1,552 matches
-
sectorului de Urbanism, unde a lucrat vreo 3 ani, până și-a deschis propria sa afacere într-o colaborare cu un alt coleg din primărie, de profesie arhitect, așa că amândoi au pus bazele unei societăți, care chiar dacă la început a scârțâit un pic din toate încheieturile, după scurt timp devenind tot mai cunoscuți, au trecut pe profit. În acea perioadă afacerile mergeau binișor în domeniul construcțiilor și foștii lor colegi din primărie îndrumau și spre ei pe cei ce veneau să
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
sub zidurile impunătoarei construcții ridicată cu decenii în urmă de un mare principe ca loc de refugiu în cazul năvălirii vrăjmașilor. Câțiva tineri vânjoși forțară poarta de stejar de sub arcada zidurilor ce înconjurau mărețul castel ca pe o cetate. Aceasta scârțâi asurzitor din țâțâni și se deschise. Oștenii pătrunseră călare în curtea năpădită de ierburi și bălării. Descalecară atenți la orice foșnet. La un semn al căpitanului Arnăutu, o parte dintre vânători cercetară curtea până în cele mai ascunse cotloane alături de căpitanul
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
dat unul dintre ei pe nume Cătălin ce era mai mare decât ceilalți arătând spre femeia din casă spuse: Aseară m-am culcat cu Tudorița e o fată grozavă.” Ceilalți râseră întărind afirmația lui Cătălin. La un moment dat poarta scârțâi și toți întoarseră capetele spre poartă acolo era Filip propietarul casei un uriaș avea aproape doi metri cu spatele lat, un gât viguros ca de taur iar brațele lui păreau ca două baroase ce puteau strivi orice, era un om
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
rămas pietrele goale și albia s-a pierdut. S-a pierdut? Se respiră neputință peste tot. Zile și nopți de trudă devenite scrum, înnegresc gândurile. Așteptarea ploii a fost consecventă și cu rugăciune. Încă nu se pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă vreo speranță nimănui. Oftaturile sunt dese, întrepătrunse cu suspinele și nimic nu înduioșează pe cine ar trebui
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
anonimi miroase lent a moarte n-ai vrea să știi cât de cald este în gura de canal unde oamenii aspiră la buletin inspirând vise fantomele câinilor stau la semafor devotate bătrânele plimbă în lesă iluzii fardate un cărucior infirm scârțâie strident de la etajul zece al hotelului se vede ca-n parlament Referință Bibliografică: Histrioni / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
HISTRIONI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368186_a_369515]
-
așezările, demult, pe când moșul lui, bătrânul celui care îmi spunea întâmplarea, urca munții fără toiag, iar tatăl bătrânelului de acum, pe atunci copil de vreo nouă - zece ani, îl ținea strâns de mână să nu alunece pe zăpada care îi scârțâia sub opincile alunecoase, se întâlniră, în drumul lor de întoarcere spre casă, cu un tânăr voinic cu niște ochi albaștri și pătrunzători și cu plete blonde care îi fluturau în vânt. Era ziua premergătoare sărbătorii Crăciunului, în ajun. Moșul lui
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
purta de mână pe ring sau prin sala de banchet, parcă erau doi îndrăgostiți, nu doi oameni care s-au cunoscut atunci. Sau poate era strategia fetei să-l facă gelos pe agronom dacă exista totuși ceva între ei! Trenul scârțâia din toate roțile înfrânate în gara Brăilei. Mai aveau puțin și ajungeau și ei acasă. De fapt, Stelian mai avea de mers la autogară, să ia autobuzul de Tecuci și încă mai bine de o oră până acasă. Fiecare începu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
cum? intreabă Noris, trezit de-a binelea. - Stai să vezi! A venit prima dimineață și ne-a chițăit: - Astăzi învățăm să transportăm răniții pe câmpul de luptă. Așa că, vă-ncolonați! Era un frig afară de-ți clănțăneau dinții și-ți scârțâiau bocancii. După o jumătate de oră de urcat în marș forțat, ajungem la Dealul Suspinelor. Auzisem de mult de locul ăsta ,dar acum că l-am văzut, chiar că-mi venea să suspin. Găuri, hârtoape, șanțuri, noroi înghețat și mărăcini
