42,999 matches
-
studia Fenomenologia muzicii, a lui Celibidache, la București. Numai la București! Din Tokyo, New York sau Berlin.... toți aceștia la București! Noi am reușit să-i aducem aici, pe toți, pe parcursul unei luni de zile. Și o putem face la o scară chiar mult mai mare și pe viitor. Dar un asemenea proiect magnific nu poate fi lăsat singur. Are nevoie de sprijinul națiunii, de aleșii săi din ministere și de președintele care o conduce. Având în vedere că suntem la început
Festivalul Sergiu Celibidache nu se va mai organiza! [Corola-blog/BlogPost/93944_a_95236]
-
că de fapt suntem clovnii, saltimbancii, arlechinii, marionetele de tot felul ale unui circ uriaș. Ne echipam repede pentru plajă și plecăm. Urmăm faleză, lata de doi metri, trecem de restaurantul Vraja Mării și coborâm, după un obicei al nostru, scările din extremitatea nordică a complexului Delfinul, restaurant cu douăsprezece camere hoteliere deasupra, acolo pe plajă. Ziua, chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
la Porțile Răsăritului, unde, ca neam, am stat împotriva tuturor răutăților și a devălmășiilor. Ce bine intuia R. Poincaré, în acel motto la „Craii de Curtea Veche”, cartea lui Mateiu Caragiale, cum că am fi aici, la Porțile Răsăritului, unde scara valorilor este răsturnată și totul este posibil! Mai ales pe placul guvernanților de azi, cărora nu le mai pasă de nimic! O condiție esențială a gazetarului de azi, pândit de atâtea pericole, este aceea de a nu fi un fricos
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
și pedeapsă (și mai susținem noi că poezia sporește cînd frica și moartea șterg interdicțiile?) Alonzanfan carne de tun iarbă de țigară și oscioare spălate cu vin înscrisurile unei vieți liniștite cu respirația întreruptă de parcă maestrul h. ar urca pe scara servitorilor spre petrecerea contelui esterházy cu gesturile vătuite ale celuilalt maestru h. pornind cu manivela automobilul arhiducelui - pași adăugați degete încleștate pe balustradă să nu alunece pe treptele pe care n-ar putea să cadă nici măcar o fantomă beată - viață
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
vedeți, țigle din ardezie cioplite și acum de mână. Sunt cele mai scumpe iar de unde ne-aduc până aici carnea și laptele, în mașini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc tot mai puțini din voi ați ajuns să înfigeți un țăruș în pământ ori să v-alegeți ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceți fluier și praștie tot mai puțini copiii pământului încins de soare
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
erau striviți de amintiri și nu puteau trăi în prezent și viitor nu aveau și cântecul îngrozitor de trist mirosind a nenorocire se prelingea amestecat cu frică și vomă pe sub ușă direct în pubelele sufletului apoi în chinuri o lua pe scări în sus bătea ușor în zăbrelele cerului (dar luna lumină nu mai avea) și repede încărcat de cenuși și de frig se agăța de clanță se lipea de tălpi ca o miere cu otravă se-ncolăcea pe după piciorușul de cretă
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
Zanca Podul bătrînelor case, un timp răstignit în pulbere peste păpușa de lemn, cuferele pline cu hainele primilor pași, rămîi pironit de sfială, urmele-furcă ale turturelelor în praful gingaș, hieroglife repetabile în mireasma lină a zăpezii, cu smerenie întorcîndu-te înspre scară, învins de irecuperabil Lebede de-o parte și de alta a insulei. hanul și castanii de-a lungul malului în tăcerea ursuză a nopții, apele abia bănuite. obscur. nu auzi curgerea. doar frunzele căzute o fac vizibilă, lent alunecînd de-
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
G. Pienescu Secvență După-amiază de vară bucureșteană - 320 C la umbră -, într-una din noile mahalale mai acătării, cu blocuri de zece etaje și opt "scări", cu "spații verzi" în față și în spate. Pe ușa uneia din "scări" izbucnește, revărsându-se în afară, coborând cele trei trepte de la intrare cu grația greoaie, în viteză, a unei hipopotame, o făptură planturoasă, îmbrăcată într-o bluză decoltată
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
G. Pienescu Secvență După-amiază de vară bucureșteană - 320 C la umbră -, într-una din noile mahalale mai acătării, cu blocuri de zece etaje și opt "scări", cu "spații verzi" în față și în spate. Pe ușa uneia din "scări" izbucnește, revărsându-se în afară, coborând cele trei trepte de la intrare cu grația greoaie, în viteză, a unei hipopotame, o făptură planturoasă, îmbrăcată într-o bluză decoltată, trasă direct pe piele (indecența aceasta se vede bine, dar e, oarecum scuzabilă
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
răsfăț. Oricum, culoarea roșie din obraji, combinată cu părul morcoviu, se potrivește cu fondul galben și cu florile mari, vișinii, de pe bluza care mai mult o dezbracă decât o îmbracă. Este evident că dorința ei, în momentul erupției pe ușa "scării" și al năvălirii pe trepte, a fost să-l prindă măcar pe unul din mitraliori și să-i tragă o chelfăneală scurtă și-ndesată. Dar tiraliorii s-au împrăștiat ca vrăbiile când pe cer apare uliul, și femeia este vădit
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși ca un făcut le risipește mereu / în coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări pe tejghele de băcănii le uită / în metrou în taxiuri / așa cum uiți de regulă / obiectele utile // poetul F. M. cu barba lui inocentă / ca un trandafir încărunțit / ce rușine! pierzându-și imaginile / cum umbrele fulare mănuși etc. // veșnic îndrăgostit adică flămând
