1,514 matches
-
film. La care se adaugă muzica... Personaj important al filmului, prin potență și discreție. Mircea Florian a înălțat prin sunete și armonii universul Înghițitorului de săbii. În aceeași echipă, Aurelian Octav Popa la clarinet și Mihai Orășanu inginer de sunet. Scenograf Mihnea Tăutu, montaj Nita Chivulescu. Și... bucuria cea mai împlinită, imaginea concepută și realizată cu har și gust de Pătru Păunescu. Acest film ne duce mai departe, în timp ce producătorul nostru, Alexandru Iclozan, a trăit până când s-au terminat filmările. Interviu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de pietoni, ci din cauza, sau poate datorită, acestor rânduri, pe care tocmai fusesem invitat să le scriu. În câteva clipe, mi-am amintit munca alături de domnul Visarion și numele celor prezenți în această carte: critici de teatru și film; actori; scenografi; regizori... Și eu? Și eu, Șerban-Marius Fleancu, student al Facultății de Regie Teatru, anul II, din cadrul U.N.A.T.C. (Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din "I.L. Caragiale", București). Prima dată l-am cunoscut pe regizorul Alexa Visarion prin trei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
director general al Teatrului Național "Radu Stanca" și al Festivalului Internațional de Teatru SibFest, prof. univ. dr. Constantin Pivniceru prof. univ. dr. Corina Pavel ziarist Cornel Ungureanu prof. univ. dr., redactor șef adjunct Orizont Cornelia Barbu ziarist Cristian Niculescu arhitect, scenograf de film, prof. univ. dr. Cristina Beligăr jurnalist Transilvania Reporter Cristina Corciovescu critic de film, redactor Cinema Cristina Modreanu critic de teatru, fondatoarea revistei scena.ro, lector univ. dr. D. I. Suchianu critic de film D.R. Popescu romancier, dramaturg, academician, director
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Cristina Beligăr jurnalist Transilvania Reporter Cristina Corciovescu critic de film, redactor Cinema Cristina Modreanu critic de teatru, fondatoarea revistei scena.ro, lector univ. dr. D. I. Suchianu critic de film D.R. Popescu romancier, dramaturg, academician, director al Editurii Academiei Române Dan Nemțeanu scenograf Dan Vasiliu teatrolog, prof. univ. dr. Dana Dogaru actriță de teatru și film Dana Duma critic de film, prof. univ. dr. Dinu Kivu critic teatral, redactor Contemporanul Dinu Săraru critic teatral, romancier Doina Modola critic teatral, prof. univ. dr. Dorel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
origine română Jean G. Mileham prof. univ. la UWM Jon Gostin regizor de film Laurențiu Damian regizor și scenarist de film, prof. univ. dr., președintele Uniunii Cineaștilor Leonida Teodorescu dramaturg, dr. în filologie Liviu Ciulei regizor de teatru și film, scenograf, arhitect, actor, directorul Teatrului Bulandra, director artistic al Teatrului Guthrie, prof. univ. în SUA Ludmila Patlanjoglu critic de teatru, prof. univ. dr. Magda Mihăilescu critic de film, redactor Cinema Magdalena Boiangiu critic de teatru, analist politic, redactor Dilema Manuela Cernat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
critic de film, autorul unor volume de analiză și critică cinematografică, redactor Cinema și Observatorul Cultural Vasile Morar prof. univ. dr. Vasilica Blohat teatrolog, regizor de teatru, drd. în artele spectacolului Victor Parhon critic de teatru, redactor Teatrul Viorica Petrovici scenograf, prof. univ. dr. Viorica Tănăsescu critic de teatru, redactor Scânteia Tineretului Vittorio Holtier scenograf, grafician, prof. univ. dr. Elena SAULEA (1954 2014), conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale din București, autoare a volumelor Caragiale univers cinematografic, Spectacolul și tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Observatorul Cultural Vasile Morar prof. univ. dr. Vasilica Blohat teatrolog, regizor de teatru, drd. în artele spectacolului Victor Parhon critic de teatru, redactor Teatrul Viorica Petrovici scenograf, prof. univ. dr. Viorica Tănăsescu critic de teatru, redactor Scânteia Tineretului Vittorio Holtier scenograf, grafician, prof. univ. dr. Elena SAULEA (1954 2014), conf. univ. dr. la UNATC I.L. Caragiale din București, autoare a volumelor Caragiale univers cinematografic, Spectacolul și tăcerea, Perimetrul dramaturgic, Repere conceptuale scenografice și regizorale în filmul românesc, Lumile teatrului, membru UCIN
