648 matches
-
aminti că nu Îl Întrebase pe tatăl sau cum se simțea. Uitase că intenționase să-l ducă la analize la spital. Uitase până și să fie atent dacă bătrânul mai avea șuierături În piept. I se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
finanțarea inițială. Dar există vreun contract? Cine se va putea îndoi că acești bani nu au reprezentat achitarea sumei avansate? W. simți amenințarea unui leșin, ochii începură să-i tremure și vocea lui Hackler era tot mai departe, suna ca scârțâitul produs de ruperea gheții. —Comisioanele pe care le-ai primit pentru vânzarea macaralelor nu sunt acum altceva decât achitarea părții tale din afacere. Dacă vrei să faci plângere, n-ai decât. Eu m-am consultat de mult cu privire la asta: va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Am poeții mei care îmi vorbesc destul. Asta-i obiceiul lor. Și înainte și dupăă Când rămân goală în fața lor, câte unul mă întreabă cât de grele îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu ciocul de aramă mă însoțea prin întuneric. Prevăzător și inteligent, el susținea existența fluidului spiritual, vorbindu-mi despre masturbația sufletească, de care încercase să mă vindece în atâtea rânduri. Alunecarăm în ulicioara neagră ca un gât de iad și scârțâitul scărilor de lemn, pe care le urcam prin beznă cu pas sigur, făcu să se deschidă ușa de la primul etaj, de unde se întinse până la noi un covor îngust de lumină murdară. Doamna Patanetschek, o femeie de cincizeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pat și umblu noaptea ca un strigoi alb, prin camerele întunecoase. Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi de zi era descărcată piatra spălată, sterilul: vagoneții-platformă mergeau într-un funicular pe role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas în urechi, astfel că și astăzi încă, ori de câte ori trenul mă duce de la Ratzeburg prin Lüneburg și Hanovra la tipografia editorului meu Steidl din Göttingen, caut cu privirea colinele alburii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
domeniu „Sex prin telefon”, și explică În Dragoste murdară maniera În care-și satisface clienții prin verb și efecte sonore speciale. „Fac ușa să scîrțîie, pocnesc din bici...” Nu precizează de ce-i nevoie să facă ușa să scîrțîie. Poate că scîrțîitul ușii sugerează orgasmul german. În privința celor care ne ascultă convorbirile, ei practică de mult sexul prin telefon, judecînd după ce auzim În receptoare. Doar că la noi nimeni nu are orgasm. În schimb, au venit minerii, iară. Superstarul Hamza, care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decât o clipă să adulmece miresmele, continuându-și mersul repezit către leagănul foarte vechi, de pe vremea când era mult mai mică decât copiii ei, în care s-a urcat, ea, femeie de 50 de ani, luându-și avânt într-un scârțâit lugubru al fiarelor neunse și roase de rugină, legănându-se, legănându-se, legănându-se lângă merii parfumați, înșirați de parcă ar fi fost trași cu rigla până în vârful dealului, sub cerul incredibil de albastru, care i s-ar fi părut incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Pune deoparte toate discurile, nemulțumită. Altceva căuta. Răscolește în cufăr, e convinsă că a păstrat înregistrări cu Leonard, dar nici pe astea le căuta, și cu alți tenori, dar nici pe astea nu le căuta. În urechi îi răsună un scârțâit nesigur de vioară și glasul subțire, sincopat, rupt parcă uneori, hodorogit al țiganului nemaipomenit care înnebunise Bucureștii. Zavaidoc. Asta căuta. A apucat-o dintr-odată un dor să-l audă cântând, își amintea sala de concert în care fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele mai grele moment de îndoială în valoarea ei. La gândul că o parte din asteasau chiar totul - s-ar putea, printr-un miracol, întâmpla din nou, își întinse picioarele sub cearșafurile cenușii mucegăite, adăugând un nou cor de încântătoare scârțâituri tresăririlor furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
precum cititorii care capitulaseră amețiți în fața torentului ei turbat de cuvinte supra-recompensate. Capitolul 7 Cinci ore de aur La Winshaw Tower era liniște. Afară, vântul înepea să se domolească și ploaia răpăia acum mărunt pe geamuri. Înăuntru, nici un zgomot, în afară de scârțâitul - pentru care Michael își făcea reproșuri - al scării pe care urca, după ce termină inspecția finală a casei. Fie de oboseală fie de zăpăceala produsă de amețitoarele evenimente din ultimele ore, Michael se lăsă din nou învins de labirintul coridoarelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea cu sunetul unui obiect care se rostogolește și cu un scîrțîit constant - nu foarte tare, dar atunci cînd se combina cu șuierul și zăngănitul mașinilor de fabricat lumînări, aflate În cealaltă parte a Încăperii, era suficient de zgomotoasă ca, dacă doreai să vorbești cu vecinul, să trebuiască să ridici vocea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor. Dacă