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
pauvre, et m’afflige Să tristesse d’oiseau blessé.... Même s’îl était vivant, îl ne pourrait voler... Et moi je n’ai plus de bien-aimée... COCOSUL A ruginit cocosul de pe casa. Nu-l mai aud cîntînd cu veselie. Azi scîrțîie și-un gust amar îmi lasă, În sufletu-mi bolnav de reverie. Cînd strălucea, iluminat de soare, Mii de culori el risipea pe cer! Azi scîtțîie și-mi pare că îl doare Și sufletul înțepenit de ger! De ce mi-o
COCOSUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354451_a_355780]
-
de1 Decembrie, ca la un semnal, lumea românească a purces spre Albă Iulia (spre Bălgrad, cum îi spuneam noi) (...) pe jos și cu căruțele. Era o dimineață rece, de iarnă, (...). Pe o parte a șoselei se duceau spre Albă Iulia, scârțâind prin făgașele zăpezii, căruțele românești. Buchete de chiote și bucurie, alcătuind un singur șir, iar pe cealalaltă parte se retrăgea în aceeași direcție, armata germană ce venea din România, tun după tun, ca niște pumni strânși al tăcerii. Soldații germani
SUNT MÂNDRU CĂ-S ROMÂN! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354463_a_355792]
-
străluce o stea De sticlă, nu-i peruzea. Dar el fi-va slăvit, știe să cânte. Nu-i mit. Degeaba-l vorbiți, că disprețul E tot ce dă precupețul, Apolo e nalt și frumos, Cu toții suntem mai gios, Ne fandosim, scârțâim, Apolo - idealul sublim. Boris Marian Referință Bibliografică: Apolo / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul IV, 21 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
APOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353865_a_355194]
-
Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Tăcere atinsă în vârfuri prin odăile inimii împotriva timpului scurs scârțâie stăpânirea obraz brănzdat de lacrimi vocile vechiului sărut un vis ecoul de ieri strat peste strat așchii desprinse sărite departe pașii fără urme speranțe divin astăzi și mâine ecoul de ieri tăcerea domnește vechiul sărut netulburat de-o vreme doarme
VOCILE VECHIUL SĂRUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353877_a_355206]
-
25 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului în peștera aceea monodeistă lilieci sculptau iriși de piatră întinzând aripile văduve de lumină inima ta număra prăpăstii sterpe se bâlbâia în adorații cinefile așezată în semiobscuritatea mea imundă scaunul șubrezit al vieții ne scârțâie schizofrenic ego-ul hai să urcăm everestul eu cu lilieci în păr///tu din alt film nerulat purtând în rucsac vama veche un înot pe spate în jiu trei ture cu motorul pe centură/axis mundi/ și diagrama sentimentelor cu mai
MONODEISM ERO(T)IC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353161_a_354490]
-
naște, hidos, din semințele ieri sădite, copilul nopții cu trup străveziu și colți de absint. Îi împlântă sec în bucata noastră de câmpie. De ce taci? Ninge, să știi! Nu, nu cu dalbi fulgi, Nu...Fulgii de-acum au ruginit și scârțâie infernal când se revarsă. Nu-mi adormi! N-auzi? Înțeleg... Mă voi așeza cuminte la marginea timpului, în pădurea de scrum și-am să-mi spun rugăciunea; apoi, voi stinge pentru ultima oară lumina. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Îngenuncheați de
ÎNGENUNCHEAŢI DE NONSENS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353759_a_355088]
-
etala Dunărea în jurul tău, simțeai cum și cerul se apropie de pământ și întregul peisaj capătă aspectul unei litografii executată de un mare maestru al penelului. Era una din zilele acelea extrem de geroase, poate - 25 de grade, îar zăpada îți scârțâia sub picioare la fiecare mișcare. De rămâneai un moment în loc, auzeai de departe muzica zăpezii. Soarele privit în apa Dunării, părea parcă închis într-un cadran pe care încerca să-l rupă. Valurile mici cu zbaterea încetinită din cauza sloiurilor, îi
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