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un scriitor bun și un actor excelent, m-a solicitat să-i montez un scenariu pentru copii, la Baia Mare (oraș în care m-am simțit, mereu, foarte bine). Desigur, am acceptat. Ajung în Maramureș, mă-ntîlnesc cu autorul-actor, fac distribuția. Cunosc scenograful, discut cu șeful orchestrei, spun coregrafului ce vreau, salut directorul, semnez contractul... ce mai, totul părea că începe bine. Urma să mă întorc cînd va avansa muzica, baletul și scenografia. De-aici începe coșmarul: lunar eram chemat la Baia, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
A fost o zi plăcută. L-am scos pe Bloch în premieră mondială, la Bacău! Cu muzică hasidică originală! Se mai schimbă mentalitățile, nu?!... 1980. Sînt la-nceput de carieră regizorală. Montez abia al patrulea spectacol (după mai multe, ca scenograf). Pun la Sibiu Noaptea furtunoasă. La premieră vine și o regizoare colaboratoare, Nicoleta Toia, și se vede clar că e împotriva montării; sau, doar împotriva mea. Era o femeie nefericită și, de aceea, rea. În toamnă, plec la Botoșani la
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
privește lung și misterios, îmi spune că e o alegere înțeleaptă, deși obositoare. Am vrut să aflu în ce ar consta înțelepciunea opțiunii. Ei bine, această talentată actriță povestește că, acum cîțiva ani, în teatru a acceptat să doarmă un scenograf. Într-o dimineață a venit răvășit și-n pragul demenței la directoare și i-a spus că noaptea, cînd s-a dus la toaletă, s-a-ntîlnit cu o... fantomă-fetiță! A doua noapte, la fel. N-a mai stat o zi în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
meu spectacol de-acolo: Gicu Pîrlea (actor excelent, directorul instituției), Gheorghe Urschi (dramaturg și actor de succes în vremea aceea avea un spectacol, Testamentul, la care lumea se călca-n picioare să-l revadă!), Nicolae Andronache (om de multe carate, scenograf de excepție), Iuri Sadovnic (cantautor, boem, prieten minunat) și un om de afaceri, Gh. Mironică, sponsor al teatrului, soțul unei actrițe simpatice. Des îi mai agasam pe acești amici cu rugămintea de-a-mi face rost și mie de o bucată
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu Scrisoarea... lui Ciulei. Ies pe hol să văd ce se petrece; acolo dau peste Dan Micu (directorul teatrului) care coboară grăbit la subsol (unde era bufetul) și urlă isteric la niște actori ebrietați care frigeau ceva. Incredibil, nu?! Un scenograf ghiduș 1989. Montam, la Baia Mare, o piesă de Titi Cubleșan, al cărei titlu era Recurs la Judecata de apoi (titlu care n-a plăcut la CCES și s-a oprit spectacolul; i-au dat drumul după ce am renumit textul, Ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
O întreb pe sufleuză din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise. Să dorm pe scenă, n-am apucat: am compensat cu dormitul prin cabine și în biroul directorului.... Dar nonconformistul scenograf (să precizez: talentat!) are mai multe isprăvi anecdotice în palmares. Spre exemplu, cam în aceeași perioadă, directorul teatrului îi interzisese să mai intre-n instituție în afara orelor de repetiții. Paznicii / portarii aveau ordin și erau cu ochii pe el. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ceva, Florin bea (probabil) mai mult și deodată rostește, profetic: Mi se-arată!". Se duce la baie: cada era plină cu apă, deoarece în acea perioadă se mai oprea furnizarea apei și oamenii-și umpleau cada, să aibă la nevoie. Scenograful "țuști!" în cadă, făcînd o lăcăraie incredibilă. A plecat din casă ud, dar senin, prezentîndu-și scuze a doua zi și explicînd: Cînd mi se-arată, nu mai sînt responsabil de ceea ce fac!". E și el un personaj, nu? Buna Moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatrelor. Am stat și la varii șuete, ori petreceri, prin aceste... inadecvate locații (cum se spune, de la o vreme). Într-o dimineață, la repetiția dintr-un teatru de nord, am descoperit chiar pe scenă, într-un pat pe rotile, un scenograf cam boem, care adormise acolo, spre ziuă!... Și totuși, senzația aceea de inefabil, greu de transpus în cuvinte, mă urmărește de patru decenii, ca o... molie longevivă, împătimită de artă și ieșită vai, cînd nu era cazul! din drapajul de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
