582 matches
-
poftim, puțoi bătrîni și snobi ce sînteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-o umplu cu conținutul vechii cutii mov și să i-o Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică. N-am ureche și pace. Cînt prost, numai după note. N-aș vrea să observe Ghiordezul trecut, sofaua trecută, pick-up-ul trecut și el. Îi place vitraliul, mă întreabă cine l-a pictat ("Da? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul de Chausson? Da. Lisztul meu e schimonosit de invidie: mîinile ei senzuale fac să pară simplu să cînți bine la pian. Degetele rozii, cu unghii mici mi-o evocă pe tant' Liselle, jucînd morocco. Aruncai în sus, la nimereală, un mănunchi de bețișoare lungi, divers colorate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar le-a pus, elegant, pe seama "incuriei tipografilor"; Hotin și Neamț sînt forturi moldave, nu porturi; Benfey, nu Benzey; temă nu teamă. Plus buclucașul u lipsă din Weltanschauung". " Cred că lynotipiștii-computeriști au pus rămășag pe cuvîntul ăsta: cine să-l schimonosească mai abitir, ba să-i schimbe și genul". Tot pățitu-i priceput, a continuat Magda U.. Aceeași "incurie" făcea ca în prezentarea lui Iordan Datcu să se strecoare alte "sminteli de stampă": prolegomenele s-au transformat în prolegoneme, trăsăturile viabile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apoi să ascultăm spovedania celui care, cu șalele frânte, cu degetele șiroind din unghiile smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți să ne minți, spune ce n-ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca. Brațul porni fără el, palma căzu fulgerătoare. Fata tăcu instantaneu. Pe urmele degetelor, obrazul începu să se înroșească. Fața i se schimonosi, ca privită într-o apă măcinată de ploaie. Porni să plângă, scâncind. Cum nu știa ce să spună în fața acestei bruște schimbări, Maca întinse brațele. Ea se adăposti între ele și continuă să plângă înăbușit. Își puse mâna mare pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se aplecară, căci ele pot aduce, dar nu pot lua nimic de la noi. Ajunseseră aproape de vârf. De aici, lumea se deschidea în toate părțile. În jur, umbrele se opriră, în cercuri concentrice, de netăgăduit. Dintr-odată fața bătrânului se schimonosi. Respirația îi ieșea fierbinte pe nări. Din albul ochilor țâșni o privire necruțătoare. Întinse pumnul spre ei : — Vă cunosc... scrâșni. Credeați că nu vă cunosc... Vă știu pe nume pe fiecare... Nenorociților... Coate-goale ! Așa credeai, mă ? se întoarse spre Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
izolată, încordată și, într-un fel vag, dar foarte real, nemulțumită. Teama mă însoțește permanent și mă gândesc în mod constant la rivalele mele. Mă întreb cât timp va mai dura până ce o alta îmi va lua locul. Chipurile lor schimonosite de gelozie îmi năpădesc gândurile, precum cețurile iernii. Sunt sigură că rivalele mele au trimis spioni să mă supravegheze: „ochiul“ ar putea fi chiar unul dintre slujitorii împăratului. Dacă este așa, el va raporta cu siguranță activitățile noastre din palanchin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zece ani sau pe tine, prietena care chiulește de la petrecerea ei de rămas-bun ca să piardă timpul cu un tip oarecare? Ha? Se aplecă și mai mult spre mine, plutind intimidant deasupra mea cu tot corpul său, iar fața i se schimonosi Într-o expresie suferindă, amenințătoare și m-am Întrebat În treacăt dacă ar fi nimerit să-i dau un șut În boașe. Nu mă temeam pentru siguranța mea cât eram dezgustată de apropierea lui, dar n-a trebuit să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ce mi-era mai frică". În cele din urmă, prietenul flăcăului intervine și rezolvă neînțelegerea pe cale pașnică. Haideți, vă puteți înțelege, explică el. Îi e ciudă pentru că a cheltuit bani cu tine, asta-i tot". La început, derbedeul, cu fața schimonosită de mânie, nici nu vrea să audă, dar sfârșește totuși prin a-i lua "toată averea: cincisprezece franci". În felul acesta, tânăra Simone de Beauvoir a transformat în două rânduri cotidianul în aventură. Asemenea practicantelor flirtului din perioada Belle Époque
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în chisnovatele relatări ale lui Sebi gînduri și reflecții de mare eseist: "șapte poeme rupte din inima lui [a lui Nichita n. n.], din care oricît luai, rămînea aceeași"; "un instrument unic, alcătuit din trupul și chipul său, pe care le schimonosea în gesturi trăsnite, ca de păpușă mînuită dinăuntru de un virtuoz" (despre Teică); "actorii ieșeau din cîrciuma cu scaunele pe mese, semn că ospătarii se săturaseră de bacșișuri" (minunat truvai!); "meseria se fură, dar actorul X n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nu lasă nimic pe unde activează; avînd misiunea, deci, de a desființa iubirea, reușește, împreună cu soția ("Ea 2"), dar numai pînă la un punct împreună cu aceasta (oripilată ea însăși de rezultatele dezumanizate ale "ajutorului" dat), reușește să chircească sufletele, să schimonosească sentimentele și comportamentul celor doi "criminali" El 1 și Ea 1 -. Castrîndu-i de iubire, obține doi schilozi, doi infirmi, El 1 fiind cu ușurință împins spre "etică" și liniștea căsniciei aflată sub mortală rutină, Ea 1 lăsată într-o halucinantă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
