1,075 matches
-
lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de apartament Înzidiți. Spre apus râul Hudson se punea Între Sammler și uzinele Spry din New Jersey. Ele Își scânteiau mesajul electric prin noaptea interpusă. SPRY. Dar la urma urmei era pe jumătate orb. În autobuz văzuse destul de bine. Văzuse comițându-se o nelegiuire. O raportase la poliție. Ei nu fuseseră deosebit de zguduiți. Ar fi putut atunci să se țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din el. Plânse În sinea lui. Mergea cu obișnuitul pas iute, impetuos, așteptându-și Însoțitoarea la intersecții. Tăind aerul ce mirosea a trupuri, a boală, a medicamente. Simțea cum se destramă, cum fragmente mari, neregulate din interiorul lui se topesc, scânteind dureros, mistuindu-se În depărtare. Ei bine, Elya murise. Era deprivat de Încă un lucru, i se mai furase o ființă. Încă un motiv pentru a trăi i se scursese printre degete. Își pierdu răsuflarea. Atunci apăru femeia. Alte sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ce lucește Și dor de zbor ne mai toarnă. În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când se întorceau de la serviciu obosiți. Era prin ’65-’70. Apoi satul i-a numit „fabricanți”, că mergeau la fabrica aia care făcea mașini de cusut, dar dacă nu erai atent, când le montai ieșea o mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ceață din care nu mai pot să reconstitui nimic și totul se reașază ca o vagă înșelare a firii. O iubisem dincolo de adevăr, timpul se întinsese până în miezul lui iunie, trăisem lângă ea apoteoza sfârșitului adolescenței; privindu-mă, ochii îi scânteiau de un miracol neîntâlnit. Este cu adevărat greu să reconstitui șirul acelor întâlniri pentru că mai totdeauna lunecau, nefiresc, din realul în care aveau loc, într-o irealitate care le mărturisea substanța. Și toate câte au urmat... sau poate n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Fiecare a dat lovitura cea din urmă. Cucoanele așteaptă neliniștite. Ce-a fost? Cum a fost? Costică nu-i mușcat, nu-i mușcat nici Osman, dar putea să se întâmple mare comèdie. Praful uliții, ca niciodată, se ridică des și scânteiază ca o pulbere de aur în luminile asfințitului, peste casele curate și peste livezile verzi. Și deodată o cucoană își aduce aminte că mâncara se răcește - și toți își aduc aminte că n-au cinat încă, și se grăbesc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a face lin drumul îndărăt, pe coama dealului. Apoi, într-un târziu, luminile de la trei geamuri, scurt pieriră; o perdea de neguri grele se întinse peste valea Siretului. Încet-încet apoi negurile se luminară, o lună roșie izvorî din răsărit; ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămureau pe zare ca dungi de cărbune; și călărețul mergea gânditor, pe murg, spre hanul Aniței, prin visul negurii. Ajunse, la vreme târzie. Nu se mai simțea nimic în bătătură. Legă calul de veriga de la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
socotit C-a avea dorul sfârșit... Mai cântă o leacă, măi Barbă, că mi-e jele - și Iana iar zice cu ochii: Haide!... Femeia zâmbea în lucirea focului. Erau în trăsăturile ei urme de frumuseță și în ochi îi mai scânteiau încă patimile. Privea la Faliboga și un întreg trecut îi învia în amintire - trecut de tulburări și de porniri sălbatice. Fluierul lui Gheorghe Barbă începu a fierbe în bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Grecușor o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță rămăsese la locul lui, cu căciula în mână. Faliboga venea cu pași mari spre el. Se opri rânjind: —Ei, măi Niță? ce zici?... Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știe cum l-a întrebuințat. Ornicul cu lanțuguri din părete, între ferestre, arată ceasul al doilea după miezul nopții. Limba lui bate grăbit: toc-tic. Privește toate câte sunt împrejurul lui ca pe niște vedenii și închide ochii. Jarul i-a scânteiat în coada pleoapei. Așa a clipit ursul din râpă, cătră el, numai c-un ochi. L-a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în vremea nopții scânteiau toate stelele văzduhului. Dimineața, văile se umpleau de o ceață lăptoasă. Cătră amiază așteptam o limpezire. Într-adevăr, soarele se arăta câtva timp, ca să ne amintească existența lui și să ne dea nădejde; dar îndată după aceea prindeau să șușuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
