1,927 matches
-
Albert Camus se distinge fără greutate aici. Într-o comedie într-un act, scrisă tot atunci (1954) în limba franceză, publicată la Paris, din nou sub pseudonim (Alejandro Pesado), Au Revoir, Monsieur L’Ange, C. a încercat și abordarea registrului satiric. Ambele piese vădesc însușiri dramaturgice modeste. Alta s-a dovedit a fi înzestrarea prozatorului. Dacă nuvelele în limba română au rămas prin publicațiile literare românești ale exilului (mai ales în „Apoziția”), romanele scrise în franceză, Le Couteau vert (1963, semnat
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
convingeri fundamentale și a imperativelor legate de materializarea acelei convingeri. În piesă funcționează un registru moral și unul de critică socială. Proiectarea pe un fundal etic a valorilor sufletești, ca și a nonvalorii, este operată cu instrumentarul observatorului lucid și satiric. Sunt vehiculate, în consecință, două categorii de personaje: cele la care precumpănește deschiderea spre credință și principii de viață normale (Chirică, Varlam, Fira) și cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
scandalizați și, în final, convertiți la originala lor filosofie existențială, care optează pentru iluzie ca singură modalitate de supraviețuire. Capul de rățoi era o noutate absolută în peisajul literar românesc, propunând alternativa absurd-nonconformistă realității terne de fiecare zi. Obiectivele șarjei satirice sunt inerția, falsul, lașitatea. Capul de rățoi are ascunse în narațiunea dramatică filoane tragice, ținând de alterarea esenței umane, care nu sunt sondate direct, dar a căror pulsație nu poate fi ignorată. Unele îngroșări în registrele ilogicului și grotescului apar
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
toamn\ ~]i respir mireasma s`nului t\u dr\g\stos, V\ d `ntinse alene preafericite maluri Orbite de v\p\ile-unui soare monoton... (n.tr.) Prie-Dieu (fr.) - sc\unel scund pentru rug\ciune (n.tr.). 1 Sirventčs (fr.) - poem satiric sau moral, inspirat de obicei din actualitatea politic\ (n.tr.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\testament tot.doc PAGE 119
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
păstrează mai bine în întuneric, atât în lumea materială cât și în cea ideală. Ceea ce crește are trebuință de lumină, dară ceea ce decade se dărâmă mai ușor la lumină decât la umbră. De aceea, părinte, adause el cu o trăsătură satirică, ce juca împrejurul gurei sale, întunericul e foarte necesar pentru păstrarea instituțiunelor vechi. După ce se puseră camerele oarecum în ordine, contele s-a instalat; caracterul său părea, din timpul din care se retrase în patrimoniul său, a fi mai moderat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tinerii văd aceleași lucruri, aud aceeași esplicare din gura dezamăgirii, dar fiecare din ei se poartă cu totul altfel; pe Critil [î]l indignează ceea ce vede, pe Andrenio-l atrage de intră-n danț. A fost din partea Delfinului o trăsătură de satiric de-a sfătui pe conservatori să lase focului idealismul lor politic și să imiteze pe roșii. - Dar daca ne vor imita, zic onorabilii, ne răstoarnă?! Și c-o furie dictată de instinctul de conservare foile lor se aruncă asupra articolului
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sumă de oameni pe cari [îi] cheamă Lefter. Și acesta este singurul nume pe cari un grec putea să-l dea fie-sei, pentru că numai un grec poate avea imprudența să dea un asemenea nume de vreme ce romanii erau de felul lor satirici, ca și românul, și unui om care și ar fi numit fiica astfel i-ar fi zis: Cave, pater, ne Libertas tua res publica fiat. ["D. C. A. ROSETTI POATE FI... "] 2264 D. C. A. Rosetti poate fi din parte
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Bisericii care îi atacau pe epicurieni și libertini au contribuit la salvarea în istorie a acestor curente. Ambianța sinistră a Evului Mediu este uneori luminată prin elemente care nu țin de filosofia hedonistă, prin cântăreții de tavernă, epicurieni îndrăgostiți, autori satirici care au scris cântece reunite sub titlul "Carmina Burana". Încă din 1511, în "Elogiul nebuniei" Erasmus precizează particularitățile creștinismului său epicurian. Afirmând că un creștinism autentic ține de o nebunie înțeleaptă, filosoful recurge la ironie, la umor și la paradox
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
