753 matches
-
curtea Rusiei a avut o strălucire fără de seamă... Fără îndoială, o strălucire uneori artificială... La 6 decembrie 1873 o națiune întreagă celebra inaugurarea unei statui colosale a marei Ecaterina, înălțată între Biblioteca imperială și Teatrul Alexandru, împărăteasa ținând în mână sceptrul majestuoasă, impasibilă... Vorbind de Ecaterina cea Mare, cavalerul de Corberon își încheia filosofia cu această remarcă amară: " Viciul și virtutea nu sunt, deseori, în această lume, decât niște calități relative." (Fragmente de texte traduse din Marile procese ale istoriei, de
Iluminiști și marii favoriți (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6694_a_8019]
-
Constantin Țoiu Cel clasic, executat la Berlin, ce se poate vedea în mai toate școlile, ni-l arată pe Cantemir în armură, cu sceptrul în mînă sprijinit pe un teanc de cărți, cu hermina albă de domnitor lunecînd peste brațul înzăuat. Peruca (iluministă) îi învăluie capul puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
cu textul. Marea oglindă din decorul lui Horațiu Mihaiu, unde ănainte de ănceputul spectacolului vedem publicul an timp ce-și caută locurile an sală, este prezentă an textul piesei; acolo vede Macbeth ajuns rege "inșii mulți, iar unii duc un sceptru, două globuri" (urmașii lui Banquo până la a șaptea spița, adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede despre sine că ar putea fi, fără prea mare efort, mai rău decât Macbeth: "Dă-mi sceptrul și-am să arunc al ănfrătirii dulce lapte-n iad, să spulber pacea lumii, nimicind unirea pe pamant". Se răzgândește, pentru ca, ăn acest moment al luptei, ași poate găsi aliați mimând grijă pentru "biată țară". Oamenii sunt ceea ce aleg ei
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
sociale ale dogmelor. Prin urmare, îi preocupă mai puțin verosimilitatea viziunii religioase, pe care o etichetează de altfel ca aberantă, cît consecințele inumane ale viziunii, reacția lor fiind cea a unor filantropi iritați de cîte catastrofe s-au petrecut sub sceptrul unui zeu. Aceasta e categoria ateiștilor încrezători în acel adevăr uman care nu are nevoie de proptele metafizice. Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Dan Negru a transmis un mesaj de suflet tuturor admiratorilor săi. Celebrul prezentator TV și-a îndemnat prietenii virtuali să mai lase sceptrul lor din mână - telecomanda - în detrimentul unei cărți cu povești. În zilele geroase în care nămeții acoperă orice suflare, vedeta recomandă citirea unei povești scrise de Hans Christian Andersen - ” Fetița cu chibrituri”. Iată mesajul lui Dan Negru postat pe o rețea
Dan Negru: ”A doua zi, au găsit trupul fetiței moarte”. Despre cine vorbește () [Corola-journal/Journalistic/47925_a_49250]
-
care este învățat să nege cu ușurință și să disprețuiască pe Dumnezeu tuturor, disprețuiește foarte ușor și pe împărat, care este el însuși o parte a naturii muritoare. Și dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXI, în PSB, vol. 75, p. 418) „După ce a trecut un an, faptele lui (ale diaconului
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă. Inocenția (3) Dacă dezvolt muzica de orgă a mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un imbold ceresc atunci chipul mi se multiplică pe fiecare deget al palmelor cu atractive sugestii încît vreunul cînd atinge un obiect gura aceluia rostește cuvîntul pe care-l uitasem de mult. Iar primarul
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
atotputernic și veșnic Î...Ă revarsă-Ți prin mâinile mele comoara harurilor Tale și a binecuvântărilor Tale asupra robului Tău Napoleon, pe care, cu toată nimicnicia noastră, îl consacrăm astăzi, în numele Tău, împărat”. Suveranul pontif a binecuvântat sabia, globul imperial, sceptrul și colierul, apoi a sfințit cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat al Franței a întins cu un calm desăvârșit mâna, a luat coroana de aur scânteietoare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
depune jurământul în fața camerelor reunite, succedându-i tatălui său, Albert al II-lea, care va semna actul oficial de abdicare cu o oră jumătate înainte, la Palatul regal din Bruxelles. Suveranul va sta pe tron, dar nu va avea nici sceptru, nici coroană, atribute regale inexistente în Belgia. În primul rând vor lua loc soția sa, Mathilde, și cei patru copii, printre care Elisabeth, care devine, la cei 12 ani ai săi, prințesă moștenitoare. Noul rege, care i-ar fi putut
Zi istorică: Un nou rege urcă pe tron by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55717_a_57042]
-
de duh periferii bucureștene intră în aristocrația europeană a picturii. îl înțelegi pe Malraux de ce s-a oprit la Paris în fața unei "Grădini suspendate" întrebând: a cui e?... Cui i-a lăsat Moștenire Catargi penelul?... Lui Ion Gheorghiu. Ca un sceptru de salahor... Penelul, cuțitul de șevalet, o mumie de trabuc și luleaua arsă purtând mușcătura maestrului. Și un pix și o gumă și un creion. Ce lasă printre altele un faraon într-o piramidă; sau Catargi însuși, în memoria celui
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
și aplaudă frenetic ideile creatorului său: a fost, este și va fi republican, se mulțumește deocamdată cu titlul de rege, dar în realitate menține faptul republicei. Daca regele ar voi să uzeze de prerogativele monarhice ale Coroanei, daca ar da sceptrului său acea energie grea și mântuitoare care e esența monarhiei și scapă statele în decadență de păture ca ale Mihăleștilor și Caradalelor, daca, în sfârșit, amic și părinte al poporului său, care va fi și poporul fiilor și nepoților săi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
