700 matches
-
munții cu sine, Purtîndu-m-o frunză pierdută pe mine? {EminescuOpIV 328} Odată-ncă pintenu-nfige - aleargă!... De-odată... se schimbă în noaptea cea largă Privirea... Nainte-i o lume-i deschisă Cu aer văratec pe lunce de visă... Pe maluri de râuri ce scapără line, El vede castele cu arcuri senine De marmură albă ascunse-n dumbrave. În cer mișcă norii auritele nave... O muzică tristă, adînc-voluptoasă, Pătrunde-acea lume de flori și miroasă; Și verzile lanuri se leagănă-n lună Și lacuri cadența
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămîn nedespărțiți. 18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
la picior către Bucium, sau Buciumi, cum l-am mai găsit numit în hrisoave domnești sau zapise... Mergem de ceva vreme. Deodată, ieșeanul începe să recite cu avânt: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
opri înțepenit. Mintea lui se lumină. Strigă mînios: - Tefnaht a fost... numai el! Vorbeau în limba atlantă, anume. Auzind strigătul mânios al lui Auta și neînțelegînd nimic, Nefert începu să tremure îngrozită. Auta se uită la ea. În ochii lui scăpără ură. Zise răstit: - N-ai fost tu momeala din capcană, Nefert? Spune sau te ucid! Nefert izbucni în plâns. - Dar ai spus că știai că am să vin! spuse Auta mai moale. Fata îl privi drept în ochi. O bătea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alb: era bătrânul care zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te lauzi că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă pentru toți cei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Anu, sunt poeți? întrebă Adapă mâncând pâine. Auta nu-i răspunse: plângea. Tovarășul său îi înțelese tristețea și nu-l mai tulbură. Zilele lor treceau încet și greu. Greu mai ales pentru Auta. Oasele lui erau acum bolnave și scăpărau în ele dureri. Și îl rodea și cumplita părere de rău și după lumea de departe, părăsită, și după Nefert care murise înaintea lui dintr-o greșeală a ei, și pentru că lumea lui, lumea în care s-a întors, nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se poate bizui pe Ramona, să nu renunțe la ea, iar dacă copilul știe că este al lui să-l ia, fapt de care Radu nu se prea îndoi. într-una din frumoasele zile al începutului de mai când soarele scăpăra spre asfințit, Ramona Plopeanu ieși din curtea școlii pentru a se duce la magazin săși cumpere o pereche de sandale. în magazin printre puținii clienți era și Eva, care o salută apropiindu-se de ea, lucru neobișnuit. Ele se cunoșteau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre capul coloanei, printre soldații români, unii șezând, alții rămași pe șosea, la lumina unui chibrit scăpărat de cineva, zări strălucind galonul auriu al mânecii uniformei unui ofițer, sublocotenent activ. Nici el nu știa motivul opririi. I se alătură, ajungând împreună în capul coloanei, însă acolo, surpriză, nu era nici un ofițer. Oamenii mergeau în virtutea inerției, cum se
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la Don’s. Mi s-a părut ciudat felul În care mă privea Bruce În taxi, mi-am putut da seama că se va petrece ceva, mi-am putut da seama că vom fi iubiți. Când mi-a vorbit, Îi scăpărau ochii ăia Întunecați... am simțit că o iau razna... Doamne, Îmi vine pur și simplu să mă pipăi singură peste tot când mă gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
forță, nici o forță Împuțită de pe lumea asta n-o să mă Împiedice să-l sfâșâi În bucăți cu mâinile goale. Crede-mă, spun eu, holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău pentru Bladesey când Îi văd ochii scăpărându-i de ură. Dar trebuie să fim siguri. Sunt sigură! Sunt ca dracu de sigură!... of Bruce... geme ea Încetișor, cu fața contorsionată și traumatizată. Se concentrează brusc asupra mea. Ce voia să spună cu casetele alea? A zis ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i Împotriva avorturilor, da-i polițai până-n măduva oaselor. Cobor spre camera de detenție unde Îl țin pe Bladesey. Un bulangiu În uniformă stă În picioare lângă el, dar se cară când intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat când mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărât. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
poemele din tinerețe: Am Înțeles păcatul ce apasă peste casa mea ca un mușchi strămoșesc. O, de ce am tălmăcit vremea și zodiile altfel decât baba ce-și topește cânepa În balță ? De ce am dorit alt zâmbet decât al pietrarului ce scapără scântei În margine de drum ? De ce am râvnit altă menire În lumea celor șapte zile decât clopotarul ce petrece morții la cer ? Ideea și aspirația secretă a pierderii de sine nu-l părăsește Însă. El simte, asemenea țăranului zugrav care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
generici de tipul lac, vale, arbore, ai „usturoi“, șarpe, a aprinde, lână, râu, moșteniți din latină, le corespund termeni, din substratul traco-dac, al căror sens s-a specializat: baltă, bâlc „vale mlăștinoasă“, copac, leurdă „usturoi sălbatic“, balaur „șarpe uriaș“, a scăpăra, bască „lâna de la o tunsoare“, pârâu. Opoziția marcat/nemarcat este foarte importantă pentru a explica procesul de înlocuire a vechilor cuvinte prin cuvinte noi, care le-au devenit mai întâi sinonime. Această imaginea idilică a conviețuirii nu este însă generală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
