783 matches
-
strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața prăvăliei, unii veneau cu scăunele de acasă, femeile împleteau pieptare din lînă veche, deșirată din alte haine, se puneau la taifas, îl mai înjurau pe Iacobescu, ori pe Bercu, ori pe Șmil că o duc prea bine și continuau pălăvrăgeala cu cele mai proaspete amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cameră. Lucru perfect compatibil, așadar, cu noțiunea japoneză de "concediu". Înainte de a intra în "baie", ritualul purificării (cum sunt, de felul meu, rușinoasă, nu cunosc decât onsen-urile pudice, unde amestecul sexelor nu este practica de zi cu zi): pe niște scăunele de lemn, micuțe, te așezi la duș, ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe care l-ai primit de la început, la vestiar, într-un coșuleț de bambus, trup se înșiruie lângă trup, în clăbuc și abur, cele vârstnice se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bizare prin aer pentru că nu găsește cuvântul englezesc. Aaa se luminează sensei la măsuță, ca și noi. Tradițional, fiecare persoană participă la masă așezată în seiza, iar mâncarea este servită pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme asortate. Nu, nu se chinuiește Rezvan, îi sar în ajutor pentru că știu ce vrea să spună, i-am văzut pozele sensei, obiceiul lor este să întindă fața de masă pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un obicei al nostru, doar că în ziua aia ne-am oprit pentru pri ma dată la o tarabă. Una, cum intri în piață, pe dreapta. Era o tanti care vindea acolo. Dornică de vânzare, s-a ridicat imediat de pe scăunel. Mamaia mi-a dat drumul la mână și mi-a zis: „Hai. Încearcă-ți și tu norocul.“ Unul lângă altul, stăteau înșirate pe o sârmă niște bucăți cartonate. Tanti vindea lozuri - din alea pe care tre buie să le răzuiești
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mic ia petul și îl aruncă la gunoi. În sinea mea râd așa de tare, că mă înec cu bere-n gând. Am spart prima halbă din greșeală și am luat alta, iar bodigarzii stau cuminți lângă mine, fiecare pe scăunelul lui, și ne uităm așa în lungu străzii. Ăla din bar țipă ca un cățel la mine și io mă aud mormăind ceva despre căței cu gura mare. Și ăla mic și pătrat repetă ce-am zis io încetișor, așa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dintr-o viață, în care știu că m-aș putea bizui pe tine. Și dacă-mi zic că nu trebuie să sufăr... E simplu. Mă golesc, mă oblig să mă golesc de gânduri. Mă uit în oglindă, mă așez pe scăunelul din fața ei și-mi pieptăn părul până strălucește. Îmi dau pe unghii, încet-încet, cu ojă roșie, din cea pe care n-o poți suferi, dar nu cred că-mi mai pasă atunci. Îmi întăresc cu creion negru genele. Îmi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viață, tatăl și bunicul din partea tatălui, un învățător înalt și subțire care murise la venerabila vârstă de nouăzeci de ani și care îi dăruise prima carte. Cât era mică, îi plăcea să-l viziteze, vara mai ales, să stea pe scăunele în curtea mirosind a iarbă și a regina-nopții, să asculte greierii și să încerce să distingă licuricii. Aproape tot ce știe despre flori, gâze, cer le-a aflat atunci. Nimic n-a fost vreodată mai calm ca verile acelea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că toată lumea era ocupată, Jim ieși printr-o ușă laterală pe terasa din spatele casei. Urmări un șir de femei care scoteau buruienile, Înaintînd de-a lungul pajiștii. Erau douăzeci de chinezoaice Îmbrăcate cu tunici și pantaloni negri, fiecare pe un scăunel mini natural. Ședeau umăr lîngă umăr, secerile lor sclipind În iarbă, În timp ce ele pălăvrăgeau fără Întrerupere. În urma lor, pajiștea doctorului Lockwood se Întindea ca un șantung verde. — Bună, Jamie. Iar meditezi? zise domnul Maxted, tatăl celui mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a mai potolit-o, stătea și plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită de pieptul lui și el îmi ținea mâna, iar cealaltă mi-am retras-o din împletitura degetelor, e prea... mi-a spus și Filosoful cu umor, încă n-am ajuns la faza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat, dar să-l știu adormit și eu să-mi beau cafeaua ca și cum... mă băgam lângă el cu spatele și el se făcea covrig sau mă ținea scăunel și eu beam cafeaua și fumam și eram doar acolo. Te-ai pișat pi tini, i-am zis ca să râd, pe bune! După o petrecere adormise beat lângă casetofon și Baby, ca să ne distrăm, l-a dezbrăcat și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un câine negru, prințesa Maleine nu ne surprinde defel atunci când rostește, referindu-se la castel: „S-ar zice că e locuit de morți”. Și, în clipa aceea, afară se dezlănțuie furtuna, vântul mișcă perdelele și veșmintele albe puse pe un scăunel de rugăciune: „Mi-e teamă să nu intre morții pe fereastră...”. Nu va intra însă decât moartea, propria ei moarte, căci Maleine va fi sugrumată chiar în această cameră. În spatele toposului funerar al unui spațiu permanent încercuit și dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