din țară niciodată?!... 36 Memoriile unui actor care a știut să... vadă și să memoreze 36 Un actor chinuit 36 Oameni cu șoric 36 Un doctorat la Chișinău 36 Un mare om de cultură 36 Un monstru sacru 36 Un scenograf ghiduș 36 Buna Moarte nechemată 36 Critici-măcelari 36 DECRETUL 400 36 Nu beți la ilegaliști! 36 Goangele... lui Goangă 36 Un colocviu al regizorilor 36 Ședințe tragice & întîmplări comice 36 Nemții din... "Cîntarea României" 36 Întîmplări aproape vesele cu Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
fi apucat să vadă ecranizarea, marele G. ar fi fost încântat. Poate nu de la prima scenă, în care scenaristul Ioan Grigorescu, simțind nevoia unui "cârlig" pentru spectatori, a pus-o pe Otilia (Julieta Szönyi) să citească o scrisoare de la Felix (scenograful Radu Boruzescu, într-una dintre foarte puținele sale apariții ca actor principal) în fața unui foarte curios Pascalopol (Sergiu Nicolaescu, care nu apăruse încă în rol de comisar). Însă, odată cu pătrunderea junelui exaltat și ingenuu în casa hiperavarului unchi-tutore Costache (Hermann
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mod fericit de completarea "zonelor de indeterminare" despre care vorbește Ingarden în teoriile sale1. Un cinefil poate recepta altfel textul literar, prin prisma unei adaptări de calitate. Convertirea unui text în limbaj cinematografic poate fi un demers reușit, daca regizorul, scenograful, echipa de actori retransmit conținutul de sensuri ale textului în imagini, sunet, culoare. Literatura și cinematografia au fost și rămân manifestări ale artei și reflecției. Filmul poate veni în continuarea textului, a reflecțiilor inerente acestuia, amplificându-le, completându-le. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 4, aprilie 2011. MOCANU, Traian, n. 26 august 1954, Iași. Studii gimnaziale în orașul natal. Liceul de Artă "Octav Băncilă", din Iași (1969-1973), Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București (promoția 1977). Proiectant (1977-1978), scenograf (1978-1980), profesor (1980-1989), președinte al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași (1990-1993), consilier la Inspectoratul pentru cultură Iași (din 1999), director Școala de Arte, Iași (din 2007). Debutează cu versuri în revista "Luceafărul" (1972) și editorial cu La marginea nimicului (1977
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia pariziana este o formă originală de manifestare a modernității, o alegorie a modernității. Femininul francez schițează unele scenografii originale ale modernității. 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual Epoca modernă a fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-a schimbat radical. Pe fundal revoluționar, Imperiul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
siècle. Un "cas" pour l'esthétique de la réception, 2000]. Pariziana sare din această schemă, impunându-se pe scena pariziana. Viziunea lumii că teatru permite să pătrundem în ceea ce este latent, ascuns dincolo de aparente. Parisul este un teatrum mundi, scena și scenograf al lumii moderne, unde se joacă multiple reprezentări. El etalează în spectacol evenimente, monumente, persoane și obiecte. Parisul este un oraș cosmopolit în permanență mișcare, "en permanente exposition", după cum postulează Philippe Hamon în studiul fundamental Expositions. Littérature et architecture au
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spectacolul pe care îl oferă ne-a condus la ideea că întreaga existența a Parizienei înseamnă teatru în sine, ca Pariziana este un "spectacol total" în care ea apare în diverse ipostaze, cum ar fi cele de autor, regizor, actor, scenograf, tehnician și chiar public. Ea îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă, tradițional, pentru femei nu există o altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul ornamental recunoscut de societate, ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cotidianului imobil. Reprezentarea Parizienei se bazează pe un ansamblu de roluri pe care ea le cumulează. Prin imaginație, dar și prin simțul cotidianului, femeia pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează" propriul destin, devenind autor, regizor, scenograf și actrița pe scena politică, privată și intimă. Pariziana ilustrează împlinirea principiului teatralității într-o singură persoană femeia-spectacol. Faptul că personajul Parizienei captează și captivează vine din capacitatea să de a oferi spectacol. Pasiunea scenei și a înscenării conferă Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]