698 matches
-
orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea, din când în când, să asculte, pe la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
maldăr, pe câteva cu fața în jos se aplecă să le întoarcă. Ridică din umeri cum că nu mai e nimic de făcut, apoi flutură din mână a rămas-bun și se depărtă, cu mersul săltat pe vârfuri, ca fetișcanele. — Canci, scânci Ologu, rezemându-se de felinar... Ce fel de lume o mai fi și asta ? — Ce mai întrebi ? oftă orbul, căutându-și cu vârful bastonului castronul de tablă. Fiecare lume are cerșetorii pe care și-i merită. — Ba, pardon ! se sumeți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebarea ce venea din ziduri, din zăbrele, din luminile orbitoare, din zăngănitul cătușelor sau din lovi turile de tot felul, căzând din toate părțile. „Zi atunci de ce-ți lucesc ochii și nu te ții pe picioare ?“ „Mi-e somn... scâncise ea, mi-e somn“, și repetase asta până când începuse să plângă. — Nu mai trebuie buletinul, doamnă, îi spuse polițistul. Rada zâmbi, încurcată, într-adevăr, nu i-l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era mai mult decât putea îndura Maca. Brațul porni fără el, palma căzu fulgerătoare. Fata tăcu instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe ceafa ei și o strânse încetișor. Apoi o mângâie pe păr, văzând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru asta nimeni nu te-ar plăti. Tu n-ai nevoie de cineva care să te bată și să te umilească, ai nevoie de cineva care să te asculte. Ca și ei... Să aibă răbdare cu tine... Ea continua să scâncească, dar se lăsase moale la pieptul lui, încât, atunci când îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Minți, tovarășu’... Mai gândește-te... Avem timp... Stăm aici până-ți cad ochii în gură și curu-n călcâie. Nu așa se zicea... ? Numai că noi nu ne tolănim pe scaune și nu dormim pe rând. Stăm aicea, cu tine... — Scrumiera, scânci Jenică. Ne-au pus să întindem palmele și și-au stins țigările, cică n-aveau alte scrumiere... — Ai auzit, tataie ? Sau te-ai lăsat, între timp, de fumat, din lipsă de scrumiere ? Nu mai găsești mâini întinse ? Hai, marș înainte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unui picior, în vreme ce fălcile se mișcau mestecând în gol. Hergot oferi lui Gonzalv o băutură calmantă. În ziua când temperatura băiatului cel mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf ud, Gonzalv fu auzit scâncind în odaia vecină: "Îmi mor copiii, ce mă fac eu?" Nici Hergot nu era de altfel mai puțin emoționat, cu toată banalitatea cazului; se vedea asta în felul cum se schimba la față. În momentul care i se păru mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bibliotecă întreagă de cărți științifice și le dă ieftin. Am luat multe. Hagienuș ceru să vadă cărțile și se făcu alb la față. - Astea sunt cărțile mele! - Tot ce se poate, eu le-am luat de la anticar! - Cărțile mele, se scânci copilărește Hagienuș, agonisitecu trudă, cine are asemenea opere în Romînia? Și imploră (și pe drept cuvînt) pe amic să nu înstrăineze volumele, îl rugă să i le revândă. Apoi îndată, în panică, se întoarse acasă. - Nu mă nenorociți, copii, gîndiți-vă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ești un om mort. "Școala modernă îndrăzneață", asta este eufemism (Ioanide tăie), zi: "Direcția decadentă nesănătoasă". "Revoluție" sună encomiastic. Toți marii artiști sunt revoluționari (Ioanide șterse). Spune: "prima încercare de răsturnare a valorilor consacrate". - Toată viața te voi binecuvînta! se scânci Hagienuș. Cu toată binecuvântarea dată de Ioanide, ingeniul lui Hagienuș născoci o viclenie și mai subtilă spre a scăpa de încurcătură. Tipări articolul, scoase revista și o prezentă lui Pomponescu. Acesta citi articolul făcut în colaborare cu Ioanide și