1,560 matches
-
mi-a adus dezamăgirea Și cutezanța stresul și tortura. Azi nu mai știu și nici n-am înțeles La ce mi-a folosit să știu cuvântul, Când am stricat și-am otrăvit pământul Cătând o picătură de progres ? Mi-e scârbă de progres și de cetate. M-am săturat de numele de OM. Mă vreau din nou în peșteră sau pom, În picătura mea de libertate. --> DIN UMBRA TA MI-AM DESENAT DESTINUL
ÎN PICĂTURA MEA DE LIBERTATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354106_a_355435]
-
și prostia, Mai e doar glodul gol și-i veștedă câmpia. Ați ridicat prostia la rangul de virtute, Pe unde călcați voi, țărâna țării pute. Pământul ăsta sfânt... l-ați otrăvit cu mită, E prea sătul de voi, i-e scârbă să vă-nghită. Referință Bibliografică: Ei ne presară vânt, noi culegem furtună ... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
EI NE PRESARĂ VÂNT, NOI CULEGEM FURTUNĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357065_a_358394]
-
curte, nici vorbă! De cele mai multe ori vecinii noștri își înjurau câinii, care nu se oboseau nici măcar să latre, dacă cineva striga la poarta lor. -Nu sunt iubiți, le spunea tata-mare, ”să se obosească pentru un codru de pâine aruncat în scârbă?” Câinele trebuie iubit, îi trebuuie afecțiune ca unui om, dacă vrei să te iubească și el la rândul lui. În fiecare an veneau cu colindul, din poarta în poartă, copiii de pe strada noastră sau de pe alte străzi. În anul acela
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
răgaz să se gândească la răspunsul meu, l-am întrebat: -Și cu vițelul cum o să facă? -La fel cum a făcut cu tine; pe ugerul vacii o să pună iarăși bălegar frământat cu pământ galben și cu apă. O să-i fie scârbă și lui, așa cum ți-a fost ție și nu o să mai sugă. Nu l-am mai întrebat nimic în ziua aceea. Auzisem atâtea răutăți și riscam să nu-l mai iubesc; era preferabil să tac și să strâng buruienile în
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
își fac Doar de le lași, De cumva Îți sunt pe plac. Când te culci și-astepți să vină somnul, Gînduri pot veni, și-așteaptă tonul, Căci stăpîn pe ele-i omul. Înfloresc, De le-nmulțești. Și pălesc De le gonești. Scîrbe mișelii și răzbunare, Se clocesc ușor prin gînduri care, Sunt lăsate-n voia mare. Și cresc, cresc, Te-nebunesc. Le accepți Și le-mplinești. Cheia înțeleaptă-i prima fază. Dac-atuncia creieru-i de pază, Și la poartă el veghează, Vine-un
CUTREMURAŢI-VĂ ŞI NU PĂCĂTUIŢI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357222_a_358551]
-
într-o singură zi, totul în jurul lor s-a schimbat atât de semnificativ încât mulți dintre ei nu au rezistat acestei schimbări! Dolofanul cu chelie și aere de șef necontestat, dădu unele semne de apoplexie și mai spuse, așa în scârbă, pe un ton didactic: - Băi, tataie dăn’ ce pădure ieșiși matali, că te văz cam retardat rău dă tot?! Fi atent, aici-șa, la băiatu’! La vremea aia dă care zici, iera bre, antichitate, nu iera dă niciunele, cum să-ți
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
a rupt Adrianei șirul amintirilor, nu înainte de a avea senzația că i-a răsunat în urechi zgomotul încuietorilor pe care Sergiu le-a acționat cu o telecomandă sofisticată, cum nu văzuse în viața ei. Și-a scuturat capul, plină de scârbă, mânie și umilință, și-a luat geanta și a coborât aproape în fugă, de parcă în tren era cel care o supărase atât de tare trecând-o printr-o experiență amară, pe care nu credea că o va uita întreaga viață
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
-i pe gratis! Este un progresist, vrea școală regională pentru agricultură, la Domnești, cursuri primare și superioare de tip agricol - gospodăresc, industrial sau comercial, din donațiile dânsului. Nu de puține ori, privește boierul din salonul de sus, în afara conacului, cu scârbă și dispreț pe „boierii în cioareci”, făcuți, nu născuți (d-alde Gigi și câți alți Căpoși), cărora cărturarul român Nicolae Filimon - pe care, dacă l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
rând: „Viață cu lupi, bani și moarte”, „Dragoste mare cât o cruce”, „Tragedia agriculturii românești - Răstignirea țăranilor”, „Mihai Leu în altarul durerii”, „Spovedania unui învingător”, inspirată din sacrificiile campionului mondial de box, Leonard Doroftei, „Legendele boxului românesc”, „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul Învinșilor” și „Moartea nu bate la ușă”. Printre picături a mai scris o piesă de teatru prezentată la Teatrul Național Radiofonic, „Sfârșitul nopții”, și un scenariu de film realizat în colaborare cu Radu Aneste Petrescu, „Amurgul fântânilor”, în care
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
ceilalți, care am avut norocul de a nu fi trăit vremuri atât de aspre, dar cărora ne lipsește uzufructul unei asemenea experiențe dure: „Viață cu lupi, bani și moarte”, „Dragoste mare cât o cruce”, „Spovedania unui învingător”, „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul Învinșilor” și „Moartea nu bate la ușă”. De asemenea, vom găsi traducerile edițiilor revăzute ale volumelor „Mihai Leu în altarul durerii” și „Spovedania unui învingător”, toate apărute la prestigioasa editură eLiteratura. Lansarea va avea loc joi, 30 aprilie a.c.
