1,144 matches
-
de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se iubesc sincer. Își întoarce obosit privirea către procesiunea vestalelor. Îl frapează că una dintre ele pare mult mai în vârstă decât celelalte. Îi cercetează intrigat trăsăturile și descoperă într-adevăr riduri fine pe frunte și la colțurile gurii. Își scarpină bărbia, perplex. Vestalele sunt datoare să-și închine virginitatea timp de 30 de ani zeiței Vesta. În primii zece sunt școlărițe și învață, în următorii zece oficiază, iar ultima decadă și-o petrec instruindu-le pe viitoarele preotese. Cele mai multe aleg
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unchii, mătușile și toți ceilalți au pus, mai întâi, această întrebare tăticului. Acesta, însă a scos un ă! de parcă cineva i ar fi pus cea mai grea întrebare dintre toate întrebările din lume. N-a știut să răspundă. S-a scărpinat în cap, apoi, a privit, rând pe rând, pe toată lumea, cerând parcă ajutor. Dar nimeni n-a putut scoate o vorbuliță. Într-un târziu, o voce cristalină de copil a zis: Voi nu vedeți? ziua aceasta e plină de soare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Înghițea ceva ce nu-i pria, de la kumquat 1 necopt la insulte ascunse, fața i se umplea de pete enervante care semănau cu hărțile unor țări străine. „Știi unde e India?“ Întrebam noi Înghițindu-ne chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chicotelile. Ca să se aline, se scărpina și se plângea Încontinuu, iar când nu mai avea ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și o tratau cu un dispreț suveran. Prin urmare, toate săgețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
albe și pantofi italienești. Faptul că Își marchează teritoriul și rod este un dat. Și dacă au ceva În comun cu Homo erectus, sunt acele trăsături ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm pe canapea și amușină Între picioare pe oricine Întâlnesc. Iar voi, ca niște dresori de câini străluciți ce sunteți, trebuie să-i dresați pe stăpâni - da, chiar așa, acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o Împinse Între mama ei și Harry și spuse: —Tu fericită să fii aici cu mama și tata, venit atât de departe ca să bucurați de frumosul Templu Clopot de Piatră. Da? — Nu e tatăl meu, spuse Esmé cu ciudă. Se scărpină În cot. Mâncărimea de la pișcăturile țânțarilor o făcea să fie și mai nervoasă. —Scuze. Poți să repeți? Întrebă femeia. Am spus că ea e mama mea, dar el nu e tatăl meu. O, scuze, scuze. Femeia se simțea acum complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai numărat capete și nici nu a mai vorbit În microfon explicându-le ce urmau să vadă sau să facă. Pe drumul spre hotel, cei mai mulți dintre prietenii mei au fost tăcuți, singurul zgomot care se auzea fiind cel al unghiilor scărpinând pielea. Se opriseră pe drum pentru obișnuita pauză de pipi, unde un nor de țânțari se abătuse asupra lor ca și cum ar fi fost armata Bai pornită pe urmele lor. Heidi a Împărțit cremă cu hidrocortizon. Era oricum prea târziu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În creștere și În China, și În Birmania, mai ales la granița dintre cele două. —Desigur. Excelentă idee. — Am și ce trebuie pentru perfuzie. — Sigur că da. Și dextroză... sub formă de perfuzie. —Uau! zise Esmé. Ce tare! Harry se scărpină În cap. E... e absolut uimitor... Nu știu Însă dacă ar trebui să le folosesc. La urma urmelor, dacă-ți folosim rezerva pentru cazuri de urgență, un accident, Doamne ferește, și vei avea nevoie de ele, nu le vei mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Roxannei de a se relaxa, se lăsase să cadă din sombre rêverie În somn profund. Și cățelușa clandestină a lui Esmé căzuse În reverie. Cuțu-Cuțu stătea Întinsă pe spate, Întinzându-și picioarele de plăcere de fiecare dată când Esmé o scărpina pe burtă. Marlena era emoționată să-și vadă fetița atât de fericită. Îi amintea de un episod din propria copilărie când Îl implorase pe tatăl ei s-o lase să păstreze un pisoiaș găsit pe stradă. Fără un cuvânt, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru el? De ce nu-și făcea el probleme dacă nu cumva el dă mai mult decât ea? El nu resimțea nici un risc emoțional? Când Îi dădură lacrimile, se prefăcu că-i intrase o geană În ochi și Începu să se scarpine. Wyatt, la rândul lui, Îi trase capul spre el să vadă dacă nu putea extrage ceea ce o supăra. Văzându-l atât de grijuliu, o apucă disperarea și mai tare și-l strânse În brațe. El făcu din instinct ceea ce Wendy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îi spuseră că era