rămase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mestecat, pe care în cele din urmă o lasă să pocnească peste fața ei. Perechea frumoasă e trântită la podea și li se smulg hainele de pe ei. Karli se pregătește să o violeze pe frumoasa Femeie. Schweindi îi trage scâncind frumosului Bărbat pantalonii jos. Cârciumăreasa își ridică șorțul și se așază pe fața frumosului Bărbat. Hasi așteaptă în spatele lui Schweindi erecția acestuia ca să o poată folosi pentru ea. Frumoasa Pereche a fost cu totul îngropată sub corpurile atacatorilor. În cele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai coji de ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai locțiitori ca o coajă de ou de Hitler Cum câinele ( Câinele scâncește de-o bună vreme în spatele scenei) Câinele este un reprezentant al excrementelor Rolfi (se aude cum câinele mârâie furios și se zbate în lanț) Sepp cel turbat îți aduce o mâncare (scoate din cada cu sânge un ficat stricat) Am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
care nu trebuie să aibă nici o culoare (respiră greu) Și când imaginea omului poate singură să se ferească de ea Atunci poate să vină o deplin liniștită și fără pată Putirință Și așa moare eliberată de omenie Și tot cimitirul scâncește Că trebuie să aibă în el o groapă cu un balon de săpun descărnat Pădurea duce un război de partizani împotriva cimitirului Cimitirul este tranșeea imaginilor contra pădurii Cine vrea să aibă o imagine neterminată Acela sapă un război mondial
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de lanț) Acu a venit vremea, Lovitura și-a părăsit pumnul Și tot ce mai era pe la Sepp cel Împuțit și-a găsit o liniște ca o mulțumire liniștită. (Se grăbește către spatele scenei, câinele îl sfârtecă. La început Sepp scâncește, apoi se aude ceva care seamănă cu un molfăit de câine) S-a terminat MORMINTE DESCHISE, FERESTRE DESCHISE Un caz de răsvorbire Personaje: EL EA VEHICULUL El și Ea sunt tineri, persoane aranjate urban. Vehiculul acționează pantomimic. Este, în ceea ce privește sexul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ne povestesc Oasele ronțăie oase, cranț, cranț Domnilor și Doamnelor și domnii mei Aceasta e presiunea mortală Înalta presiune mortală de folosință generală COMPOZITORUL (furios pe cei strânși în jurul mesei): Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul culminant scâncește încăpățânarea ca o lehamite Ca atunci când e gata se scâncește, nu Râsul, Gândul, Boarfele Cu un strigăt înstrăinat de carne toate se întorc la loc Măgarul se sincronizează și înfulecă, moare Cu încetul se termină, în sfârșit. IDIOTUL (sare în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și domnii mei Aceasta e presiunea mortală Înalta presiune mortală de folosință generală COMPOZITORUL (furios pe cei strânși în jurul mesei): Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul culminant scâncește încăpățânarea ca o lehamite Ca atunci când e gata se scâncește, nu Râsul, Gândul, Boarfele Cu un strigăt înstrăinat de carne toate se întorc la loc Măgarul se sincronizează și înfulecă, moare Cu încetul se termină, în sfârșit. IDIOTUL (sare în sus): Nu are voie să fie gata. Multă muzica de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
preotul care ținea strâns la piept un ceaslov. Legiunile de diavoli, care torturau sufletele sătenilor, se temeau de puterea lui duhovnicească. În cea mai mare grabă, dracii își luau tălpășița din fața lui. Pentru harul său, era prețuit de la pruncul care scâncea până la baba care se ținea de chilabaleală. În văzduhuri, de la atâta bârfă adunată se forma câte un nor de pălăvrăgeală care, cu putoarea lui, ademenea demonii. Prea cucernicul părinte i-a blagoslovit, uitându-se plin de mândrie la acești neprihăniți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă / Șade Ion, Sânt-Ion, / L-al patrulea