876 matches
-
anii 1930 și nimeni nu-i poate acuza de mișelii și ceva plăsmuiri contra iudeo-creștinismului pentru că ni-meni nu ar mai accepta asemenea inepții sau ,,revelații subțiri”. Ei au fost o populație din Samaria, de alt neam decît ivriții, poate sciți și care nu se pupau deloc cu Iahwe cel întunecat. Sînt amintiți și de Saul în scrierile lui cînd povestește despre acuzele care i-au fost aduse de către tovarășii lui de rele - fariseii - fiind învinuit că era chiar căpetenia acestor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
oarecare Iisus, care a murit și despre care Pavel spune că este viu’’. Adică exact ce va spune și Celsius pe la anul 175, ceva erezie mozaică numită fariseism și nici urmă de creștinism așa cum era practicată această religie de geți, sciți, traci, bitini, galati, galileeni cînd Saul se afla în temnița din Ierusalim! Creștinismul arimin/mitraismul Religia crucii pe toriștea străbună are o vechime dovedită arheologic, de peste 8000 de ani și oricît s-au străduit mișeii să ne fure istoria și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mea ca OM și să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu”. Această legătură istori- că între neamul nostru și cei din Orient arată că au existat schimburi de informații între cultura geților și cea a perșilor și aryas prin intermediul sciților sau direct cu geții iar asemănarea dintre credința geților și budism precum și zoroastrism dovedește că o parte dintre ei și-au reformat cultul după modelul get și chiar mai mult, iar perșii i-au făcut pe mioritici, niște schismatici care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din limba geților care să exprime corect conceptele religioase. Iudeo-creștinii hoțomani au început să sărbătorească această zi drept nașterea lui Hristos, Soarele Dreptății nu cu mult înaintea anului 380 chiar dacă ziua de naștere a lui Iisus a stabilit-o Dionisie Scitul pe la anul 550, la 25 martie cînd era Anul Nou în mitraism! În Cipru, sărbătoarea s-a ținut înce-pînd cu anul 375 adică atunci cînd iudeo-creștinii sataniști conduși de episcopul Ambrosie au pus mîna pe imperiul roman de apus iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
urlau de jale. Dar pe 25 era marea sărbătoare ce semnifica renașterea naturii iar Attis se trezea din somnul morții și participa la bucuria colectivă. Sărbătoarea se termina pe 27 printr-o procesiune triumfală pe străzile Romei. Prelatul roman Dionisie Scitul, născut în Dobrogea cum am mai arătat, a stabilit în anul 550, ziua de naștere a lui Isus la 25 martie dar toți o sărbătoresc la 25 de-cembrie pentru că nu puteau scoate din mințile oamenilor tradițiile religiei geților. Cultul Mamei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din ouăle de basilisc! Dar putem afla limba în care se slujea în mitraism, datorită tăbliței de plumb 60 turnată de mato Dapisiu, tatăl lui Ili și care ne povestește cum zavistea și năravul prost și-au făcut loc la sciții din estul Geției precum și la tracii din Tracia. În aceste două țări niște preoți cam zurlii și cu unele apucături stricăcioase, după aflarea morții lui Ili din primăvara anului 30 întîmplată la Ierusalim, au considerat că pot interpreta învățăturile din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
primăvara anului 30 întîmplată la Ierusalim, au considerat că pot interpreta învățăturile din Legea Adevărului și Dreptății, primită de Eno iar Frăția Celui Ales din Sarmisetuza a zăpsit tărășenie. Pe dată a trimis pe preotul Zuirasio, să meargă atît la sciți cît și la traci, să restabilească buna rînduială a religiei crucii și ritualul religios iar pe preoții nărăvași să-i schimbe cu ,,preoți rumuni” și care sigur slujeau în limba originală a crucii Mîntuitorului, adică rumuna sau geta, dar urîtă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
din istoria subiectului urmărit. Studiul credințelor, obiceiurilor, al terminologiei populare va putea reconstitui astfel o imagine cu caracter orientativ. Avem unele informații despre istoria Îndepărtată a bolilor psihice În teritoriile locuite În prezent din România. Știm de la Hipocrat că la Sciți predomina o patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și În domeniul psihopatologiei. Alcoolismul, la ei ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin neamestecat cu apă; la romani circula expresia: „toarnă ca la Sciți”). Impotența