LANSAREA TRADUCERILOR ÎN LIMBA ENGLEZĂ A VOLUMELOR DE PROZĂ ALE LUI MIHAI VIȘOIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357733_a_359062]
-
Rm. Vâlcea Ioan Barbu: „Vulturul albastru”. Ediția acestui roman în limba italiană - „L'acvila blu” (traducere Laura Georgiana Preda - a fost prezentată la Târgul Internațional de Carte de la Torino: 8-12 mai 2014). Prezintă Florentin Popescu. Mihai Vișoiu: „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul învinșilor” și „Viață cu lupi,bani și moarte”. Prezintă Ioan Barbu. Ioan Șt. Lazăr: „Tânărul Anania”. „Îngerul cu barbă”. Prezintă: Pr. Nicolae State-Burluși. Prof. univ. dr. Anca Sârghie, Universitatea „Alma Mater” din Sibiu, prezintă volumele „Dăltuiri”, de Radu Stanca și
EDIŢIA A IV-A A SALONULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINŞI” (14-18MAI 2014) de REVISTA SINGUR în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344608_a_345937]
-
și munții de-atâta nelumină Atâta lașitate ca un văzduh duhnind În care păsările cad ca fulgerate Și-atât de multă, Doamne, într-un popor pitic Atâta ură egoism și lașitate! Și râurile negre de sânge vinovat Dealurile buboase de scârbă îmbălată Totul țipa în țară după iluminare Și se rugau lui Dumnezeu de judecată Unde mai sunt în crânguri satele văruite Numai țăndări de oase lucind prin hududoaie Nu se mai văd pe-afară cei ce mai trăiesc încă Turlele
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Face silă-n mers pe jos... Plouă enervant, satanic Cu-ndrăzneală și dispreț, Ca-ntr-un film despre Titanic, Vreme rea să te dezbeți...! Nici o gâză, nici o rază, Doar noroi, mizerie, Plouă, varsă, supurează Cu tupeu, te sperie... Vremea-n scârbă toarnă, ca să Ne deprime, s-a sucit Sfidătoare și băloasă, Totu-i ud, grețos, mucit... E o vreme de te doare Drept în suflet, și-așa frust, Nesimțită, vărsătoare, Plouă-public, de prost gust. Peste tot leșie, zoaie Ca-ntr-un
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
provoacă dezgust: rolul acestor stări sufletești este un sentiment ascetic care neagă voința Sub acest unghi, omul dionisiac prezintă oarecare asemănare cu Hamlet: amândoi au aruncat odată o privire cuprinzătoare în esența lucrurilor; au ajuns la cunoaștere și le este scârbă de acțiune; căci acțiunea lor nu poate schimba întru nimic esența veșnică a lucrurilor; li se pare ridicol sau uimitor să li se ceară ca lumea, care a ieșit din țâțâni, să fie pusă la locul ei. Cunoașterea ucide acțiunea
VIOREL VINTILĂ – ROMÂNAŞ LA SAN FRANCISCO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360742_a_362071]
-
mari?!... și-i arăt oasele din castron. - Doi cocoși... hu-hu-ha-hu! Și a-nceput să sforăie pe nas, apoi mi-a arătat din mâini o unduire ca să mă facă a înțelege că „doi cocoși” era de fapt bietul dromader. Doamne, ce scârbă mi-a mai fost, că de multe ori mâncam numai pâinea și nelipsitul ceai care nu prea vedea zahărul, dar era bun că avea esență de rom și culoare gălbuie. Mi-aducea aminte de cel pe care mi-l făcea
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
mă ruga Sfinției Sale ... Am zis: „Doamne ... ” și-am început să spun despre toată viața mea, pornind de la zero. Pe parcursul rugăciunii, începeam să simt regret și-mi părea rău de ce făcusem. Am început să mă simt mizerabil și să-mi fie scârbă de mine. Prin urmare, mi-am recunoscut falimentul, am început să plâng, să cer iertare și să implor mila Sa. De vreme ce mă tot rugam, lumina din Cer îmi deschise mintea și mă făcu să înțeleg semnificația visului. În timp ce mă rugam
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
franceză cam ciudată, să se ridice și să se prezinte. Extrem de uimit, în viața lui nu mai auzise oi vorbind franceza, Verdunel se ridică și privi năuc la ciudățenia din roabă. De sub oaie doi ochi reci îl priveau cu o scârbă infinită. - Frate, am belit-o, gândi el cu o surprinzătore luciditate! Nimerii la regele balamucului! Dacă nu sunt atent mă scurtează cu ceva centimetri, că ăștia nu dau socoteală nimănui. Ia să mă adun eu și să intru în jocul
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
