1,716 matches
-
În post - ar fi ajuns În arest. O altă versiune spune că de fapt și-a băgat-o În buzunar și i-au luat foc izmenele pe el. Pe de altă parte, se mai spune că... iată, pentru postul de santinelă la steagul unității există un dispozitiv special, clandestin, făcut dintr-un mănunchi de sîrme Împletite, care-i permite soldatului să doarmă În picioare, legat la un capăt de centură, iar la celălalt de țeava unui calorifer (ziua e ascuns chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altele, că televizorul ne vorbește despre nevoia de alegeri libere și despre Înființarea de partide libere și chestia asta se simte cu fiecare gură de aer liber. Iar eu stau țeapăn, pentru că mi-am propus ca primul meu serviciu de santinelă să stau țeapăn ca un brad, 3 ore bătute pe muchie, o statuie umană, un soldat din gărzile regale de la Palatul Buckingham, ca un exercițiu de voință (sau de stupizenie), din clipa În care sînt plantat de comandantul gărzii și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica din capul meu, În ușa comandamentului, și văd această nălucă alergînd gălăgios prin bălți și aud o voce gîfÎită care mă strigă (recunosc vocea unui răcan de la aviație care e santinelă la postul de dincolo de infirmerie): — Domnu’ ostaș, e deschis comandamentul vostru? Că bulangii ăștia de la infirmerie au Încuiat ușa și nu pot să intru. Mă taie căcarea, deschide repede și spune-mi unde-i WC-ul. Un sfert de oră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el (Wild Boys), În ușa comandamentului apare un maistru militar care scuipă chiștocul țigării dintre buze spre peluza de gazon veșted, acoperit cu un deget de zăpadă udă, și mă Întreabă, de parcă aș fi un fel de oracol: Bă tovarășe santinelă, tot aci ești? Tu ce-ai auzit? Mai ninge anul ăsta? Băăă, ete cum tace ăsta că-l făcui tovarăș... Și apoi dispare Înăuntru, prin fereastra deschisă se aude o discuție administrativă, se face planul pentru perioada de trageri, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În spital și mă răsplătesc pentru acte de curaj deosebit cu acest program prelungit de gardă. Dragă prietene, dă-mi voie să-ți spun ce mi s-a Întîmplat ducîndu-mă În post la 12 noaptea, somnambulic, În mica formație de santinele, derulînd protocoale (stai! cine ești? comandantul gărzii! luminează-ți fața... vezi să nu ți-o luminez io ție, răcane, treci În mă-ta În formație), schimburi de parole etc. Ei bine, m-a luat somnul, un somn letargic, Îmi venea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veteran, Îl aud pe Ovi supărat, Într-un tîrziu, tu nu vezi că abia se mișcă? Dacă o ține așa, ajungem la Constanța bătrîni. Nu știu de ce, dar lui nu-i convine situația În care ne găsim. SÎntem amîndoi și santinele, și planton, și băieți buni la toate În acest tren cu care mergem la trageri. Împreună cu Patrana și Marcel, care acum sînt la coada trenului, pe cealaltă platformă. Trenul arată cam așa: sînt două vagoane de pasageri, pline cu soldați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Trenul arată cam așa: sînt două vagoane de pasageri, pline cu soldați și cadre militare. Și trei vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aia - În general, să nu facem armata de rîs. N-am reușit să-mi dau seama dacă omul chiar vorbea serios, știind cu cine are de-a face, dacă se și aștepta să facem cum ne-a spus. A numit santinelele și turele de planton, care vor asigura paza obiectivului, adică a trenului. Ne-a Îndemnat să avem răbdare, avînd În vedere că această călătorie cu trenul va dura trei zile. Ce nu ne-a spus e ce are de gînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
printre banchete, ca să poată oferi mai mult spațiu pentru odihnă orizontală. Iar ferestrele au fost acoperite cu perdele, astfel că acum vagoanele de călători arată ca niște dormitoare militare, În care se fac glume proaste pe seama răcanilor. Noroc că sînt santinelă. Sau planton. Sau ceva. Noroc că trenul nici n-a ieșit bine din gara Caracal, cu cîteva salbe de capete tunse nefericit scoase pe geamuri, răcnind Hai liberare! aproape de să spargă ferestrele micuței gări, că m-am trezit cu comandantul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost un accident, o Întîmplare nefericită - chiar nu poate să Înțeleagă ?), o să dorm un pic și-mi revin (așa arată toate santinelele, palide și lente)... Și, oricum, ce mai contează toate astea, față de lucrurile care se Întîmplă În țara asta... În orașul ăsta, afară, dincolo de fereastra aia... Mă bucur că se bucură că am venit acasă. Și ea se bucură că mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un bucureștean simpatic, prieten cu radio transmisionistul care asigură serviciul de permanență În acest punct operativ. Practic, freacă luleaua toată ziua, Îndopîndu-se cu salate de varză și morcovi și, mai nou, primește vizitele noastre - după ce sîntem plantați În postul de santinelă și după ce ne asigurăm că comandantul gărzii dă colțul comandamentului, o Întindem din pichet și ne adunăm aici. Rahmaninov ni se trage de la Ștefan, fără Îndoială cel mai interesant personaj din zonă. A terminat o școală de muzică și vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult cu cea care vine din radio; nu vorbește, turuie cîteva fraze bune și Încheie cu un glorios n’est- ce pas? care-mi Îngheață sîngele, apoi se duce Înapoi, dispare În ierburile În care și-a improvizat patul de santinelă. U-uuu! Mistere! Aici ar trebui să apară un desen complet lipsit de talent Înfățișînd un cîine pe o movilă de pămînt. CÎinele ar trebui să fie roșu (neavînd culori, cromatica e indicată prin litere: R O Ș U) și orb