colț de masă / Șade Maica Preacurată, / C-un fiuț micuț în brațe, / Fiu-ncepe a scânci: / Taci, fiule, nu scânci, / Că maica ție ți-a da/ Două mere, / Două pere, / Două țâțe mugurele / Și maica ție ți-o da / Măturiță de d-aur / Să mături cerul de nori / Și pământul de neguri. / Și cheile raiului / Din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă / Șade Ion, Sânt-Ion, / L-al patrulea colț de masă / Șade Maica Preacurată, / C-un fiuț micuț în brațe, / Fiu-ncepe a scânci: / Taci, fiule, nu scânci, / Că maica ție ți-a da/ Două mere, / Două pere, / Două țâțe mugurele / Și maica ție ți-o da / Măturiță de d-aur / Să mături cerul de nori / Și pământul de neguri. / Și cheile raiului / Din fundul paharului."134 Această
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
căci la din contra, ei nu vor dormi noaptea. Cînd copiii rîd prin somn, văd pe Dumnezeu și pe Maica Domnului. Se crede că dacă zîmbește un copil în somn îngerii îi zic că ieu pe tatăl lui, iară dacă scîncește el, îngerii îi zic că ieu pe mama lui. Nu se sărută copiii cînd dorm, că le iei somnul. Nu-i bine să dormi la asfințitul soarelui, că te îmbolnăvești. Să nu dormi mult, că te bolnăvești de gălbănare. Ca să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deși știa că țiganii o vor ucide pentru trădare. Îl iubea cu patimă pe Neculai Isac și, pentru a prelungi voluptatea iubirii, îi comunică târziu primejdia: Apoi se repezi și mă cuprinse de grumaji. Gâfâia și mă strâgea către ea, scâncind. Rămase lipită de mine și, după ce se potoli, suspină prelung și adânc". Fântâna este un supra-personaj cu dimensiuni simbolice, un simbol al vieții și al trăirii. "Fântâna" își are conotații care se asociază principiului feminin, "gura fântânii" semnifică perfecțiunea, "plopul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Vlad Vodă Țepeșul. — Taci, Marico, de unde știe Zamfira poveștile astea? — Așa i-am spus și eu, să mai tacă și să nu mai spună prostii, da’ ea s-a închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadea Radu isprăvnicia zugrăvirii mânăstirii de la Brâncoveni. — Da, da, pentru asta s-a dus la mânăstire la Aninoasa, să vază cum fu zugrăvită biserica de Pârvu Mutu, că vrea să-l ducă și la Brâncoveni, spuse Stanca. Noroc că Bălașa scânci în leagănul ei și Manda se repezi să ia fetița, giugiulind-o cu glas tare, așa că nu se auziră chicotelile din grămada de lână scărmănată și nici cum își dregea glasul maica mare, care după o pauză reluă firul vorbei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca îl cântări întrebătoare din ochi: — Să mergem. În seara asta mâncăm la cuhnii. Sărutați mâna măriei sale, spuse ea. — Nu pot, domnia mea nu poate să mai meargă. Mă dor picioarele, scânci Smărăndița. Să mă ia neica Radu în spinare. Între timp, Radu, Ancuța și Bălașa sărutaseră mâna voievodului. — Domnia ta nu mai poate să meargă? zâmbi vodă. Iată noi putem. Se apropie de fetiță, o luă în brațe și o sărută pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a spus după mulți ani și Sia. Dacă ar fi rămas o lună, două, poate s-ar fi obișnuit. S-ar fi tembelizat, cine știe, dar n-ar fi trecut printr-o temniță adevărată. Dacă avea un copil, poate că... scâncesc, neauzit. S-a rupt de familia înstărită. Cu legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
devin ale unui elefant, uriașe, indolente, încărcate de misterioase primejdii, fluturând de o parte și de alta a capului, atingându-mi gâtul moale și umed. În oglindă, imaginez libertatea, smulg fantoma ei din adâncul cel mai tainic, unde a tot scâncit, ascunsă de ochiul supraveghetorilor. Fereastra aduce același colț aburit de cer, triunghiul de tablă verde de pe acoperișul magaziei vecine, un coș pătrat și gros, din cărămidă afumată. Sunt într-un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]