al Santității Sale. După asta Innocențiu, care încă la 10 septemvrie 1203 [î]l numea pe Kalojoannes "Domn al bulgarilor", se decise la 25 fevruarie 1204 să-l recunoască de rege al bulgarilor ai blachilor, să-i trimiță coroană și sceptru, să puie să-l încoroneze rege, să ridice pe arhiepiscopul din Trnwo la rangul de primat (nu patriarh) al Regatului bulgarilor și vlahilor, să-i dea acestuia dreptul de-a încorona pe regii vlahilor și bulgarilor, de-a sfinți în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era al lor. Numai în una papa nu intră în voia lui Kalojohannes: niciodată nu-l numi direct imperator, nici pe primat patriarh; și când acum Balduin, conte de Flandray, deveni împărat (latin) la Constantinopol, nici încoronarea, nici trimiterea de sceptru, coroană și flamură (vexillum ) nu mai erau de ajuns; imediat după victoria latinilor se arată la noul rege o supărare, care se manifestă deja în scrisoarea asupra încoronării îndeplinite. Kalojohannes se numește acum rege al întregei Bulgarii și Vlahii, iar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ceva, deși mi-e greu să-mi dau seama ce anume. Ca și cum nici nu i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică muncă nu poate începe înainte ca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a irosit degeaba favoarea istorică. Nu-ți vei atinge niciodată scopurile! Ești un războinic prea vechi ca să mai poți afla vreodată cu adevărat calea blândă a lui Dumnezeu, spionule. Nu vei sta niciodată pe tronul Sfântului Augustin! Abatele bătu cu sceptrul în podeaua lojei sale și spuse apoi cu voce adîncă: ― De mâine vei fi tuns ca Ucenic, sub numele de Rim. Vei fi trup din Abația noastră și ți se va garanta un tratament egal cu al celorlalți. Vassur înclină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care le avem se încălzește cu gândul că și el ar putea să aibă în mână bastonul de președinte. UDMR-ul se dovedește a fi și de data aceasta excepția care confirmă regula. Adică a intuit clar unde se află sceptrul prezidențial și pentru ce votează. Sau, mai precis, pentru ce nu votează. Numai că argumentul concret pentru care maghiarii nu au votat această Constituție nu a fost dubla înșelătorie care ne privește pe toți, ci dreptul de a folosi limba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Semnau cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de vreme, Erau ca zile albe de glorii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
scapă și se repede c-un țipăt pe sânul lui." Eu nu te-am iubit [decît] pe tine". Ea cade moartă. - Lira și cununa de lauri - În momentul ce intră solii cu perina cu ornatele, el pune mâna dreaptă pe sceptru și scapă din mâna stângă cununa uscată de lauri pe cadavrul Mirei. Adaos la plan Chiar când Mira moare... ea rămâne în inima lui Petru ca suvenirea unui vis frumos ce, nemplinit, îi va luci în toată viața - căci într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crede fiecine dintre noi, Dezbinarea ar aduce peste țară mari nevoi. De aceea frați de cruce să ne prindem, să-nțelegem Cumcă unul dintr-ai noștri nu se poate să alegem. Puneți mantia frumoasă și coroana în mormânt... Și cu sceptrul lui în mână să coboare în pământ Si, legați fiind cu toții, cei de sus și [cei] de jos, Să alegem singur rege în Moldova pe Hristos. {EminescuOpVIII 221} Nu pe altul. La-nălțarea-i să s-amestece străinii? Ci cu toții direptatea rânduiți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
umbra-i moartă eu văd un chip senin, O rază ce mă-neacă, un gând ce urăsc eu Cum demonul urăște un gând de Dumnezeu! Ci stinge-te odată, o, stea fără de nume! Au vrei să-mi dispuți oare tu sceptrul peste lume? Ci stinge-te odată tu, suflet! Tu, un vis, Au vrei să-mparți cu mine al spațiului abis? Un gest îmi trebui mie să fac din lume-un nor Și ce-mi trebuie oare ca visu-ți să-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Sunt rege, fiecare atom în mine-un rege, Și, când fixez privirea, cum tremură vasalul (vorbind) El crede a fi încă ceea ce-a fost odată, o credință smintită! De-ar fi fiecare atom din tine un rege, însă fără sceptru și coroană, poporul ție supus trece străin și rece pe lângă tine și neci un sclav nu-și pleacă genunchiul său. Da, da! zdrențele fasonate pe moda nouă aruncă în pulbere miriade de idolatri. O, cât {EminescuOpVIII 426} de adânc se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama existenței deține, orgolioasă, doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O Evă expulzată, dar princiară totuși, „subțire și nocturnă”, cu „muchii reci ca șerpii”, În mână cu chibrituri pentru rug sau candelă. Jungla care i-a fost dată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din München Akzente, editată de Michael Krüger. Nu cunoșteam revista, nici editorul datorită cărora aveam să fiu invitat, după alți câțiva ani, În Berlinul Occidental, și aveam să plonjez, apoi, În tumultul eliberator al exilului. Exilul dinaintea exilului stătuse sub sceptrul socialist al Despotului care reprezenta Legea și Calendarul și al Tovarășei Sale, care purta zilnic alt „colier cu inimioare proaspete”, cum ne amintește poemul lui Michael, Aus dem alten Rumänien (Din vechea Românie). Limba Însăși ajunsese În grea suferință, poeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]