prin țară și avem parte de o primire deosebită în fiecare oraș, e aproape copleșitor. Însă, din păcate, există și părți negative, oameni pe internet care își varsă veninul, aruncă răutăți, mă acuză de mizerii de care mi-e mie scârbă că le fac alții. Am fost sfătuită să nu pun nimic la suflet, dar cred că sunt cam sensibilă. E ceva ce nu înțeleg. Mă uit la profilele altor artiști, de 10.000 de ori mai cunoscuți ca mine și
O meserie rară în România, mai ales pentru femei. „Am știut că e pentru mine când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente” () [Corola-blog/BlogPost/338904_a_340233]
-
girafa: „Muică, așa ceva nu se există!” - N-ar fi făcut românul singur asta... în două mii de ani. - Păi, da! Noi am ars recolte și-am otrăvit fântâni... - Vai... steaua noastră. Barză, brazdă...gazdă... - Popor de cioflingari! Ne-am înghițit, în scârbă berea, apoi vorbele, iar la final, am înghițit în sec. Tăcere. Mai întîi am lăsat privirile în jos, apoi capetele și, dacă am fi putut, am fi intrat, ca struții în nisip. Ce liniște era până să vină microbuzul - dar
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
străluci... Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară? Grașii și libidinoșii, snobii si analfabeții Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții Și-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți Și să fim priviți prin dânșii
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
pe Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Cine îndrăznește să-i evoce este un naționalist, demn de disprețul Europei și al “societății civile”. România însăși este prezentată ca o țară demnă de scârbă și dispreț. Să nu se mai spună că avem o țară frumoasă, cu imense bogății, care merită să fie cunoscută și prețuită (așa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o “Grădina Maicii Domnului”). Foarte activ și
„Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român” () [Corola-blog/BlogPost/339969_a_341298]
-
dură, persiflare deconcertantă, zeflemea autoflagelantă, sarcasm amniotic. Dacă aceste două registre ale negării ne arată un poet original, cel de-al treilea registru ne duce în lumea unui poet valoros. Nicolae Coande este un excepțional poet al negării fiziologice: al scârbei, al silei, al dezgustului, al greții, al mirosurilor fetide: „mi-e silă“ (Toți-afară de unul), „silă de mine“ (Porțiuni neobservate ale trecutului), „concepte ale silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
mirosurilor fetide: „mi-e silă“ (Toți-afară de unul), „silă de mine“ (Porțiuni neobservate ale trecutului), „concepte ale silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), „meserie de care îmi e scârbă“ (caut un sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de lumină“ (fundătura homer), „plutește suverana scârbă“ (un acoperiș deasupra capului), „greața lumii se va întoarce“ (Eu, cititorul). Aceasta este imaginea dominantă a poeziei de până astăzi a lui Nicolae
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
de mine“ (Porțiuni neobservate ale trecutului), „concepte ale silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), „meserie de care îmi e scârbă“ (caut un sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de lumină“ (fundătura homer), „plutește suverana scârbă“ (un acoperiș deasupra capului), „greața lumii se va întoarce“ (Eu, cititorul). Aceasta este imaginea dominantă a poeziei de până astăzi a lui Nicolae Coande: o scârbă sarcastică și, pe alocuri, resemnată, trăită
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
silei“ (respir direct prin pereți), „mi-e silă să îngân melopeea“ (lumea mea e un pom de carne), „meserie de care îmi e scârbă“ (caut un sunt de ciocan pur), „va fi scârba asta de lumină“ (fundătura homer), „plutește suverana scârbă“ (un acoperiș deasupra capului), „greața lumii se va întoarce“ (Eu, cititorul). Aceasta este imaginea dominantă a poeziei de până astăzi a lui Nicolae Coande: o scârbă sarcastică și, pe alocuri, resemnată, trăită fără regrete într-o extatică a întunericului. În
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]