1,504 matches
-
el, scenograful-spectator simte emoția puternică pe care o produce filmul asupra publicului din sală. Aș putea spune că este o răsplată dumnezeiască”". El a murit în aprilie 2004. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că scenograful Constantin Simionescu „aduce prin seria B.D. și prin Explozia, Frații Jderi, sau Osînda, o apropiere de cele mai noi soluții și experiențe de armonie plastică
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
pe care o produce filmul asupra publicului din sală. Aș putea spune că este o răsplată dumnezeiască”". El a murit în aprilie 2004. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că scenograful Constantin Simionescu „aduce prin seria B.D. și prin Explozia, Frații Jderi, sau Osînda, o apropiere de cele mai noi soluții și experiențe de armonie plastică, în special prin predilecția sa
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
putea spune că este o răsplată dumnezeiască”". El a murit în aprilie 2004. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că scenograful Constantin Simionescu „aduce prin seria B.D. și prin Explozia, Frații Jderi, sau Osînda, o apropiere de cele mai noi soluții și experiențe de armonie plastică, în special prin predilecția sa pentru decorul construit, ce are un efect de o artificialitate
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
proza cotidiană și desen. În anul 1924, odată cu lansarea revistei "Dimineața copiilor", Iordache (cunoscut sub pseudonimul Iorda) începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, după scenariul lui Nicolae Batzaria (1874-1952). Începând din anul 1924, lucrează și ca scenograf și regizor de teatru, fiind adus de către Victor Ion Popa, care-l cunoștea pe Iorda. Marin Iorda este creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc păstrat în Arhiva Națională de Filme. Este vorba de "Haplea" (1927). Cu ajutorul unui
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
a lui Ștefan cel Mare cu boierii și comandanții de oști. Scena care avea loc în interiorul hanului ținut de neamțul Iohan Roșu a fost filmată la Hanul Ancuței. Decorurile au fost realizate de arhitectul Constantin Simionescu. Printre încăperile amenajate de scenograf în spiritul autenticității de epocă sunt încăperea jupânesei Ilisafta din conacul familiei Jderilor, în care jilțul de stăpână a casei joacă un rol important, și camera jupâniței Nasta din conacul de la Rădășeni, unde Alexandrel-Vodă și Ionuț Jder sunt atrași în
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
FRED RASKIN (Fast & Furious, serria Kill Bill), creatoarea de costume SANJA MILKOVIC HAYS (The fast and the furious, ), compozitorul BRIAN TYLER (The fast and the furious, Rambo) și producătoarele executive AMANDA LEWIS (Fast & Furious, ) și SAMANTHA VINCENT (Fast & Furious), precum și scenograful PETER WENHAM (The Bourne Ultimatum, ).
Furios și iute în viteza a 5-a () [Corola-website/Science/326191_a_327520]
-
ofițerului neamț peste miriști, un «strigăt» avertizant, care prevestește, parcă, tragedia de mai târziu”. Imaginile filmate conțin o stare de suspans psihologic. Pe măsură ce evenimentele evoluează spre tragedia din final se constată că tensiunea evoluează în crescendo. Decorurile realizate de arhitectul scenograf Marcel Bogos contribuie la realizarea unei fantezii în imagini. Camera de filmat se mișcă între un spațiu închis și unul deschis. Decorul amenajat alternează cu cel construit. Filmul începe cu imaginea unui crucifix și a unui coridor care sugerează „o
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
izbucnirea războiului în 1939, se mută cu familia în sudul Franței. În cele din urmă, în anul 1941, familia Chagall pleacă la New York. În septembrie 1944, soția sa Bella moare în urma unei infecții. În America, pe lângă tablouri, artistul creează și scenografii pentru spectacolele de balet ""Aleko"" de Ceaikovski și ""Pasărea de foc"" de Stravinsky. În 1948 se stabilește împreună cu pictorița canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o întâlnește pe Valentina Brodski
Marc Chagall () [Corola-website/Science/298459_a_299788]
-
mai popular comunist din rândurile partidului și a fost mai mult lăudat, decât criticat, spre deosebire de alții. Cazul se discută până și în prezent. Pătrășcanu a fost căsătorit cu Elena Pătrășcanu, (născută "Herta Schwamen" de origine evreiască, 1910), de profesie decorator scenograf la Teatrul Țăndărică din București, unde era colegă cu Lena Constante. El o cunoscuse după ce o apărase într-un proces în care o scăpase de închisoare pentru activități comuniste, deoarece și ea era, la rândul ei, activistă comunistă. Cei doi
Lucrețiu Pătrășcanu () [Corola-website/Science/299906_a_301235]
-
exterior au fost filmate pe trei platouri de filmare. Costumele au fost modificate în mare măsură, 50% din costumele de interior fiind diferite și toate costumele de exterior fiind readaptate. Schițele de costume și armament au fost realizate de pictorul scenograf Horia Popescu, dar acesta a părăsit echipa la începutul filmărilor, fiind înlocuit de arhitectul Aureliu Ionescu, scenograful filmului. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: generalul Ion Cupșa, academicianul Mihai Berza (creditat Mihai Berzea) și profesorul Ion Matei; alți consultanți
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
din costumele de interior fiind diferite și toate costumele de exterior fiind readaptate. Schițele de costume și armament au fost realizate de pictorul scenograf Horia Popescu, dar acesta a părăsit echipa la începutul filmărilor, fiind înlocuit de arhitectul Aureliu Ionescu, scenograful filmului. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: generalul Ion Cupșa, academicianul Mihai Berza (creditat Mihai Berzea) și profesorul Ion Matei; alți consultanți au fost Dumitru Bran, Ion Mănăilă, Angelus Pellegrini și Florea Pădureanu. Regizor secund a fost Dimitrios Sukas
