794 matches
-
totul, dar hai mai repede! Te resping? Nu-ți plac? Lovește-mă, poate fug din calea iubirii pătimașe. Dar lovește tare, nu cere nimănui mila, lovește ca azi, mai tare chiar ca azi, distruge-mă, voi rămâne și după moarte sclava acestui minunat cuvânt: „Te iubesc, Petre“. Cred că exagerez. 4 octombrie 1961 (miercuri) Azi ne-am luat rămas-bun. Tu ai plecat până luni la Rădăuți, iar ochii mei Îți urmăresc lacom calea. Oare ce voi face până luni? Deocamdată, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe, te-am Înșelat; ca femeie, era periculos să fiu sclava iubirii mele revărsată numai În tine; tu m-ai fi respins, scârbit de atâta dăruire, ca orice bărbat. Vocea lectorială Nu s-a mai semnat În nici un fel; era o modalitate de a rupe orice comunicare, de a se păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trecură pe lângă el trei femei scunde, pline, semănând Între ele până Într-atât, Încât Fima presupuse că erau trei surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de flăcări, înspre guși, m-a hotărât să o dărâm peste sacul cu cartofi pe jumătate plin, sprijinit de tejghea. A fost o luptă scurtă. În ochii ei de pește fiert a licărit atunci, pentru întâia oară, blajina luminiță de sclavă supusă și recunoscătoare. Fiindcă din clipa aceea, am dezgropat-o din lavină cu actul cutezător și firesc al bărbăției. Ca o vacă tiroleză, răsturnată cu fața în sus, Matilda bătea aerul cu mâinile și cu picioarele, ca pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de Îndemnul lui Lambert Strether: „Trăiește-ți viața din plin!“ În cele din urmă Însă, refuză. O Întâlnire cu dna Wharton a fost suficientă pentru a-i dezvălui măsura personalității ei copleșitoare. A-i fi secretară Înseamnă a-i fi sclavă, oricât de luxoase ar fi condițiile, iar scările lor de valori sunt, până la urmă, incompatibile. Theodora este creștină convinsă, interesată de misticism (atât de tradiția occidentală, cât și orientală) și, deși cu o atitudine mai puțin critică față de comportamentul neconvențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cârciumi într-un saloon din Vestul Sălbatic pregătit de filmare sau în cabinele unui vapor cu aburi de pe Mississippi; Düsseldorf-ul oferea, în afară de clienți încrezători, și terenul fertil pentru o gastronomie a iluziei. El era în același timp John Brown și sclava lui, era Old Moses și Buffalo Bill. Era Iona în burta balenei și plângea cu Shenandoah, fiica de căpetenie, pentru ca lacrimile să se transforme în apă de izvor. Cu mult înainte ca pop art-ul să devină o modă, el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ie o dulce mahără socială, coconară și jună. Îi caută În coarne lu Cufărașu; uneori Îmi vine pă chelie să merg la Institutu Pasteur să-mi facă injecții dă invidie. Da Cufărașu știe ce face; vrea ca femeile să fie sclave la despotu care Îl are iel În sânge și, ca s-o țină În frâu, la bal s-a pus să-i cânte osanale lu María Esther Locarno, o rudă amărășteană d-a lu Tubiana, care a lăsat În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin aici înlănțuită. O să fii sclava mea sexuală. —Adam, am oftat. Spui niște lucruri așa de drăguțe! După încă puțin timp, am zis cu jumătate de gură: — Chiar c-ar trebui să plec. Dacă trebuie neapărat, mi-a răspuns el. Știi că trebuie. Dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
noua asistentă a Mirandei Priestly. — Condoleanțe e numele meu! a hohotit el, aruncându-și capul rotund pe spate. Chiar așa poți să-mi și spui: „Condoleanțele mele!“ Ha, ha, ha. Hei, Eduardo, ascultă aici. Fata asta e una dintre noile sclave ale Mirandei! De unde vii, fătuco, de ești așa din cale-afară de prietenoasă? Din fundu’ Kansasului? O să te mănânce de vie, ha, ha, ha! Dar Înainte să găsesc un răspuns, un bărbat solid, purtând aceeași uniformă, s-a apropiat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cânepă și era și acum prea „zărghită“ ca să ducă o treabă la bun sfârșit, dar ne completam bine una pe cealaltă. Și mi-era dor de ea. Pentru că, ea fiind În anul Întâi la doctorat, iar eu fiind, practic, o sclavă, nu ne prea văzusem În ultima vreme. Abia așteptam weekendul. Simțeam cum zilele de muncă de paisprezece ore Îmi apasă picioarele, brațele, spinarea. Ochelarii Înlocuiseră lentilele de contact pe care le purtasem un deceniu Înainte de a veni aici, pentru că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am vizualizat, prin telefon, cum Își ciulește urechile. Din partea Mirandei Priestly... de la revista Runway? — Ea Însăși. De ce? Ai auzit de ea? Ei, acesta a fost momentul În care s‑a transformat dintr‑o extrem de acidă asistentă de redacție Într‑o sclavă pe patru labe a lumii modei. — Dacă am auzit de ea? Dar bineînțeles! Nu o cunoaște toată lumea pe Miranda Priestly? Bine, dar ea e, cum să spun eu, cea mai importantă femeie din lumea modei. Și ce ziceai că vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am avut o clipă impresia că plânge, dar când și l‑a ridicat din nou, pe fața lui nu se putea citi decât mânie. Nu crezi că aș prefera să fiu cu tine decât să mă duc ca să fiu sclava cuiva douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, timp de o săptămână Întreagă? am țipat eu, uitând că e și Lily pe undeva prin apartament. Poți să te gândești și tu o clipă măcar că poate nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de la Monsieur Renaud și de la asistenții lui: Îmi confirmau prezența diverșilor șoferi și organizarea diverselor Întâlniri pentru a doua zi și de fiecare dată Își aminteau să Îmi ureze noapte bună, de parcă eram chiar o persoană adevărată, nu doar o sclavă, lucru pe care Îl apreciam. Cam Între al treilea și al patrulea mesaj m‑am pomenit dorindu‑mi ca unul dintre mesaje să fie de la Alex și am fost, drept urmare, Încântată și neliniștită În același timp când am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