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul Târg. El va fi existat, la scara întregului spațiu est-european, în percepția sa, cu mult înainte de a fi constrâns să se instaleze în localitatea cu pricina - mutare resimțită de el cum un surghiun. Un întreg volum (pe care Editura Pontica a avut șansa să-l publice în
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
Adam și Eva. Moise făcând să țâșnească apa din stâncă, ploaie lacteie. Și Ploaia de mană. Și Sacrificiul lui Isac , adâncind Tăria. Obosești să te uiți la cer. Dar sunt oglinzile, de privit cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici, din nou amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
care aspiră) este scris, mai cu înlesnire, de autori "înalți de statură și groși"; îi dă în exemplu pe Stendhal, Flaubert, Roger Martin du Gard, M. Sadoveanu, C. Stere, Rebreanu. Este exact opusul persoanei sale: "am fost conceput la o scară redusă. Am capul mic, sunt mic de statură, chiar și inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august 1940, se simte respins de comuniști; de când "tovarășii
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii cei mai mărunți și mai albi - ca-ndată să îți auzi inima poticnindu-se, precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
uriașa hală de sticlă care adăpostea expoziția de carte și vorbind pentru sine: "Așa ceva am făcut și eu". Făcuse, desigur, și ne-a arătat cîteva din clădirile pariziene construite de el. Una era în Neuilly, și l-am fotografiat pe scările ei. În 2003, cînd am fost să-l vizităm, ne-am oprit, eu și Ion Vartic, lîngă ea. Îl văd și la Cluj, în toamna anului 1997, la Tîrgul de Carte. Cel mai grandios pe care l-a avut vreodată
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
fragil, poate chiar de sticlă. A protestat. Așa am învățat că occidentalii sînt veșnic tineri și că nu-i doare niciodată nimic... Mi-a prins bine, pentru că peste vreo cîțiva ani, cînd Tacou s-a lovit îngrozitor cu capul de scara porumbarului lui Cioran din Dieppe, unde ne dusese anume, n-am insistat cînd el a spus că nu-i nimic... Atunci, la Cluj, am făcut cu Vona faimosul meu interviu: am prînzit împreună, singuri în salonul albastru al restaurantului Siesta
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
aer scrisul. în alt cotlon, luci un cufăr Și descuind, am vrut să aflu... însă veșmintele păstrate, Atinse numai, se răriră Și am rămas în mâini cu umbra. Aici îmi sunt tot mai departe, Mi-am spus ținându-mă de scară, Dar casa dedesubt pierise Și-n urmă podul, ca o navă, Se desprindea înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace, Intra în sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața ușii), cam năucită la aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
jucam în nasturi, avea vocea nazonată și ceva neobișnuit în mers. Făcea mereu pași de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric. Ne țineam de mînă. Ajunși jos, ea ieșea afară, închidea ușa și se pișa în praful de lîngă zid. Pentru mine era ca o rugăciune! Ceva sfînt și necunoscut! Cu urechea lipită
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
schivnic își divide prisme câmp de energie însumând iezerii secați la timp secund încrestate crinele seisme. Muzica nevăzului rămâne din greșeala rozei la zenit mersul înlăuntru prigonit pe versanți de rămurate rune. Cataractelor nuntaș și mire cu icoane limpezit colinzi scara îngerilor suferinzi orbi tăind în sare cimitire. Leagăn și mormânt De ce? apari doar noaptea mormântul meu cătând. La naștere nu fost-am? ethericul pământ și laptele sugându-l din sânul aural dulceam în aur plumbul cu sângele letal. Pământul meu
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
mânecă semințe pentru păsările lui cântătoare nu poate dormi decât pe blana ursului pe care l-a vânat în tinerețe e ca femeia care mestecă toată ziua gândaci roșii sau ca Lu Li care toată ziua stă la ea pe scară în fața odăii lustruind frumoasele-i pietre netede imperiul e alcătuit din gesturi goale Weng varsă pentru el sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cozile prea tare n-are decât doisprezece ani mintea-i e de pe acum aiurea se gândește la părul ei toată ziua se uită pe lângă mine în oglindă și pe mine m-a pălmuit stăpâna noi femeile coborâm de veacuri pe scara părului fiecare se uită-n oglinda celei de deasupra ei * căpitanul gărzilor notarul șef și colectorul de taxe pe tot imperiul au fost decapitați azi toată lumea s-a veselit la piață femeile împărțeau turte de orez pe degeaba toți strigau
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Dumitru Chioaru Piața Aurarilor Înalte ziduri cu flori în ferestre escaladate de-o scară de piatră adăposteau larma negustorilor de giuvaeruri în Piața Aurarilor mătăsuri catifele și atlazuri se vălureau sub adieri de vînt cununi de mireasă armuri cavalerești măști viu colorate se-nfiorau pe stîlpii proaspăt vopsiți în fiecare zi de tîrg cărți
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
din teascul unui meșter neamț sub degetele inelate ale tîrgoveților îmbrăcați în haine de duminică - nimic din ce-a fost! - privirea mi se rotește oarbă pe zidurile în dărîmare o copilă cu cîrlionți de aur și cunună de mireasă coboară Scara Fingerling plutind își împrăștie rochiile peste pietre și joacă șotron mîna mi se inelează-n preajma ei brusc o strivesc sub pleoape și piere într-un rîs zglobiu ca și cum ar ploua cu monezi de aur deasupra acoperișurilor Butoiul de aur Într-
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]