733 matches
-
așa, fetița nu mă slăbea... Într-o zi, hai, zic, să-ți fac casă de păpuși, că pe-aici lemne avem destule, și de pomană. Și uite-așa, am ridicat-o cu mâna mea... Avea înlăuntru pătucean și măsuță și scăunel... toate ca pentru păpuși... Dar și omul mare se putea adăposti binișor. Acuma e goală. Dumnealor o păstrează, cum s-ar zice, ca temniță pentru ofițeri, și de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă masă. Pierduse nădejdea în minunea de adineaori și, de frică să nu se ivească iarăși stafiile cu care s-a luptat atâtea ceasuri, se tîrî în genunchi la picioarele preotului. ― Am venit într-un suflet, vorbi Boteanu cu voce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cursa pentru cotrocenii. Atunci am plâns și eu alături de băse, de-a zis a mea Sandule, nu te mai văzui așa de amărât de când furăm la tata, În Oltenia, și s-a terminat vinul din butoi. Stăteai În tindă, pe scăunel, și oftai de ne ai făcut și pe noi să plângem... Ca proștii. Acu’, ce să vă zic eu, avea dreptatea femeia, mie mi se Înmoaie genunchii dacă n-am vin la cel mult trei metri de mine. Dar nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pantofi de toate formele, mărimile și culorile, legați cu șireturile unii de alții la grămadă, de damă și bărbătești, fără importanță că sânt de vară sau toamnă. Apoi făcea un țarc în jurul lor și se așeza la ieșire cu un scăunel și un sac de plastic în care arunca banii, echivalentul a doi dolari pe fiecare pereche, indiferent de marcă, mărime sau culoare. Cumpărau țiganii ca la balamuc. Nici măcar nu puteau să-i probeze ca lumea. Câte zece perechi deodată. Patrik
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de la recepție o privi îngrozită cum se poticnește în hol, ținându-și încheietura stângă cu mâna dreaptă. Sună imediat după un doctor și apoi o ajută pe Darcey să se așeze într-unul din fotoliile lor confortabile, punându-i un scăunel sub piciorul lovit și spunându-i să-l țină ridicat. Îmi pare rău, îmi pare rău, tot repeta Darcey în timp ce fel de fel de asistente se foiau pe lângă ea înfășurând-o în pături moi galbene și oferindu-i mereu ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de lemn, uitându-se, cu luare aminte, la petrecăreți. Așa petrecură câteva ceasuri bune, cinstind din vinul dulce acrișor, mai înfruptânduse din bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Axinte Ana-Maria, S.A.M. Sirețel Mă voi desparți cu nostalgie De frumoasa mea copilărie. Voi lăsa în urmă anii cei frumoși Cu zâne și cu prinți frumoși. Voi lăsa în urmă zâmbet fericit Și povești ce mama mi-a citit, Scăunelul de la grădiniță, Uniforma mea de școlăriță. O codiță împletită-n trei, Basmele cu zâne și cu zmei Și păpușa ce-i cântam mereu Vor rămâne în trecutul meu. Scrisoarea fermecată Axinte Ana-Maria , S.A.M. Sirețel Într-o zi de iarnă
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
târăște pașii fără țintă. Beau dintr-o oală cu lapte. Aștept să vină cineva acasă. Alăptez ore întregi. Sunt o rană vie. Dar dacă vindec plânsul ei, aș vrea ca rana asta să nu se mai închidă niciodată. Îi așez scăunelul pe masa din bucătărie și încep să vorbesc. Vorbesc despre o zi cu soare. Spun acum spălăm vasele, ca să fie curat. Spun ieșim imediat la plimbare. Spun mă sufocă pereții ăștia, vreau să văd ce se mai întâmplă în lume
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
urcat pe schelă? l-aș aduce eu la momentul povestirii, dar, A venit la mine într-o rochie lungă albă și acolo sus, eu tot murdar de vopsele, am făcut dragoste, și tace Știu! Am văzut totul! Așezat pe un scăunel jos pregătesc un ulcior de vopsea, albastru de cer, Theo pe schelă, în conca absidei, pictează pe Maica Domnului purtând pe Iisus, pe ferestrele zvelte lumina irizată a soarelui se mută milimetric pe pardoseala plină de var și vopsele apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de moșiereasă, copiii tac ca prin minune, venez! îi cheamă la ea cu gesturi nerăbdătoare, copiii se supun fără cârteală, le explică ceva în franceză, ei par să înțelegă, fiindcă aruncă amândoi spre mine priviri curioase, apoi își trag fiecare scăunele joase și se-așază cuminți în fața mea, Casian face tot ceea ce o vede pe fată, ca un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bun pentru a-i provoca durere. — Cel puțin arată bine fără cămașă. M-am întors și am dat cu ochii de Kay Lake, care se uita fix la mine. L-am zărit cu coada ochiului pe Blanchard odihnindu-se pe scăunel și uitându-se cu atenție la noi. — Unde ți-e caietul de schițe? am întrebat-o. Kay îi făcu semn cu mâna lui Blanchard, iar el îi trimise o bezea cu pumnii înmănușați. Se auzi gongul, iar el și partenerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă aprobă zgomotos. Vacarmul se înteți. M-am întors și am văzut că Blanchard urcase în ring. Domnul Foc se înclină în direcția mea. L-am salutat cu o rafală de lovituri scurte în aer. Duane Fisk mă conduse către scăunelul meu. Mi-am dat jos halatul și m-am sprijinit de stâlpul din colț, cu brațele petrecute pe după coarda de sus. Blanchard adoptă aceeași poziție. Privirile ni se întâlniră. Jimmy Lennon îi făcu semn arbitrului să treacă într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o privire intensă, bărbătească. Intrară în ultima sală. În fund, Livia singură era așezată, fiind înconjurată de oameni care stăteau în picioare. Avea un șal alb de lână pe umeri, o pătură albă pe genunchi; își ținea picioarele pe un scăunel. Privea spre băiat. Chipul îi era foarte slab, cu pielea gălbuie, îmbătrânită, părul rar îi era strâns într-o pieptănătură înaltă, cum se purta în urmă cu patruzeci de ani. Gajus se apropie, mergând la un pas în urma ofițerului. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