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste. a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa "Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu. Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă
Gina Patrichi () [Corola-website/Science/310528_a_311857]
-
(n. 28 august 1926, Tecuci - d. 2004, București) a fost un arhitect și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Străinul" (1964), "Răscoala" (1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Secretul cifrului" (1959) regizat de Lucian Bratu, ca asistent al lui Ștefan Marițan. Colaborează cu mari regizori ai epocii: cu Ion Popescu-Gopo în "Pași spre lună" (1963) și "Comedie fantastică
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai potrivite locuri de filmare, el fiind o sursă bogată de informații la care apelau mai târziu scenografii mai tineri. El a realizat decoruri de o mare inventivitate care
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai potrivite locuri de filmare, el fiind o sursă bogată de informații la care apelau mai târziu scenografii mai tineri. El a realizat decoruri de o mare inventivitate care au recreat atmosfera din Transilvania de la sfârșitul secolului al XVIII-lea în filmul "Horea" (1984) sau Bucureștiul interbelic din filmele lui Sergiu Nicolaescu: "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
lui Sergiu Nicolaescu: "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974) și "Revanșa" (1978) , ambianța aristocratică din "Răscoala" (1965), ulițele sordide ale Brăilei interbelice în "Codin" (1963), orășelul transilvănean de graniță în anii de început ai regimului comunist în "Străinul" (1964). Scenograful Marcel Bogos a obținut trei premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1974, în 1984 și în 1987. Marcel Bogos a fost căsătorit cu asistenta sa, Rodica Savin. El a murit în anul 2004. Profesoara Elena Saulea
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Asociației Cineaștilor din România (ACIN): în 1974, în 1984 și în 1987. Marcel Bogos a fost căsătorit cu asistenta sa, Rodica Savin. El a murit în anul 2004. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera pe Marcel Bogos un „creator prolific și consecvent cu soluțiile pe care le drămuiește cu circumspecție și migăloasă solicitare”. Arhitectul Dodu Bălășoiu, profesor universitar de scenografie
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
în 1974, în 1984 și în 1987. Marcel Bogos a fost căsătorit cu asistenta sa, Rodica Savin. El a murit în anul 2004. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera pe Marcel Bogos un „creator prolific și consecvent cu soluțiile pe care le drămuiește cu circumspecție și migăloasă solicitare”. Arhitectul Dodu Bălășoiu, profesor universitar de scenografie la UNATC, îi făcea următoarea
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Dodu Bălășoiu, profesor universitar de scenografie la UNATC, îi făcea următoarea caracterizare: "„Marcel Bogos avea mult din talentul și inventivitatea spontană a lui Liviu Popa și foarte mult din rigoarea draconică a lui Giulio Tincu. A fost de aceea și scenograful cel mai des solicitat [...] Într-o cinematografie dominată de egolatrie, a fost unul dintre foarte puținii artiști care s-au simțit moralmente datori să creeze o școală. Marcel Bogos a creat o școală de scenografie. Mulți dintre cei care au
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Lucian Nicolau, Mihai Ionescu, Lari Ionescu, Doina Repanovici, Mircea Onișorul. Cred că aproape toți debutanții de până la 1990 au ucenicit „la Bogos”. Se spunea că oricine ar vrea să facă scenografie de film, ar trebui să treacă pe „la Bogos”.”". Scenograful Marcel Bogos a obținut trei premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
care a jucat rolul unei amazoane. Datorită interesului ei dramaturgul a fost numit "Poet Laureat" în 1638. A ajutat și muzicieni, în particular compozitorul englez Nicholas Lanier. Regina iubea mult sculptura și decorul și l-a numit pe Inigo Jones scenograf și arhitect al lucrărilor realizate sub patronajul său. Henrietta Maria era interesată și de design-ul grădinilor, dar nu de horticultură. L-a însărcinat pe grădinarul francez André Mollet, cu realizarea grădinilor în stil baroc la Wimbledon. Printre alte lucruri
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
Fabian E. Anton (n. 14 iulie 1975, Ploiești) este un scriitor român. De profesie scenograf și regizor, s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
( Ioan Liviu, n. 7 iulie 1923, București, România - d. 25 octombrie 2011, München, Germania) a fost un regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român. A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip
Liviu Ciulei () [Corola-website/Science/297517_a_298846]
-
împreună spre țară. Scenariul acestui film a fost scris de Titus Popovici și achiziționat în 1975 de Casa de Filme 3. El a fost aprobat la 2 iulie 1976 de către vicepreședintele Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Dumitru Ghișe. Regizorul și scenograful filmului se deplasează în noiembrie 1976 în Cehoslovacia și R.D.G. pentru a găsi și închiria "„costume și rechizite necesare unui tip de film pentru care în studiourile noastre nu există practic nimic”". Delegații români au purtat discuții cu studiourile DEFA
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]