se concentra, i se părea că aude scena În toate detaliile ei diverse, de parcă fiecare detaliu era perceput separat, apoi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pijamaua. Își trase ciorapii și pantofii lustruiți, se aplecă să-și Înnoade șireturile și-și dădu seama că mîinile Îi tremurau, dar nu-i era teamă. Se simțea chiar amețit. Probabil că pantofii făceau zgomot cînd mergea prin cameră. Auzi scîrțîitul neliniștit al patului domnului Mundy, așa că se hotărî să se miște mai repede. Ieși din cameră și aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei cîrpe cu care lustruiești o masă. — La naiba! spuse Reggie În șoaptă. Astane mai lipsea. — Crezi că ne aud? — Nu, dacă stăm liniștiți, și nu, dacă o s-o țină tot așa. Să sperăm că da! Nostimada o să-nceapă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița Încetini, apoi se opri; se auzi scîrțîitul frînei. Fața lui Mickey apăru la fereastra glisantă de deasupra capului lui Viv. — E OK? Nu, nu e ce-am crezut noi. A fost la cineva... la un dentist nenorocit - a scăpat-o de sarcină. — O, nu, spuse Mickey. — Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt se auzea un radio și ecoul zăngănitului cuiva care scormonea cărbunii În șemineu. Helen se familiarizase cu sunetele, textura și imaginea păturilor și pernelor Juliei, cu mobilierul desperecheat. În ultimele trei săptămîni stătuse acolo cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi șterge mucii verzi de la năsuc și se Îndreaptă spre bucătărie, pentru micul dejun. 7.15: Trecerea dintr-o viteză În alta, de la serviciu la familie, e uneori atât de abruptă Încât aș putea să jur că aud În creier scârțâitul schimbătorului de viteze care se blochează. Îmi ia ceva timp să reintru pe lungimea de undă a copiilor. Debordând de intenții bune, Încep dimineața În stilul Julie Andrews, plină de entuziasm, cu exagerări demente și cântecele. Ia spuneți, copii, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
considerăm că ar putea să abordeze ceva puțin mai complex. În timp ce cei trei magi - un băiețel roșcat și firav Împins de la spate de două fetițe - traversează scena purtând darurile pentru pruncul Iisus, ușa sălii se deschide În spatele nostru cu un scârțâit trădător. O sută de perechi de ochi se rotesc pentru a se uita la o femeie cu fața roșie de rușine ducând o pungă de plastic și o servietă. Pare să fie mama lui Amy Redman. Când se strecoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
parcare, de exemplu. —Noul permis de parcare se află În mașină, spune el, dacă doamna și-ar smulge câteva secunde din programul ei Încărcat, l-ar putea vedea. —O, acum suntem soțul ideal! Rich se ridică de la masă. Se aude scârțâitul scaunului de metal pe lemn. —Eu renunț, Kate. Îmi ceri să fac lucruri și când le fac, mă disprețuiești pentru asta. Nu știu de ce nu găsesc nici o replică la asta. Mi se pare un lucru incredibil de crud, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
purtată de acest val de bunăvoință. Încheierea e partea În care spui: Dați-ne banii. Dar Într-un mod politicos. Și fără să pomenești cuvântul „bani“. 17.11: Ne pregătim să ne prăbușim În primul taxi când se aude un scârțâit de piele În spatele nostru. — Aș vrea să vă spun ce mare plăcere mi-a făcut să asist la o asemenea reprezentație, doamnă Reddy. —Vai, vă mulțumesc, domnule Abelhammer. Vă sunt foarte recunoscătoare pentru intervenție. Prinsă la mijloc În câmpul magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să sting luminile și să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul lui Christopher Bunce la șeful ei direct, Rod Task. Task va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tenis, acel pocnet monoton care Împărățea peste Estrella de Mar și peste Residencia Costasol de cînd sosisem În Spania, ajungea acum dinspre teren pînă la mine În timp ce parcam pe aleea vilei. Ascultam șuieratul și gîfÎitul mecanismului de Încărcare, urmat de scîrțîitul slab cu care Își ajusta unghiul și traiectoria. Pe drum dinspre Clubul Nautico, mă tot gîndisem la nesfîrșitul schimb de mingi cu mașinăria, prin care Crawford se pregătea pentru plecarea din acea seară și pentru sarcinile ce-l așteptau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri, răsunând sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la inscripția ruginită în fier forjat, cu dispoziție în arc de cerc, se mai înșirau niscaiva litere ale unor cuvinte precum Cimitirul israelit. Printre înscrisurile contorsionate de curgerea timpului, cutreiera arcușul aspru al viscolului lui făurar, executând, în scâncete și scârțâituri, subțiri arpegii eoliene. Vladimir nu încetă să dezavueze abandonul lui Nae Calaican, care o dată mai mult își etalase lipsa de caracter. Pribegi rebegit pe meandre de gânduri amare, orbecăind, cu mâinile întinse înainte, pe poteci înecate în zăpadă, între siluete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]