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scara... restul trebii a fost o joacă. Am coborât ca furnicile. Ajunși jos, ne-am oprit cu urechea la pândă. Și numai ce aud dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
împreună cu câțiva camarazi, ea a fost făcută prizonieră de nemți. - Și cum ați scăpat din ghearele dușmanului? au întrebat-o camarazii, după ce isteața fată-soldat a reapărut, ca printr-o minune, printre ei. - Foarte ușor. Am profitat de gura căscată a santinelei care ne escorta, am scos revolverul din sân și am tras. - Și în sânul acela al tău nu mai ai vreun revolver, Cătălina? a glumit unul din soldați. - Ei, mai are ea, dar nu un revolver, ci două grenade. Care
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
gară? întrebă ea. ― Nu știu... Hai! am repetat pe un ton care nu admitea replică. Am împins-o înaintea mea și abia atunci am descoperit că pe toată lungimea pădurii, cu fața spre deșert, erau presărate, ca un șir de santinele ironice, paiațe de paie cu pălării de postav putrezit... 28. Am revenit în gară, am băut apă, și parcă nu ne mai săturam bând apă, pe urmă ne-am trântit fiecare pe o bancă, fără un cuvânt, ca prostiți. Ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la inimă. Îmi amintesc câteva versuri: Am lăsat în brazdă plugul În seama părinților Și-am pornit peste Carpați La iubiții noștri frați. Din lipsă de bani nici gloanțe nu prea erau și nici trageri. Intr-o seară eram de santinelă la un depozit de îmbrăcăminte iar căpitanul Pasăre era de rond. Noapte. Consemn. Strig: Stai! Stai că trag! Parcă-l aud pe căpitan, mort eroic de băutură cred: Trage mă, trage. Cu ce-ai să tragi? Trage o bășină măcar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ce scop. După o noapte pe care întreaga familie a petrecut-o cu teama ca iepurașul cel nou să nu urmeze exemplul predecesorului, toată lumea a răsuflat ușurată a doua zi. Iepurașul era în viață. Iar Garçon îl veghea precum o santinelă bine instruită și cu un ridicat simț al datoriei. S-a dovedit, însă, încă o dată, că întâmplările sunt ca și hribii: dacă găsești unul, în mod sigur îl vei descoperi și pe al doilea. Cu al treilea și cu al
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
din cap de parcă ar fi vrut să alunge o muscă și simți că-l prindea din nou somnul, cu căldura asta, dar trebuia mai Întîi să mănînce clătitele... Șeful de sală și chelnerul Încremeniră lîngă masă și așteptară ca niște santinele. Ei se mișcară, dădură să se ridice În picioare și atunci șeful de sală și chelnerul făcură cîte un pas ușor Înainte și traseră puțin Înapoi spătarul scaunelor. Acum erau toți trei În picioare. Julius se mai uită o dată, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la el ca să-l Îmbrățișeze și, bineînțeles, ca țăranului nccioplit să-i intre În cap că ea făcea aproape parte din familie În casa asta. Îl privi pe Universo și Carlos, zîmbitor, Îl Întrebă cine-l pusese să stea de santinelă, „tu vezi-ți de furtunul tău și fluieră cît vrei ca păsările“, Îi zise, cucerind-o complet pe Nilda, care se repezi din nou să-l Îmbrățișeze, de data asta ca să-i spună că băiatul ei murise la spitalul Maicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-M-a luat valul? întrebă ea. -Apa sau valul? precizai eu. Apoi plecă fericită, promitând să revină cât de curând. Dimineața următoare am dejunat singur. Cerul era la fel de albastru ca de obicei, briza răscolea marea și agita frunzișul palmierilor așezați ca santinelele în fața hotelului. Am coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula rochia pe trup
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Square, Monumentul lui Nelson și Galeriile Naționale. N-am stat prea mult la Galeriile Naționale, ne-am oprit doar atît cît să putem spune că le-am văzut. Apoi am vizitat Parlamentul, Abbey cu Colțul Poeților și Palatul Buckingham cu santinelele care fac de strajă. Am ajuns acolo tocmai cînd ieșeau regele și regina; ne-am uitat la ea foarte atent, dar pe rege nu l-am văzut prea bine din pricina pălăriei mari pe care o purta regina. Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că aceștia erau soldați galactici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați venit cu un scop aici. Să pun santinele la ușă? - Nu, zise Gosseyn. Căpitanul îl privi, căscând ochii. - Nu-mi place, zise. Nu e nimeni liber sus, în afară de Prezicătoare. N-ar fi bine dacă s-ar furișa careva și ar urca pentru a închide panourile dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn și Thorson. În timp ce se apropiau, unul îi vorbi celuilalt într-o limbă pe care Gosseyn n-o mai auzise vreodată. Își dădu seama că aceștia erau soldați galactici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]