orașului/ de vârsta bunici mele" Perfectum, Nadam ș.a.) dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
disprețuiți de toată lumea". Iată semnul tradițional de identificare a sa în cele din urmă: urmărind taina sfîntă a cununiei, în timpul procesiunii, cînd "doi tineri neprihăniți" intră în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
semnătura câtorva specialiști în domeniu. Ideea directoare subliniată și aici proclamă supremația adevărului. Pentru orice slujitor al zeiței Clio, "istoria rămâne a fi Istorie, așa cum a fost, și absolut nimeni, nici cei mai ambițioși savanți, n-au dreptul să o schimonosească după hatârul lor". Este laitmotivul, fie și subînțeles, al întregii cărți. Îl regăsim explicit în fruntea ultimei secțiuni, unde se evocă probleme mai vechi sau mai noi: "Muza istoriei tot mai așteaptă să ne amintim de ea. A venit timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
socialist, inginerul e un „tehnic” încuiat și cu inimă rece. Vom vedea genul acesta de secvență în zeci dintre filmele anilor următori. Viața nu iartă (1959) sau O fosilă ciudată Presiunea dictaturii comuniste îi poate face pe cineaști să se schimonosească în varii moduri. Dorința de a fi neapărat altfel, de a nu se înscrie în discursul artistic oficial, de a violenta cât de cât establishment‑ul cultural-ideologic, împreunată cu dorința ca filmul să „treacă” la cenzură dă naștere, de pildă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai să mori !”. Acesta este, indubitabil, poporul român, schimonosit de comunism, transformat în propria sa caricatură sinistră. Nu numai tovarășii cu munci de răspundere, nici noi, simplii cetățeni ai României Socialiste n- am știut să privim acest final. Așa se explică faptul că în ultimele zile ale lui decembrie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să nu fie stăpîn pe judecata lui; vorbind cu el, te adresezi, de fapt, vinului din el, și nu conștiinței sale. * „Cei ce imită exagerează Întotdeauna.” (Francesco Orestano) Pentru că „imitația” nu poate reproduce unicitatea/originalitatea sufletească, și de aceea o schimonosește. „Cearta se preface În luptă cînd la capăt se Întrevede biruința adevărului.” (N. Iorga) Pentru că fiecare dintre oponenți trebuie să renunțe, mai mult sau mai puțin, la prejudecățile sale. * „A-l Înțelege pe Dante Înseamnă a fi tot atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
scrisoarea sa pierdută. Comicul de limbaj este extins la toate personajele piesei, cu excepția Zoei Trahanache și a prefectului Tipătescu, care se aseamănă într-un fel cu perechea Veta-Chiriac din O noapte furtunoasă. Pristanda, ecou al stăpânilor săi, le reproduce vorbele schimonosindu-le. Zaharia Trahanache este de asemenea comic prin formulele care exprimă ritmul lent al gândirii lui. Să nu-i uităm pe Dandanache și Cetățeanul turmentat, și ei instrumente expresive ale comicului de limbaj. Dar efectele cele mai puternice sunt obținute
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de comunicare, etichetate cu un termen nou și atrăgător: social media. De aici, de la acel termen minuscul și efervescent, "social", a început și gargara ideologică și filosofică. Comentariu murdar și laș, făcut sub pseudonim, nu mai arăta fața dezgustătoare, chipul schimonosit de ură și complexe al jivinelor din subsolurile internetului, scăpate acum de constrângerile binefăcătoare ale civilizației care îi obligau măcar la mimarea unei conduite sociale decente, ci, potrivit profeților de berărie, asistăm la adevărata revoluție a comunicării, la un orgiastic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
borcan de muștar gol. Markovic l-a luat și, cu țigara În gură și borcanul În mână, s-a așezat pe celălalt scaun, În fața gazdei. - Cum ți se pare istoria? a Întrebat firesc. - Teribilă. - Nu chiar așa - croatul s-a schimonosit, obiectiv. Firește că-i teribilă. Dar mai sunt și altele. Unele-s chiar mai rele. Istorii care se completează unele pe altele. A tăcut o clipă, cu ochii pierduți În adâncurile frescei vaste care le dădea ocol. — Unele pe altele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografii era tot acolo), cărțile puse grămadă pe jos și pe treptele scării În spirală, care ducea la catul de sus al turnului. - Întotdeauna dormi sus? Pictorul de război l-a privit bănuitor, fără să răspundă, și celălalt s-a schimonosit batjocoritor. — E o Întrebare nevinovată, a spus. Curiozitate față modul dumitale de viață. — Era chiar să comit impertinența de a te Întreba dacă dormi singur, a adăugat Markovic. Locul acesta se numește golful Arráez, și aici se ascundeau corsarii berberi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vîrîtă în foc pentru ultima oară, iar Perth, ca s-o călească, o azvârli în butoiul cu apă de lîngă el; aburul șuierător țîșni spre fața înfierbîntată a lui Ahab. Ă Vrei să mă-nsemni cu fierul roșu, Perth? exclamă căpitanul, schimonosindu-se de durere, o clipă. Vasăzică, mi-am făurit un fier roșu ca să mă înfierez doar pe mine însumi? Ă Nu, zău că nu! Mă tem, însă, căpitane Ahab, mă tem de ceva. Harponul ăsta nu e pentru Balena Albă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii adînci ai lui Fedallah se aprinsese un licăr palid, ca de moarte, iar gura i-era schimonosită de un rînjet hidos. Boturile ușoare ale ambarcațiunilor despicau valurile aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]