inconvenient, care îl făcea să-și simtă picioarele parcă prinse cu lanțuri, era faptul că nu-l lăsau singur. Doi sclavi, oameni de încredere ai Liviei, erau mereu alături de el, plictisiți. În timp ce scria și lua notițe, ei stăteau pe două scăunele, tăcuți. Ca să-și mai alunge plictiseala, îl întrebau, când unul, când celălalt, dacă mai vrea foi, sau un calamus, sau ceva de băut; și imediat îl chemau pe un altul, care, la fel de obsesiv, aștepta afară. — Tu citești trecutul, îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-l las pe Ben să vadă că sunt gata să plâng și am pus-o pe măsuța mea de toaletă. Odată pusă acolo, stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că toată lumea era ocupată, Jim ieși printr-o ușă laterală pe terasa din spatele casei. Urmări un șir de femei care scoteau buruienile, Înaintînd de-a lungul pajiștii. Erau douăzeci de chinezoaice Îmbrăcate cu tunici și pantaloni negri, fiecare pe un scăunel mini natural. Ședeau umăr lîngă umăr, secerile lor sclipind În iarbă, În timp ce ele pălăvrăgeau fără Întrerupere. În urma lor, pajiștea doctorului Lockwood se Întindea ca un șantung verde. — Bună, Jamie. Iar meditezi? zise domnul Maxted, tatăl celui mai bun prieten al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe mine noaptea, când pleca sora lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai putea de atât stat pe scăunel În fața porții. A stat pe scăunel până a murit sora lui de cancer și acum umblă teleleu. Îl găsești mereu la bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui la Călărași, la un neam de al ei, și mă punea să-l duc la Băneasa. Acolo Severică alerga prin pădure până Îl apuca damblaua că nu mai putea de atât stat pe scăunel În fața porții. A stat pe scăunel până a murit sora lui de cancer și acum umblă teleleu. Îl găsești mereu la bodega Pucheni din Bariera Vergului. Și acum, dacă te duci, dai de el acolo. Auzi ce idee i-a venit lui să alerge noaptea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă ca și cum ar fi un fir care se pierduse În neant. O impresie, ca și cum el s-ar fi dilatat, ca și cum ar fi devenit deodată gigantic ca un nor... Mă duceam și lucram cu „ruptu”, adică ne dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ar Întâmpla ca rabinul să scape cuțitul și să-l omoare pe micuț Înainte de a fi botezat, sufletul său ar fi la granița dintre rai și iad. I-a dat lui Connor un ultim pupic și l-a așezat În scăunelul său. În ciuda șocului provocat de apă, Începea să adoarmă. Ruby nu avea de gând să Înceapă o discuție cu Bridget, Întrebând-o dacă un Dumnezeu iubitor ar permite ca sufletul inocent al unui bebeluș să sufere. Oricum, nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu vrea să se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze pe scăunelul de fier, împinge o dată, apoi încă o dată. Picioarele i se îndoaie în aer, spatele se apropie și se îndepartează. Pantofii albi de mireasă i-au căzut din picioare, nu a încercat să-i rețină. A doua zi o găsesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
le așeza înainte. Îmi spuse din nou că era o operație simplă. Îmi repetă că nu exista nici un motiv pe lumea asta ca să port semnul acela urât. Îmi spuse că făcuse operația aceea de zeci de ori. Se așezase pe scăunelul de piele neagră și acum aluneca spre mine cu scăunel cu tot. — Am îndepărtat și alte tipuri. Am avut un caz fascinant acum câțiva ani. Își mută privirea de la numărul meu la spațiul de deasupra capului meu. —Un tatuaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
operație simplă. Îmi repetă că nu exista nici un motiv pe lumea asta ca să port semnul acela urât. Îmi spuse că făcuse operația aceea de zeci de ori. Se așezase pe scăunelul de piele neagră și acum aluneca spre mine cu scăunel cu tot. — Am îndepărtat și alte tipuri. Am avut un caz fascinant acum câțiva ani. Își mută privirea de la numărul meu la spațiul de deasupra capului meu. —Un tatuaj pe partea interioară a brațului. Își ridică mâna dreaptă spre subsuoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ecoul abia tulbura aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă cu serviete și plase de cumpărături, cu copii înghesuiți pe scăunele legate de ghidon sau de roata din spate. Armata de bicicliști era îmbrăcată mai bine decât îmi aminteam eu și erau mai multe femei printre ei. În vremurile de demult, femeia era acasă, pregătind cina. Trebuie să fi avut zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui său stătea chiar În fața lui: adânc, lat, Îmbrăcat În piele roșie și cu un suport pentru cap din același material, arătând de parcă era făcut din carne vie. Scăunelul pentru picioare părea să fi fost Împins ușor Într-o parte. Ca un sceptru regal, bastonul cu măciulie de argint era rezemat de brațul drept al fotoliului. Șula spuse: În orice caz, un lucru e absolut sigur: n-a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]