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
la Sciți predomina o patologie endocrină; este posibil să fi existat o corespondență și În domeniul psihopatologiei. Alcoolismul, la ei ca și la geto-daci, era foarte răspândit (se bea vin neamestecat cu apă; la romani circula expresia: „toarnă ca la Sciți”). Impotența sexuală era răspândită, erau mulți „inarei”, termen care ne este transmis de Herodot și Hipocrat, ca expresie lingvistică pentru această stare secuală complexă. (3, 4) Și la geți moravurile favorizau patologia psihiatrică. Geții erau consumatori permanenți de vin (zeul
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
de istorie pornind de la elementele suport, cele care s-au petrecut În spațiul geografic În care ei Înșiși trăiesc. Câteva exemple edificatoare: 1) În șesul Prutului, Între Vama Albița și localitatea Râșești se află movila Răbâia care datează din vremea sciților. Este un moment enigmatic, situat la 17 km nord-est de orașul Huși. Potrivit unei legende, numele i-ar veni de la o căpetenie feminină scită pe care o chema Răbâia - personaj care ar fi fost Îngropată aici. Prima mențiune despre Movila
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Loriţa Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93537]
-
cumani, tătarii își exercitau puterile asupra Țărilor Românești, Moldova fiind numită chiar Alania la 1320, în harta lui Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al VIII-lea Paleologul și, cu ajutorul său, în scaunul imperial se urcase Andronic
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
exercitau puterile asupra Țărilor Românești, Moldova fiind numită chiar Alania la 1320, în harta lui Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al VIII-lea Paleologul și, cu ajutorul său, în scaunul imperial se urcase Andronic al II-lea
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al VIII-lea Paleologul și, cu ajutorul său, în scaunul imperial se urcase Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). E foarte posibil că sub impulsul românilor din nordul Dunării, numiți sciți paristireni, să se fi mișcat și aceia din Tracia, mai ales că Georgius Pachymeres scrie că se înrudeau. Andronic al II-lea, temându-se ca să nu se facă o uniune între aceștia, socotită ca foarte periculoasă pentru Imperiul Bizantin, a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pasagiul din cronica lui Pachymeres scrie, referindu-se la acești vlahi din Tracia - cum am văzut de altfel și mai sus - că Andronic al II-lea Paleologul, temându-se de unirea lor cu acei vlahi veniți din nordul Dunării odată cu „sciții paristrieni” cu tătarii comandați de Nogai, cu care se înrudeau, i-a deportat în Anatolia. Neputându-se acomoda cu clima și suferi exilul, în timp de doi ani de zile, adică în anii 1285 și 1286, s-au răscumpărat toți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pâraie. În acelaș timp, omul avea la dispoziție și din belșug, apa și lemnul codrului ce scobora mult în vale sub forma unor pâlcuri de pădure, mai mari sau mai mici. Această primă închegare a durat, sub ochii și popasul Sciților, Romanilor și pașnicilor Slavi (care invadaseră ca o puzderie de oameni stepa Fălciului din Sudă, până la apariția Moldovenilor pe aceste plaiuri (sec. XIII-XIV leaă. Sătui de mers prin codri, în drumul lor dinspre Maramureș, acești musafiri noi, viguroși și destul de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste limba îngustă de nisip care se întindea între estuarul Nistrului și mare. Mica localitate, împrăștiată pe lungime, se prăbușea în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
merge la șeful gării care îl invitase la masă. Așteptându-l, locotenentul se așeză la pian. În timp ce cânta, vijelia proiectă înăuntru un bărbat pe cap cu o căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu poalele vestonului date deoparte, cântând la pian, în crâșma asta, unde frigul se infiltra pe sub ușă, unde soba nu izbutea să încălzească
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