casei în flăcări căzute peste el, era chiar înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
codrului, și străbătea încet poteca strâmtă, de lăstăriș înghețat. Când, deodată, la 20-30 de pași, a apărut un lup în cale. Era o lupoaică mare cu țâțele pline. Avea niște ochi mari, cenușii, arzători care nu se mai închideau și scăpărau, trozneau ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să bagă dom‟șoru Tudor întri noi...! Anuca tot a me‟ a să cie... să știu, că fac moarti di
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rupt din soare, El, către-o ...domnișoară de onoare! ,,MUZA" Maestre, nu ai nici o scuză! Te trezește și te-amuză, N-ai nimic comun c-o ,,muză", Ce are ,,cultură"-n ... bluză! UNUI....,,FOST" Ești amnarul găunos, Care nu mai... scapără! Și chibritul...păgubos, Roșu, fără...flacără! DILEMĂ Să se despartă au decis! Dar ce dilemă nefirească: Cu ea, nu poate să trăiască! Iar fără ea...moare precis! ALTERNANȚE Rar artist la curtea vremii, Ai talent, dar n-ai ambiț, Urci
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Și-i...,,Ploaie bacoviană’’! DECLARAREA AVERILOR Nu votez această lege! Sper că mă veți înțelege: Într-o țară fără...hoți, Aș fi jalnic! Ca voi toți! INVENTATOAREA Ești marea inventatoare De terne metafore; Vei ajunge...scriitoare, Când le-aprinzi! Să scapere! FLUTURAȘUL O mângâie, o sărută Tandru, la-nceput pe gură, Dar, dorind altă figură, Își alese-o nouă rută! VINE, VINE, ...PRIMĂVARA Noaptea, dimineața, seara, Vine iute precum glonțul, (Când mulți dintre noi dau colțul) Moartea! Vine...primăvara! PORCII CARE
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
am gândit că În mâinile cui trebuie, ar putea fi ceva În ea care să ajute la identificarea criminalului. Și dacă s-ar dovedi că prietena dumneavoastră, Eva a avut ceva de-a face cu toată povestea asta? Ochii ei scăpărară și vorbi pe un ton mânios: Nu cred asta nici o clipă, protestă ea. Nu era capabilă să facă rău nimănui. Țuguindu-mi buzele, am dat din cap circumspect: — Povestiți-mi despre ea. — Toate la timpul potrivit, Herr Gunther, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
peste poza aceea, în spatele meu ei toți râdeau, cu focul în obraji mă întorc înspre ei, Dacă cine mi-a pus poza aia acolo nu vine imediat s-o ia, mă duc după Pedagog, îi ameninț eu și ochii îmi scapără fulgere, Nu mă văzuseră niciodată astfel și cred că începuse să le fie frică, fiindcă unul din băieți cu râsul înghețat pe buze s-a grăbit să-și strecoare mâna sub cuvertura mea scoțând poza compromițătoare, apoi privindu-mă nerușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simțurilor, ca să mă întorc cu toți ochii mei spre adâncimile nebuloase ale sufletului, Aceste cuvinte spuse acum câțiva ani! mă uit pe furiș la el să-l văd cum reacționează, ce impresie, el tace și de la locul lui nu-i scapără nici un mușchi al feței, cu ochii închiși pare că, Nu trebuie decât să astup bine toate intrările, urmez eu mai departe, intrările înspre urechea învățată cu zgomotul de fond al lumii dinafară, ca să-mi încerc auzul dinlăuntru pregătit să sesizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duc într-o zi la mănăstire, oare de ce se, întreabă gândul meu n-am spus cum ar fi trebuit să spun, să vii într-o zi la mănăstire, de ce tocmai eu s-o duc?! Să vezi picturile lui Theo, îmi scapără ochii ori de câte ori vorbesc despre asta, Sunt diferite? Peste două săptămâni ne ducem acolo să terminăm biserica, eu voi pleca săptămâna viitoare, Pleci?! Mai avem de pictat pronaosul, Unde-i pronaosul?! La intrarea în biserică, unde săruți crucea, Da! Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
loc doar cu ochii la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de rar ajungând într-o biserică, în naos geneza acum, facerea astrelor, soarele și luna și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot mai frig, învelește-mă, am frisoane, și când m-am întors spre stânga, de acolo vine frigul, ochii mei n-au putut vedea, du-te! Nu! Unde-i vocea? Ajută-mă! Unsprezece ani, un foșnet de frunze, printre frunze scapără soarele, frunzele sunt foarte, foarte sus, Corina, arată-mi! tu mai întâi! Tu! Cântă și păsărelele, amândoi deodată! Acum! Dar eu n-o văd pe-a ta fiindcă m-ai lăsat numai pe mine să fac gestul, m-ai păcălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dumitrache, care, după multe stăruinți, îi dă lui Vasile hârtie cum că a deprins meștelugul, am văzut și eu hârtia aceea și meșterul Luca trage ultimele fumuri din țigară și fără să stea pe gânduri își aprinde alta, flacăra chibritului scapără în întunericul din încăpere și pentru o fracțiune de secundă am avut senzația că surprind în flăcăruia chibritului ceva din taina acestei nopți dar, Hârtia era întocmită cam așa, povestește meșterul Luca, acest băiat Vasile din Fălticeni a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]