celor doi apostoli ai protestantismului! Ambianța sinistră a Evului Mediu este adesea iluminată brusc de unele flashuri luminoase care-și au originea și în afara filosofiei hedoniste. Aceasta mai ales cu goliarzii, cântăreți în taverne, poeți și baladini, îndrăgostiți epicurieni, autori satirici cărora nu le erau pe plac nici ecleziaștii importanți nici mai marii puterii politice, și nici nu erau încântați de felul de a fi al călugărilor. Fie că erau cunoscuți și își semnau textele, fie că au rămas necunoscuți, ei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri satirice de tip publicitar, Antiphon și-a deschis lângă agora din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe care-i supune unui tratament bazat pe cuvânt. Mai întâi, el ascultă, în cursul unei întrevederi între patru ochi, după
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Egipt, la Alexandria, găsim multe astfel de emanații ale Grădinii. De altfel, magistrul dispune de discipoli cărora le trimite scrisori îprintre care și cele trei păstrate). Regiunea Campania este un punct de pătrundere a acestei gândiri pe teritoriul italic. Poetul satiric Lucilius, de exemplu, evocă niște banchete ateniene la care este vorba de atomi și de simulacre, dovadă că gândirea lui Epicur a traversat Marea Adriatică. La mijlocul secolului al II-lea î. Hr., Alkios și Philiskos, doi greci despre care nu dispunem de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
criticii de moravuri” pe care o presupune însăși specia lor de „satiră”. Unei atitudini de Aristarc nu i se acordă mari șanse poetice; sfera poeziei nu mai admite decât lirismul pur, care transcende obiectul și împrejurarea. Discursul, fie epic, fie satiric, e considerat prin esență apoetic, prozaic, ori retoric, și de un raționalism plat sau grandilocvent: „cefal și apter”, cum ar zice Ion Barbu. De aici vine deprecierea poeziei latine, de pildă, și în genere a spiritului de cultură latin, socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
că, ori de câte ori ele s-au simțit amenințate În desfășurarea normală a raporturilor morale dintre indivizii comunității, și-au desemnat din rândurile lor pe acei inși dotați cu umor și cu un ascuțit spirit critic care, mânuind cu abilitate „caricatura”, „proverbul satiric”, „biciul râsului usturător”, au adus imediat corecturile necesare În viața comunității respective. Proverbele sunt, prin urmare, un rod al creației populare și au acest important rol de a face ca, pe calea ironiei, a observației acide sau a râsului sarcastic
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-a, Editura Librăriei Socec, București, 1902. Seneca (Lucius Annaeus), Scrisori către Lucilius, Editura științifică, București, 1967. Shakespeare, W., Aforisme și cugetări, Editura Albatros, București, 1975. Simenschy, Teofil, Un dicționar al Înțelepciunii, vol. I-III, Editura Junimea, Iași, 1970. Stati, Petre, Satirici și epigramiști latini, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967. Steinhardt, N., Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. șerban, Geo, Idei trăite. Carte de Înțelepciune, Editura Tineretului, București, 1968. Vauvenargues, Luc. de, Maxime și reflecții, Editura Minerva, București, 1973. Vianu, Elena
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
AGHIUȚĂ, revistă satirică și literară care a apărut la București, săptămânal, de la 3 noiembrie 1863 până la 17 mai 1864. Director, redactor șef și, probabil, singurul colaborator era B. P. Hasdeu. Temperament de luptător și, pe deasupra tuturor oscilațiilor sale politice, om cu ferme convingeri
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
era firesc pentru Hasdeu, care încerca și profunde sentimente de simpatie și recunoștință pentru domnitorul Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe care partizanii lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace satirice „coalițiunea” dintre partidele „anti-conservatoriu” și antiprogresist”. Spre deosebire de alte periodice satirice ale epocii, în A. satira și literatura se împletesc reușit. Hasdeu nu se mulțumește numai să ia în derâdere, ca N. T. Orășanu, ci demontează cu iscusință mecanismul vieții politice
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
simpatie și recunoștință pentru domnitorul Al. I. Cuza, să intre fără ezitare în aspra dispută publicistică pe care partizanii lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace satirice „coalițiunea” dintre partidele „anti-conservatoriu” și antiprogresist”. Spre deosebire de alte periodice satirice ale epocii, în A. satira și literatura se împletesc reușit. Hasdeu nu se mulțumește numai să ia în derâdere, ca N. T. Orășanu, ci demontează cu iscusință mecanismul vieții politice, punând în evidență demagogia și exagerările unor oameni politici ai