vorba de căsuța pleoștitei vedete de televiziune din sala de mese. Nu au fost mari pagube. Muncitorii Înlocuiau deja părțile distruse din tavan. Patul o să se usuce de la sine. Să pună o plasă nouă? Heinrich se scărpină În cap. Intenționase să cumpere plase ignifuge, dar fiul unuia dintre șefii cei mari insistase ca Heinrich să cumpere unele făcute de tribul lui, un model mai vechi care era ilegal În alte țări. Era al treilea incendiu. —Puneți plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef de joacă, dat din coadă, ham-ham, scarpină-mă pe burtă, te rog. Ceva clar, fără nevroze perfide care se pot oricând târî din adâncuri să te prindă de nas. Când se trezi după somnul de după-amiază, era tot singur cu personalul complexului care stătea degeaba. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
golit de viață de către un aspirator gigantic. Simțea cum Îl dor toți mușchii. Toate discuțiile astea Îl Îmbolnăveau. Se duse să se așeze pe un buștean aflat undeva mai departe. Din când În când, scotea câte un suspin adânc, Își scărpina bărbia nerasă și se plesnea peste picioare vânând țânțari. Se simțea vinovat. Toate problemele pe care le aveau acum erau din vina lui. Ce procentaj de vină avea nu-și putea da seama. Dar el era conducătorul grupului, un fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acestea rațional și chiar vizionar. Lumea e Înapoiată și noi trebuie să o facem să ne urmeze. Noua Birmanie este Myanmar. Acesta e mesajul. Îmi place. Sala de conferințe răsună de aclamații. Noua Birmanie! Responsabilul căzu din nou pe gânduri scărpinându-și bărbia. Sau ați spus: „Vechea Birmanie este noul Myanmar“? Toată lumea tăcu lăsându-l pe șef să reflecteze. Acesta dădu din cap. Da, mai degrabă așa. Sala izbucni În aprobări entuziaste. —Vechea Birmanie este noul Myanmar! Excelent! O nuanță foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fața fiecăruia dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe același lanț, se gândi el. Ar trebui să le spun că suntem În aceeași barcă și ar trebui să ne unim forțele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dintre concurenți, Înregistrând ochii care clipesc des ai celor fricoși, buzele strânse ale celor curajoși, maxilarul căzut al celor care știu de la Început că sunt condamnați. Bennie empatiza cu ei pentru temerile lor și umilirea publică. Când se scărpinau, se scărpina și el. Când Înghițeau În sec Îngroziți, Înghițea și el. Păreau niște prizonieri Înșirați pe același lanț, se gândi el. Ar trebui să le spun că suntem În aceeași barcă și ar trebui să ne unim forțele. Se apropie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arhitectură birmaneză, plecăm spre Mandalay. Între timp, dacă cineva dintre voi ia cunoștință de orice alt indiciu important, sunteți rugați să sunați la numărul Bear Witness Hotline, afișat pe ecran. Harry arătă spre o femeie cu doi câini. Apoi Îl scărpină pe labradorul negru până când acesta Începu să dea din piciorul din spate. —Uite-o și pe iubițica mea, spuse Harry și se aplecă spre celălalt membru al echipei de căutare, un border collie. Lushy-mushy, o alintă el cu buzele țuguiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din celălalt capăt al holului, iar Harry Îi răspunse la fel. Ea Își croi drum prin mulțime, urmată de cei doi câini. Când se reuniră, Harry se aplecă și le administră cățeilor câte o palmă prietenească peste crupă, apoi Îi scărpină În spatele urechilor. Camera Începu să filmeze, iar Harry era conștient de asta. —Bună, iubito, Îi gânguri el lui Lush. Ia spune-i lui Harry pe unde-ai fost și ce-ai văzut. Cățeaua dădu din coadă ca răspuns. —Salut, prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de drept ioc, prim ministru ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa, cum să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ale bugetarilor). Deci de ce ați mai pleca, dacă am ieșit din criză? Dacă nu ați plecat, atunci când criza rău ne apăsa, Băsescu hăhăia și Bocul salarii tăia, de ce să plecați tocmai acum, când chiar onor, președintele României în persoană, spune scărpinându-se după ureche și mai vârtos în altă parte, că s-a dus criza după deal și el simte cum deja ne este bine și ne asigură că va fi și mai bine?! Iată numai un exemplu, din numeroase alte
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncându-ți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncânduți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității sale (Iov 2, 8). Nu mai avea loc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]