înăuntru. Ilie a ars ca o lumânare, înfipt pe buza sondei și proptit de burlan. Fu recunoscut mai târziu numai după verighetă. La amiază, când am intrat la bordeiul cârpaciului odată cu mortul, oamenii încă nu se adunaseră. Femeia ședea pe scăunel, cu ochii holbați în gol și copiii se jucau de-a prinselea în jurul sicriului. Sufletul meu coborî atunci ușor ca un fulg pe lada calapoadelor, de unde am privit nepăsător către mamă și copii. Pe vremea aceea cunoșteam la răstimpuri numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de rugăciune. Cred că Laura și-a pierdut fecioria într-o Duminică seara, când mama Fișic, întâmpinându-mă în săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit Laurei să se însoare cu ea până în patru săptămâni. Tăcui. În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la registre obișnuia să se deplaseze pe taburetul acesta cu rotițe ca să umble la sertarele de jos. Încearcă-l. — Nu cred că structura trupului meu se poate adapta cu ușurință acestui tip de dispozitiv. Ignatius aruncă o privire sfredelitoare spre scăunelul ruginit. Avusese întotdeauna un simț al echilibrului precar și încă din trecutul lui de copil obez avea tendința să cadă, să se poticnească și să se împiedice. Până la vârsta de cinci ani. când în sfârșit reușise să umble într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când în sfârșit reușise să umble într-un fel aproape normal, fusese plin din cap până în picioare de vânătăi și zgârieturi. Totuși, din respect pentru Levy Pants, voi încerca. Ignatius se lăsă încet pe vine până când fundul lui uriaș atinse, scăunelul, genunchii ajungându-i aproape de umeri. Când reuși în sfârșit să stea pe el, arăta ca o vânătă în echilibru pe o pioneză. — Nu va merge. Nu stau comod deloc. — Încearcă, îl încurajă voios domnul Gonzalez. Sprijinindu-se bine în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
buni de pus pentru iarnă. Călugărul a privit la mine cu oarecare fereală și a dat din cap într-un anume fel. Îi citeam pe față vorbele nerostite: “Uite ce zile am ajuns” și “Mulțumesc, dragule!” Și-a adus un scăunel lângă grămada de cartofi cărați de mine pe marginea gropii și până către seară cartofii cei aleși erau puși în groapă și acoperiți deja cu un strat de paie, peste care am pus pământ. Când treaba a fost gata, bătrânul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
opri busc și întorcându-și privirea îi arătă cu bărbia grădina interioară ce se vedea prin fereastra de pe coridor. Soarele începea să apună în grădina unde era întinse rogojini de paie. Alături se afla o găleată cu apă și două scăunele aranjate unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
demult la templele din Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea pironită drept în față. După ce misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte mulțumiți de cuvintele constructorului, pentru ca apoi discuția să se îndrepte spre subiecte precum vremea și oamenii din Nueva España. Ningea din nou în ziua aceea. După ce se termină discuția, constructorul ceru îngăduința să se retragă și ridicându-se de pe scăunel își plecă adânc capul, după buna-cuviință japoneză. Un slujitor ce aștepta pe coridor, îi deschise fusuma. Senior Velasco, mai rămâi puțin! spuse unul dintre înalții oficiali. Când constructorul se pierdu din vedere însoțit de slujitor afară din sala mare, seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și le strigă numele, apoi se aplecă să-i șoptească ceva la ureche celui care părea să-i fie superior. Acesta era un bărbat rotofei. Desfăcu o hârtie pe care era scrisă pedeapsa și o citi. Sufla un vânt înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai afla o cameră ocupată de o femeie singură, cu mulți musafiri nocturni, liniștită și politicoasă de altfel, o brunetă focoasă, între 30-40 de ani, bine făcută, solidă, cu craci deosebit de albi (știu asta fiindcă veșnic sta, ziua, pe un scăunel, într-o fustă scurtă, întizindu-și picioarele ușor depărtate la soare!Ă. Zâmbea permanent și mă întreba ce mai fac ori de câte ori treceam prin fața ei. Pe urmă, student fiind, m-a și invitat să-i văd odaia și să-i admir și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mța arătat vreodată oglinda. Apoi a venit minunea. Un aparat care, după declanșarea blitzlui, scotea un fel de zornăit interior și apoi o bucată de hârtie cu un chenar negru. În ziua aceea, am așteptat pentru prima dată fotografia pe scăunelul de pe holul de intrare, doar câteva minute. Sub ochii mei și sub suflul feonului Diana, pătrățelul negru se transforma în imaginea mea. Era, cred, cel mai miraculos proces tehnologic pe care îl văzusem în viața mea. Doamna de la studio continua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui său stătea chiar În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]