659 matches
-
sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza ta! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și o deschise. în timp ce ei doi o urmau, Vultur-în-Zbor auzi pentru prima dată scârțâitul. Un scârțâit regulat, ritmic. Se auzea de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă. Prepelicarul se îndreptă către ușă și o deschise. în timp ce ei doi o urmau, Vultur-în-Zbor auzi pentru prima dată scârțâitul. Un scârțâit regulat, ritmic. Se auzea de pretutindeni din pereți, dar erau pereți din piatră și nu exista nici o sursă vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vizibilă a sunetului. Tot ascultându-l, lui Vultur-în-Zbor i s-a părut că se intensifică. S-a întors către Media. Și ea asculta. Scârț... scârț... scârț... scârț. Se grăbiră să intre în camera următoare. Și într-o clipă uitară de scârțâit la vederea unei armate de păsări. — Camera păsărilor, anunță sec și inutil Prepelicarul. Aceasta era încăperea care ieșea clar în evidență în partea stângă a clădirii. Păsările circulau printr-o fereastră deschisă, într-un șuvoi constant de veniri și plecări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-ajuns. Aceasta era pasărea Roc a lui Sindbad, pasărea Phoenix din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus, ci în dreapta lor. Bărbatul o urmă pe Prepelicar și ajunseră într-o cameră mică, complet goală, cu flăcările lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această lume nouă și înfricoșătoare. E o femeie plină de energie dar e gata să cedeze, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Grimus erau închise și reflectau lumina. Nedumerit, Vultur-în-Zbor se întoarse în holul de piatră. Pentru ca să găsească o ușă acolo unde nu fusese nici una, o lespede batantă din piatră care acum era deschisă. Din camera de dincolo de lespede venea și scârțâitul, scârțâitul acela pătrunzător. Vultur-în-Zbor se duse încetișor în direcția zgomotului. Lumina de un galben murdar a lămpilor cu ulei strălucea prin ușa secretă. — Acustica este oarecum lugubră aici, nu? Consoane repezi, trunchiate, și vocale scurte, neaccentuate. Vocea lui Grimus. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de să-i iasă din piept și o puse într-un plic pe care-l lipi. Coborî cu atenție scările parcă fiindu-i frică să nu fie prinsă asupra faptului și puse plicul în cutia poștală. Nici nu mai auzi scârțâitul iritant al acesteia. Se furișă înapoi în casă închizând ușa, lipindu-se cu spatele de ea. Emoțiile erau la intensitate maximă. Îi va răspunde? Va fi atât de ușor să afle cine e? Încercă să-și caute de lucru prin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fără să țină cont că și Karina avea nevoie de același lucru. Își încordă auzul pentru a asculta cu atenție, să-și dea seama dacă mai e cineva prezent în încăperea în care se afla. Auzi zgomote în fundal. Desluși scârțâitul unei care se deschidea, apoi voci bărbătești. - Acum s-a trezit. - Bine, poți să pleci. Mă descurc singur mai departe. Karina începu să tușească din nou recunoscând vocea. Era El, Străinul. O răpise? Cineva se așeză pe pat, lângă ea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Hârca are un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îi șterge mucii verzi de la năsuc și se Îndreaptă spre bucătărie, pentru micul dejun. 7.15: Trecerea dintr-o viteză În alta, de la serviciu la familie, e uneori atât de abruptă Încât aș putea să jur că aud În creier scârțâitul schimbătorului de viteze care se blochează. Îmi ia ceva timp să reintru pe lungimea de undă a copiilor. Debordând de intenții bune, Încep dimineața În stilul Julie Andrews, plină de entuziasm, cu exagerări demente și cântecele. Ia spuneți, copii, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
considerăm că ar putea să abordeze ceva puțin mai complex. În timp ce cei trei magi - un băiețel roșcat și firav Împins de la spate de două fetițe - traversează scena purtând darurile pentru pruncul Iisus, ușa sălii se deschide În spatele nostru cu un scârțâit trădător. O sută de perechi de ochi se rotesc pentru a se uita la o femeie cu fața roșie de rușine ducând o pungă de plastic și o servietă. Pare să fie mama lui Amy Redman. Când se strecoară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