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
ALBINE ȘI VIESPI, revistă satirică apărută la București, lunar, de la 1 mai 1893 până la 1 mai 1894. Actorul Ștefan Vellescu, autor și de scrieri dramatice ocolite de succes, este director și proprietar al acestui mensual, pe care l-a scos cu scopul de a face
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
autodidactică”, ironizând deopotrivă și pe analiștii pedanți, „care te spânzură dacă o virgulă sau un punct a scăpat cumva din vederea zețarului”. De asemenea, la rubrica „Din zbor”, care conține și multe justificate observații de natură morală ori mici portrete satirice schițate cu iscusință, mai în fiecare număr sunt prezente înțepături la adresa revistei concurente și a directorului ei, considerat „un moftangiu”. Apariția în cotidianul „Vestea” a unui articol dedicat lui Caragiale provoacă din partea lui Vellescu o reacție iritată (Biografia unui om
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
pe care a absolvit-o în 1856. În același an și-a început cariera didactică la Dorohoi. După Unire este numit profesor de istorie, geografie și limba franceză la gimnaziul din Botoșani. În 1861 și 1862 conduce, la Iași, revista satirică „Bondarul”. De la începutul anului 1864 este revizor școlar al județelor Iași, Botoșani, Dorohoi, Suceava și profesor de istorie. Alegerea ca deputat de Botoșani în Camera legislativă (1870-1871) este punctul de vârf al carierei sale administrative și politice. A murit subit
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
a Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil. Totuși, micile tablouri sociale strânse sub titlul Comedii omenești în volumul Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian (1874) și „cânticelul comic” Postulachi Slujbulescu (1874), cu toată pasta groasă întrebuințată, conservă ceva din realitatea care le-a inspirat
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
ecranului, bucăți muzicale de succes însoțite de partitură și text, reguli din codul bunelor maniere etc. Literatura găzduită este, de asemenea, relevantă pentru gustul publicului interbelic. Cu proză scurtă, de o remarcabilă valoare, e prezent Tudor Arghezi („mărțișoare” și tablete satirice), alături de Scarlat Callimachi, Șt. Roll, F. Aderca, Victor Eftimiu, Tudor Mușatescu, Al. O. Teodoreanu, Al. A. Philippide. Tot proză scriu și Gh. Vlădescu, Otilia Ghibu-Silviu, Ad. Byck, Dimitrie Lesnea, Ion Pribeagu, Vasile Găină ș.a. Apar nuvele fanteziste, istorice (pe subiecte
MAGAZINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287953_a_289282]
-
în 1923. Intră în magistratură la Celaru (județul Dolj), funcționează la Caracal, Călărași, Miercurea Sibiului, ocupă postul de judecător la Tribunalul din Slatina și avansează treptat, până ajunge consilier la Curtea de Apel din București. Debutează în 1916 cu versuri satirice la revista „Scena” și editorial, cu volumul de versuri O picătură de parfum... (1929). Colaborează la „Viața românească”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Bilete de papagal”, „Curentul literar”, „Universul”, „Veac nou”. Versurile din O picătură de
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
mai discretă, sugerând apropierea de religiozitate („sufletul se aruncă la poala Rugăciunii / se-ngroapă de viu și cerșește”), întoarcerea spre interogația propriului rost, spre credința în poezie. Atunci când scrie proză, M. evocă poematic istoria ori încearcă, ceva mai târziu, registrul satiric, ca în romanul Oameni nelocuibili (1996). Câteva piese de teatru și câteva culegeri de folclor din zona Munților Apuseni se adaugă la bibliografia acestui autor prolific. SCRIERI: Asfințit de vise, București, 1971; Stele în munți, București, 1976; Muntele cu făclii
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
mai rapid și mai economic de până atunci de a vinde terenuri și el a fost ulterior adoptat În multe colonii britanice. Însă, cu cât grila geometrică era mai omogenă și mai rigidă, creștea riscul neglijării neregularităților peisajului. Următoarele versuri satirice din Noua Zeelandă arată foarte bine cât de mare era probabilitatea de a avea surprize o dată ajuns la fața locului. „Prin parcela lui Michael, trecea un drum, Frumos pe hartă, Dar pentru al său scop deloc bun. Iar noaptea se prea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]