi precum F. Johansson, Jarl Charpentier, și fiind urmat de fostul său asistent
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
asistent, eminentul sanscritist și tibetolog Nils Simonsson. În țară, mai ales cititorii de limbă suedezăpot consulta, la Biblioteca Academiei, discursul inaugural rostit de rectorul Universității din Uppsala, la acea vreme Ake Holmbäck, cu ocazia inaugurării noii serii de cursuri de sanscrită - vezi Ake Holmbäck, Inbjudingskrift till åhörande av de offentliga föreläsningar med vilka Professorn i sanskrit med jämförande indoeuropeisk språkforskning Stig Wikander, Professorn i exegetik Harald Riesenfeld och Professorn i nordiska språk Ivar Modéer tillträda sina ämbeten Av Åke Holmbäck Uppsala
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cu vioiciune pe prietenul dvs. Wikander, care a încetat să-i mai fie pe plac: «este terminat, fizic și intelectual», a îndrăznit să-mi scrie, fără îndoială pentru a-și justifica sumbinarea ultimei candidaturi a lui Wikander la catedra de sanscrită de la Uppsala! Este forma modernă, odioasă, a sacrificiului uman. Păstrați acestea pentru dvs., dar nu uitați acest lucru atunci când veți fi în Nord” - cf. Corespondență I, pp. 265-266. XXVIIItc "XXVIII" 1. Daniel Schlumberger (1904-1972): arheolog și orientalist francez. A participat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Eliade. Încă din 1931, cu puțin timp înainte de a pleca din India, Eliade contacta diverse instituții pentru obținerea unor publicații destinate unui institut de studii asiatice sau cel puțin pentru constituirea, cu concursul lui C. Rădulescu-Motru, a unei catedre de sanscrită la Universitatea din București. Din partea institutului de iranistică din Bombay, Kama Oriental Institute, au răspuns cu promptitudine savanți parsi precum Jivanji Jamshedji Modi („Vă trimit în dar pentru noul dvs. Institut câteva dintre publicațiile mele accesibile. Voi fi bucuros dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și, între 1960 și 1966, director al acesteia. În 1967 devine episcop al Bisericii Luterane Evanghelice Tamile. Profesor de istoria religiilor la Universitatea din Lund între 1954 și 1959. A participat la numeroase congrese de istorie a religiilor, orientalistică și sanscrită. Dintre lucrările sale: „The Union of the Christian with Christ”, în The Holy Spirit and the Life in Christ. Papers Submitted to the Joint Theological Commission of the Church of South India and the Lutheran Churches, Madras, 1953; „Puñy³hav³cana”, OS
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Universitatis Uppsaliensis, Historia Religionum 2), 1965. Pentru misiunea sa constantă de mediator în dialogul interreligios este relevantă lucrarea „The Passage III, 3.2.21-33 in BhaviÌya-Pur³ña”, prezentată la conferința-seminar de studii indologice, 12-16 octombrie 1980, despre concordanțele dintre anumite concepte sanscrite și termeni biblici în textul puranic devenit suportul unei concepții indiene insolite asupra lui Iisus, care nu ar fi murit pe cruce, ci, după crucificare, ar fi călătorit mai departe, spre Afganistan și Kashmir - vezi IT X (1982), pp. 83-86
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
profesor de filologie indiană la Universitatea din Copenhaga. Dintre lucrările sale: Yoga, 1911; Forestillingen om Syoelen i Rigveda, 1919; Buddha, 1928; Religions of India, 1949 (împreună cu Sten Konow). 7. Nils Simonsson (1920-1994): indolog, succesor al lui Wikander la catedra de sanscrită de la Uppsala. Titlul complet al tezei de doctorat amintite: Indo-tibetischen Studien. Die Methoden der tibetischen Übersetzer im Hinblick auf die Bedeutung ihrer Übersetzungen für die Sanskritphilologie, Uppsala, 1957. A publicat numeroase studii în revista de studii asiatice de la Uppsala, Orientalia
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