șeful gării care îl invitase la masă. Așteptându-l, locotenentul se așeză la pian. În timp ce cânta, vijelia proiectă înăuntru un bărbat pe cap cu o căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu poalele vestonului date deoparte, cântând la pian, în crâșma asta, unde frigul se infiltra pe sub ușă, unde soba nu izbutea să încălzească ungherele cele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
băltoacă lăsată de încălțămintea clienților nu se uscase încă... Ce de lucruri se mai întâmplă în gara asta pierdută în noapte și frig! Amuzat, Grigore îi făcu un semn care voia să zică: ce crezi, ăsta e un salon distins! Scitul își trase fără zgomot un scaun și se așeză lângă pianist. Când acesta termină, îl întrebă: "Ce-ai cântat, domnule locotenent?" "Mozart, domnule, o sonată de Mozart." Scitul, care nu auzise decât vag de Mozart, dădu din cap: "Mozart, Mozart
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
semn care voia să zică: ce crezi, ăsta e un salon distins! Scitul își trase fără zgomot un scaun și se așeză lângă pianist. Când acesta termină, îl întrebă: "Ce-ai cântat, domnule locotenent?" "Mozart, domnule, o sonată de Mozart." Scitul, care nu auzise decât vag de Mozart, dădu din cap: "Mozart, Mozart..." "Un compozitor care a murit tânăr, la treizeci și cinci de ani..." "Vârsta mea, observă scitul, cu admirație pentru Mozart și cu melancolie pentru el însuși. Mi-a plăcut mult
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
termină, îl întrebă: "Ce-ai cântat, domnule locotenent?" "Mozart, domnule, o sonată de Mozart." Scitul, care nu auzise decât vag de Mozart, dădu din cap: "Mozart, Mozart..." "Un compozitor care a murit tânăr, la treizeci și cinci de ani..." "Vârsta mea, observă scitul, cu admirație pentru Mozart și cu melancolie pentru el însuși. Mi-a plăcut mult, dar n-aș ști să-ți spun de ce. Curios, nu?" "Nu... Asta e muzica. Ea nu exprimă un sentiment precis, ci lucrul în sine." Și pentru că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de răul de a trăi. Credea că muzica nu încetează să ne farmece chiar și prin modalitățile ei cele mai dureroase, pentru că se ridică la generalitatea formei pure, iar materia e absentă din ea. Sufletul fără trup, într-un fel..." Scitul asculta cu gura căscată spusele acestui tânăr ofițer care n-avea militar în el decât uniforma și, deși nu înțelegea mare lucru, fu vrăjit. Domnule locotenent, îl aștept pe învățător care vine să mănânce la noi astă-seară. Nu vrei să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Zalmoxis: „Mai găsesc în Vico și singurul autor care înțelege, ca mine, că Zamolxis trebuie pus în relație cu Zaratustra șsic!ț, nu cu filosofii greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece prin Maris, Anacharsis și ceilalți sciți și termină cu Zamolxis. În fond e Iranul și crestele Caucazului. Nu puteam găsiantecedent mai excelent pentru teoria mea...” - cf. Al. Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții. Jurnal (1924-1957), Jurnalul literar, București, 2001, ediție îngrijită de C. Popescu-Cadem, p. 190 (însemnare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În timp ce Moldova privește nu numai spre sud, dar și spre nord, către Polonia, și spre răsărit, către stepele rusești, iar Transilvania aparține Europei Centrale și, Într-o măsură apreciabilă, spațiului occidental de civilizație. Multe valuri au venit dinspre răsărit, de la sciții antici până la ruși În epoca modernă, și multe altele dinspre apus, de la celți și romani până la unguri (porniți inițial dinspre Ural, dar stabiliți În Câmpia Panonică, la vest de spațiul românesc) și germani. România este așadar, În același timp, balcanică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
simțită strict pe litoral. Dobrogea nu a aparținut țării Românești decât vreo trei decenii, În vremea domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). În Antichitate, aici trăiau geții, o ramură a tracilor, Înrudiți cu dacii. S-au așezat printre ei și sciții, popor de origine iraniană, veniți din stepele nord-pontice. Grecii au Întemeiat colonii pe litoral. Ruinele uneia dintre ele, Istros (Histria), reprezintă un important șantier arheologic și o atracție turistică. Tomis, orașul cel mai mare și mai activ În epoca elenistică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]