parcare, de exemplu. —Noul permis de parcare se află În mașină, spune el, dacă doamna și-ar smulge câteva secunde din programul ei Încărcat, l-ar putea vedea. —O, acum suntem soțul ideal! Rich se ridică de la masă. Se aude scârțâitul scaunului de metal pe lemn. —Eu renunț, Kate. Îmi ceri să fac lucruri și când le fac, mă disprețuiești pentru asta. Nu știu de ce nu găsesc nici o replică la asta. Mi se pare un lucru incredibil de crud, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
purtată de acest val de bunăvoință. Încheierea e partea În care spui: Dați-ne banii. Dar Într-un mod politicos. Și fără să pomenești cuvântul „bani“. 17.11: Ne pregătim să ne prăbușim În primul taxi când se aude un scârțâit de piele În spatele nostru. — Aș vrea să vă spun ce mare plăcere mi-a făcut să asist la o asemenea reprezentație, doamnă Reddy. —Vai, vă mulțumesc, domnule Abelhammer. Vă sunt foarte recunoscătoare pentru intervenție. Prinsă la mijloc În câmpul magnetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca să sting luminile și să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul lui Christopher Bunce la șeful ei direct, Rod Task. Task va trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tenis, acel pocnet monoton care Împărățea peste Estrella de Mar și peste Residencia Costasol de cînd sosisem În Spania, ajungea acum dinspre teren pînă la mine În timp ce parcam pe aleea vilei. Ascultam șuieratul și gîfÎitul mecanismului de Încărcare, urmat de scîrțîitul slab cu care Își ajusta unghiul și traiectoria. Pe drum dinspre Clubul Nautico, mă tot gîndisem la nesfîrșitul schimb de mingi cu mașinăria, prin care Crawford se pregătea pentru plecarea din acea seară și pentru sarcinile ce-l așteptau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de religie. Stătea pe un stâlp și avea barbă. —Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam aici s-a oprit asemănarea dintre noi. Se auzi scârțâitul prăjitorului: galetele nu ieșiră la suprafață pentru că le îndesasem prea mult, dar le-am pescuit cu un cuțit și am început să întind ciocolată pe ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau un zgomot infernal, care ar fi trezit și morții. Ușa apartamentului lui Hugo era întredeschisă, ceea ce nu m-a surprins. Am împins-o ușor, deschizând-o cu o singură mișcare lentă. În mod normal, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și zborul. Apoi sparse toate geamurile cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul la pământ, în debandada din birou. Se auzi un scârțâit în momentul în care corpul ateriză pe cioburile de sticlă, după care, dintr-o singură mișcare lină, Marwan scoase bidonul de biciclist de la spate, desfăcu rapid capacul și începu să împrăștie benzina prin cameră. Afară, Salim aprindea din nou lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fusese supravegheat. Cineva, undeva, probabil că citea asta chiar acum. Închise laptopul, lăsând camera să se cufunde din nou în întuneric. Știa că nu poate dormi, era prea agitată. Așa că își trase niște haine pe ea, deschise ușa cu un scârțâit și se strecură afară. Merse pe vârfuri de-a lungul coridorului, îndreptându-se către camerele pe care toate hotelurile le mențineau chiar dacă, în epoca tehnologiei BlackBerry și wi-fi, nimeni nu le mai folosea: centrul de afaceri. Intră cu ajutorul cartelei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
până la gleznă, sau ca Alice în Țara Minunilor, trecând cu picioarele ei uriașe printre aceste clădiri pitice și ziduri minuscule. Spațiul dintre ele abia dacă era destul ca să-i permită să stea în picioare. În timp ce mergea repede pe vârfuri, auzi scârțâitul a ceea ce se temea că era intrarea cu portic a unei reședințe impunătoare. Se uită în spate, la Uri, care îi arătă un loc anume de pe perete. Era o scară, pe partea laterală, ce urca spre o mică deschidere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904 la Beaulieu și Abbazia și câteva luni la Wiesbaden, am pornit spre Rusia la Începutul lui 1905. Nu reușesc să-mi amintesc exact luna. Un indiciu ar fi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din rădăcini și ne-a legat alții laolaltă, desfigurându-ne apoi cu aparate de Îndreptat dantura. Și mai diabolice decât acțiunea parei de cauciuc care-ți provoca dureri cumplite În cavități erau tampoanele de vată - nu suportam contactul uscat și scârțâitul lor - care erau vârâte Între gingie și limbă pentru bunul mers al operației; pe geamul din fața ochilor mei neputincioși se zărea o transparență, un peisaj marin mohorât sau niște struguri cenușii, tremurând din cauza reverberațiilor seci ale tramvaielor din depărtare, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]