5. Vezi, „Mitul dacic în istoria și cultura Spaniei”, Destin (1952), nr. 4-5, septembrie. 6. În cele din urmă, Wikander va petrece șase luni în Mexic, tot la Colegio de México, din ianuarie până în septembrie 1967, ținând un curs de sanscrită și de istorie a religiilor Indiei. LVIItc "LVII" 1. Se vor întâlni, într-adevăr, la Paris, în luna iulie, de când datează și însemnarea substanțială despre cercetările lui Wikander cu privire la originile studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de nimeni altul decât bunul lor prieten Georges Dumézil. Observația complementară a lui Eliade indică și decalajul între tipul distinct de orientare a celor doi savanți. Pentru Eliade, bunăoară, cea de-a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii italiene: „Rolul prestigios pe care i-l prezisese Schopenhauer nu s-a realizat. Dacă îndrăznim să sperăm încă într-o întâlnire stimulantă cu gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cerc al carierei sale științifice, Eliade reconstituie cu ocazia acestui congres o mitologie contemporană uppsaliană: mitul lui H.S. Nyberg, care vorbea toate limbile Asiei și încă ceva în plus, mitul lui Geo Widengren care după două săptămâni de învățare a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o mitologie contemporană uppsaliană: mitul lui H.S. Nyberg, care vorbea toate limbile Asiei și încă ceva în plus, mitul lui Geo Widengren care după două săptămâni de învățare a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la candidatura din 1952 pentru catedra de sanscrită de la Uppsala - vezi supra, XXVII, nota 1 (pp. 254-255). Numai că nu a uitat - ceea ce pentru Dumézil era o formă odioasă de sacrificiu modern, pentru Eliade se integrează în coerența unei simbolistici cu rădăcini adânci: „...Uppsala e singurul loc din
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
neobișnuit de multilateral și cosmopolit. El este român, născut la București, în 1907. A studiat filosofia, mai întâi în orașul natal, apoi la Geneva șsic!ț și Roma. La Roma, a intrat în contact cu filosofia indiană, descoperind că studiul sanscritei este necesar pentru aprofundarea problemelor filosofice și religioase. A plecat în India și l-a căutat pe celebrul istoric al filosofiei Surendranath Dasgupta din Calcutta. Dar în mediul indian interesele sale s-au extins în direcția istoriei religiilor. A învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
University of Chicago Chicago, Illinois 60637 U.S.A. Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*tc "Vlad Bănățeanu către Stig Wikander I*" București, 4.X.1963 Mult iubite domnule profesor Wikander, Sunt profesor de limbi indo-germanice orientale (în special armeană veche, sanscrită și persană veche) la Universitatea din București. În cazul în care aș veni în Suedia (în urma unei invitații), m-aș putea ocupa de probleme ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi deosebit de recunoscător pentru ajutorul dvs.
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
privințe complementari și este limpede că și-au dat seama de acest lucru foarte repede. Wikander era un filolog de prim ordin, în vreme ce ardoarea lui Eliade pentru cunoștințele lingvistice de mari proporții s-a epuizat în bună măsură prin învățarea sanscritei în tinerețe. N-a avut niciodată ocazia, se pare nici dorința, de a se iniția în vreo limbă iraniană, cu atât mai puțin veche decât modernă. Și totuși s-a văzut adeseori că atunci când se referă, în opera sa, la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Gramatica limbii romîne, EA, 2005/2008 GBLR Gramatica de bază a limbii romîne, Univers Enciclopedic Gold, 2010. got. gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