într-o metaforă vie somnolența literelor a dat naștere unei cruci vârful pietrei unghiulare a atins centrul întregului apoi a lăsat un singur cuvânt să-i umple marginile cu lumină să mă cunosc mă doboară și atunci iau taburetul care scârțâie trosnește pocnește de câte ori gândul îi caută tatălui zâmbetul printre lumi de cuvinte obosite să mai plângă să înțeleg ce înseamnă succesiune este pentru mine cea mai grea încercare atunci când caut numai chipul tatălui și sărutul în cruce pe care mi
SĂ FIU EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347173_a_348502]
-
descriu noul vechiul drum mă las purtată printre ierburi aprinse de răsărit octombrie ca iulie schimbă anotimpurile pe mărunții din palma reumaticului se râde mult și e bine las valul acela amețit de joacă să-mi umple oasele dureroase articulațiile scârțâie la început eram și sunt o restricție a bucuriei în vadul stins al ascultătorului de cursă lungă Emerson, Lake&Palmer îmi cântă finalul începutul chitara adoarme brusc ritmul l-am prins mișc mingea de pe gât ritmat degetele aleargă nebune pe
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
unde mergeți, a întrerupt‑o el imediat, destul de rece, privind‑o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru‑cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole, de toate
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole, de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte acum. Păi, de! De ce
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate ca acuma. Anul ăsta, 2010, nu se va uita prea ușor. Zăpadă multă, ger, viscole, de toate avem. Scârțâie încălțămintea și cauciucurile precum a început și Puterea să scârțâie. Multe mai vorbesc oamenii la masă. Și par tare îngrijorați. Iar înjurăturile se țin lanț. Nu mai au teamă ca înainte. Îl înjură și pe președinte acum. Păi, de! De ce nu‑l schimbă pe premier? Toți dau vina pe el
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
de părinții și neamurile lor. Sunt îngrijorat. Nu vezi că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
că și pacostea asta de câine a urlat a rău? Ai o țigară? Hai în pe prispă să bem un pahar de zaibăr. Să uit de necazul ăsta... Cârțu intră. Poarta scârțâi prelung. Câinele îl lătră. Începu iar să urle. „Scârțâie poarta, urlă câinele, semn de nenorocire” gândi Cârțu. Urcară treptele din piatră și se așezară pe micile scaune cu trei picioare de lângă o masă rotundă tot așa de joasă. -Ce vrei să bei, Cârțule? Am și zaibăr și țuică. -Adu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
MĂRII- PROZĂ SCURTĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ferestrele se loveau cu furie, cadențat, scrâșnind a moarte...cerul vinețiu, parcă nu-și mai găsea locul , alergând în cele patru vânturi, scârțâind, văitându-se, luând foc, trăsnind ...într-un colț de cer parcă, o stea își găsise un dram de albastru și încerca să-l țină senin, licărind timid ca un bec mat în bătaia vântului. Valurile se înalțau amenințătoare, rămâneau o
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
garsonieră de la etajul opt al unui bloc, fost muncitoresc, acum sediu de birouri, stătea calm, indiferent la poezia exterioară, rozându-i pătimaș unghiile, Costel. Pe birou licărea ecranul computerului care juca singur table. Era un calculator vechi, cu pedale, care scârțâia din toate încheieturile, însă de când Costel îi băgase jocul acesta în memorie juca de nebun, fără încetare. Pe Costel îl bătea fără nici un efort, așa că acesta, dând dovada unei suspecte inteligențe, renunțase rapid și se mărginea să privească și să
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
ale lui Mircea, înmuiate în cleștarul dulce al visului, ne însoțesc pământeana pribegie: „Burniță noaptea peste sat,/ Rumegă boii luceferi,/ Doru-i pe uliți plecat,/ Somnu-i de miere-n cei teferi// Trece prin somnu-mi un car,/ Boii au ciucuri în coarne,/ Scârțâie drumul amar/ Vrând înapoi să-l întoarne.// Grele poveri de iubiri/ Puse-s în saci de uitare,/ Macină nori amintiri,/ Vraja îmi umple pahare.// Osia carului greu/ Ține pe ea veșnicia,/ Colo de-a pururi mi-s eu/ Noaptea visându
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]