foarte dificile. Nu reprezintă deloc o chestiune ușoară. Tocmai de aceea li se spune erecții. Vai de mine și de capul meu. Ce zi căcăcioasă. Ce scandal, ce tărăboi! Viața e un clovn și un măscărici. Viața este viața petrecerii. Scânteiază. Am mai auzit gluma asta, desigur. E răsuflată. Am avut și eu partea mea de secetă la ciocăneli, luat plase și blegeală, încornorări și ejaculări precoce, inhibiție și cloșcări. Dar niciodată gluma nu mi-a fost servită în varianta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie, așa cum se întâmplă în fiecare an. Toată săptămâna m-am plimbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
destinația lor. I-a auzit țipetele și a plutit mai departe. Un om ce își exersa vocea pe vârful unei stânci: voci înalte, tânguitoare, voci joase și grave, voci subtile, insinuante, voci stridente și dogite, voci îndulcite de durere, voci scânteind de râs, vocile păsărilor și cele ale peștilor. L-a întrebat pe om ce făcea îcum tot a trecut pe-acolo). Omul i-a răspuns - și fiecare vorbă de-a lui era vorba unei făpturi diferite: — Caut o voce potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frustrarea, frustarea acumulată timp de secole. — Deggle, a spus el, neluând în seamă protestul neliniștit al Marelui Lokki, cred că e timpul să încetezi să mă mai prostești. — Dar, dragule, i-a zis Deggle - iar acum ochii săi nu mai scânteiau -, e atât de ușor! Vultur-în-Zbor era cât pe ce să comită un act violent, când Deggle a spus brusc: — Șterge-o, Lotti. Limbajul lui părea caracterizat de scăpări accidentale, calitatea lui fiind redusă în așa fel încât să se potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a fi. De fapt cred că Chanakya a fost cel care a spus-o. S-a petrecut cu atât de mult timp în urmă, mă-nțelegi, nu? Dar, de dragul discuției, hai să zicem că acesta e citatul original. Ochii îi scânteiară un moment la vederea unei adâncituri în vâlceaua din apropiere, apoi se îndepărtară iarăși de locul acela. — Hai să-și zic altfel, spuse Virgil. Când te uiți la mine, vezi că sunt solid. Pe de altă parte, când te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îngrijorată că voi încerca să-l conving pe Virgil să vină cu mine. Dar îți sugerez următorul lucru: n-ai vrea să vii și dumneata? Ce zici? Nu mă poți ispiti să urc pe munte, a spus Dolores, cu ochii scânteindu-i. Acolo sus e trecutul. Noi l-am lăsat în urmă. Nu mai putem păși a doua oară în trecut. Nimic nu se schimbă. Trecutul este definitiv. Pleacă. Stafia a oftat. — Atunci trebuie să-ți fiu dușman, i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simpatie pentru Ignatius Gribb. în ochii ei Gribb era un om grijuliu și drăgăstos, iar ochii ei nu se înșelau. Dar treptat s-au adumbrit, ca și când siguranța ei s-ar fi clătinat... apoi umbra a fost izgonită și ochii au scânteiat din nou. Chiar și antipatia Elfridei față de Iocasta și casa acesteia n-a mai stârnit nici o obiecție. Vultur-în-Zbor avea amintiri neplăcute legate de propriul său trecut destrăbălat și i-a îmbrățișat antipatia cu zelul convertitului. S-a trezit gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu palma și evitând intenționat cuvântul „unchiule“, cum îl numise întreaga viață. Stai jos și povestește-mi totul. Mașa e tare frumoasă în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și prea serioasă ca să-ți fie bine. Mă uit în ochii tăi și văd cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii și candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A patra încăpere era cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceva normal raportat la felul în care merg lucrurile pe-aici, un K să meargă cu cele trei Ferrari pe care le are deja. —Marcus Samson are trei Ferrari? Belinda și Charles de Groot au trecut pe lângă noi, părul lui scânteind într-un blond auriu în razele soarelui. Ea îi șopti ceva, întinzându-se și luându-l de mână. El i-a strâns mâna ușor pentru un moment și i-a dat apoi drumul, zâmbindu-i. —Ai zice că sunt dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Tomás cel cumsecade și loviturile lui sub centură. — Se numește Clara, am spus. — Știu. Clara Barceló. — O cunoști? — Toată lumea cunoaște cîte o Clara Barceló. Cum se numește contează mai puțin. Am rămas În tăcere o bucată de vreme, uitîndu-ne cum scînteia focul. — Ieri seară, după ce m-am despărțit de tine, i-am scris o scrisoare lui Pablo, zise Bea. Am Înghițit În sec. — Logodnicului tău, sublocotenentul? De ce? Bea scoase un plic din buzunarul bluzei și mi-l arătă. Era Închis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea, am tot stat de vorbă despre drăgălașele obiectele, În majoritate arme și podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]