propune ca etimon numele tribului tracic carpi, fără a aduce argumente sau dovezi suplimentare. Majoritatea variantelor etimologice susțin originea indo-europeană sau chiar preindo-europeană a toponimului, sensul inițial putînd fi „piatră, stîncă“. Diferă însă rădăcina la care trimit: reticul kar, „deal“, sanscritul kîra, „munte acoperit cu zăpadă“, arm. char „piatră“ și charg, „stîncă“, celt. carr, alb. karpë, „stîncă“ (de la care s-ar fi putut forma un colectiv *karpate, „stîncărie“), rădăcina i.e. *korpătă „stîncos“ etc. Reflexul a al indo-europeanului o este caracteristic limbilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și originea slavă (horbu, hrb, hrebet, „lanț muntos, coastă, culme“), baza fiind modificată de greci după mo de lul Karpathos (numele unei insule grecești), sau germană (comparat cu germ. *Harbotha, Harfoda), ca și o rădăcină tracică, dedusă prin comparația cu sanscritul Korpata, „stofă de bumbac, stofă de lînă“ (legătura fiind lîna oilor pe care le creș teau păstorii traci pe munți, așa cum se vede pe Columna lui Traian). Cea mai verosimilă soluție este originea indo europeană, susținută de rădăcinile *karpată, *korpătă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu 1660, Murăș, Morăș, Moreș, Mureș, Mieresch, Merish, Mörisch. Apare, așadar, la multe dintre ele vocala o în loc de a și, mai tîrziu, ș final. Pentru baza străveche au fost propuse radicalele: *mar, „apă“ (extras din variante apropiate ca formă în sanscrită, galeză, bretonă, lituaniană, gotică, latină, slavă), sciticul *maris, „hotar“, tracicul *mar-, „a luci, a străluci“, germanicul mòra, „mlaștină“, un nume de persoană Mariș, Mareș (prezent și în toponimul Maramureș). Traseul pe care l-a străbătut numele străvechi pînă la actuala
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
înrudit cu slavul voda, „apă“). Forma pecenegă Burát indică faptul că treptat accentul a trecut de pe silaba antepenultimă pe cea penultimă. Varianta tracică, neatestată, ar fi putut avea u în loc de o, potrivit specificului celor două limbi și, prin asemănare, cu sanscritul Pru-th (< pru, „a sări, a izbucni, a izvorî“). Tema este prezentă și în partea a doua a toponimului vechi Danapris (care a dat în romînește Nipru) și care a fost atestat și cu forma Danaipru. Dacă s-ar aplica numai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu este însă cunoscut, din cauza cunoștințelor precare privind limba tracodacă și limbile învecinate din care ar fi putut proveni. Ipoteze plauzibile există: iranianul ciarant, „iute, rapid“, împru mutat prin sciți, care ar explica foarte bine Tiarantos, dacicul sar(comparat cu sanscritul sar, care înseamnă „rîu“), în varianta cu e, sub influența unor forme asemănătoare întîlnite în Tracia, Iliria și Dalmația (puse pe seama radicalului indo-euro pean ser „a curge“, înrudit, probabil, cu s(t)ru, „a curge“, regăsit în toponime ca Struma
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
9 Referindu-se la terminologia sacrului, Julien Ries (Sacrul în istoria religioasă a omenirii, Editura Polirom, București, 2000, pp.100 și urm.) remarcă mai mulți termeni vechi, dintre care amintim doar šuppi-, šaklai, šiuni sau parkui, proveniți din vocabularul hitito-nesit, sanscritul isirah-, ebraicul qdš sau elinicele hieros și hagios, ale căror semnificații denotă etimologia străveche a termenului de sacru. 10 ***, Le Nouveau Petit Robert de la langue française, Nouvelle édition millésime 2007, Dictionnaires Le Robert, Paris, 2007, p. 2289. Anexăm și citatul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ating romanii. Existau numeroase rezervoare, aproape 900 fântâni publice, 100 băi termale, 400 km de apeducte, în care apa curgea cu un debit de 8 m3/s. · Cele mai vechi relatări despre tratarea apei au fost descoperite în Codul medical sanscrit, datând din anul 2000 î.e.n. Apa, pentru a fi proprie consumului, trebuia fiartă în vase de aramă, expusă la soare, filtrată prin mangal și răcită în vase de pământ. Pe Peretele Egiptean a fost găsită o pictură datând din vremea
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita, greacă, latină) și limbilor mai noi provenite din acestea, a fost considerat multă vreme cel mai complex și cel mai evoluat dintre tipurile lingvistice, si aceasta din cauza unui fel de inegalitate, de discriminare, de "rasism" linvistic, inacceptabile deja pentru omul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]