primă. După prestația din iunie, sunt norocoasă dacă nu mă dau afară. Winston lovește cu ambele mâini volanul Îmbrăcat În blană de oaie. Glumești, sper. Le oferi fiecare secundă din fiecare minut din fiecare zi pe care o ai. Ești sclava lor, fetițo. Nu prea am de ales, Winston. Sunt ceea ce se numește În limbaj tehnic susținătorul familiei. —Aoleu. Calcă frâna ca să evite o călugăriță pe trecerea de pietoni. Și ce părere are bărbatul tău despre asta? Genul ăsta de chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aleși de Cler și de popor. Se consideră păstrătorul porții, despre care adevărul spune: "Către acela se va deschide poarta!" Sfîșii în bucăți membrele Bisericii catolice pe care ai oprimat-o prin domnie și ai redus-o la statutul de sclavă bună la orice. Privezi Biserica de libertatea sa prin detestabila ta aservire față de împărat. Spui că totul episcopate, abații și toate Bisericile fără excepție sînt supuse drepturilor imperiale. Dar Domnul vorbește despre Biserica mea, porumbița Mea, Oița Mea, în vreme ce Pavel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
politic, ci fidel evanghelic, l-ar fi salvat 257. 120. Acum această dorință de a căuta în episcopat o susținere per fas et nefas era un mijloc, nu care să acorde popoarelor dreapta autoritate cuvenită, ci care să le facă sclave ale unei autorități oarecare; acest principiu, de care este atît de greu să se desprindă guvernul laic, este exact acela care pune în mișcare chiar și numirea Episcopilor nefaști pentru Biserică, care din întîmplare (și astăzi nu se poate altfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
putut avea loc altfel? Ce ar fi spus cei precum Ambrozie sau Gură de Aur dacă ar fi auzit că fiul Bisericii vrea să-i lege mîinile maicii sale și să nu o lase să lucreze decît ca pe o sclavă, după bunul plac al stăpînului său? Cu ce nobilă și sfîntă mîndrie nu ar fi răspuns unor astfel de samavolnicii, susținînd sacrele drepturi ale miresei lui Cristos? Și în secolul al X-lea, tot în Orient, Biserica a suferit umilința
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prinseră Capra și o priponiră, cum e regula, și chiar ipostaza Antilopei o executară ca la carte. Melanie își dădu, în fine, ochii peste cap, fiindcă instinctul ei de femeie îi recomanda să ia, în fața acestui bărbat, măcar o dată, poziția Sclavei, oprindu-se gâfâind sfârșită în poziția Ancorei. Vladimir, adunându-și ultimele puteri și cearceaful mototolit peste mijloc, se lăsă să alunece din patul larg, pentru a merge la baia cu cadă de marmură roz și cu robinete aurite, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de proletari având fiecare câte câțiva stânjeni de pământ, prea puțin pentru a trăi și prea mult pentru a muri; se va naște un fel de clasă ibridă, fără putere și fără producțiune, incapabilă de a se înmulți din cauza sărăciei, sclavă absolută a capitalului. Puțini oameni cu mai multă energie economică își vor acapara apoi părticelele foștilor clăcași și, deodată cu creșterea sau creiarea din nou a altor latifundii, populația agricolă va da mereu înapoi prin stingere, încît epoca n-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dintre noi e trîntor? La ele e simplu, trântorul nu face miere, e clar, la noi, hm! încearcă să afli... Și pe urmă să-ți spun drept, ar fi cam trist să fim ca albinele!" "De ce?" Păi gîndește-te! Sânt niște sclave! Alte gâze se zbenguiesc, se înmulțesc singure, la albine numai regina are acest drept..." "Așa le-a făcut pe ele natura! filozofă bunicul. Du-te mai bine și adu niște pahare să bem sticla aia aici..." "S-o chem și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate de lumini violet. Bărbații erau puțini, nesemnificativi: niște suporturi pentru mișcarea tăcută și frenetică a femeilor. M-am întors la Bloody-Mary-ul meu. Un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Egipet și au zguduit conștiința de drept și stricta ordine a poporului prin uzanțele lor de afaceri și prin vânătoarea de câștig. Întâi s-au demoralizat servii și sclavii, apoi veni un regim al metreselor, căci cei mari cumpărau sclave siriene și etiopiene, le încărcau cu bogății și-și neglijau soțiile proprii. Pofta desfrânată de câștigare de averi, o nemărginită goană de plăceri a adus o deplină răsturnare a raporturilor sociale. Familii celebre se ruinară și sărăciră, iar în locul lor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici în punctele ei cele mai libere. {EminescuOpXII 334} La dreptul vorbind misiunea istorică, predestinarea d[umne ]zeiască a Domniei străine s-a consumat și poporul românesc e de facto înlăturat din istorie, ca o curiozitate etnografică, lipită de pământ, sclava pe de-a pururea a plebei bulgărești, grecești, jidovești, imigrată din cîteși patru colțurile lumii. O stârpitură de grecotei cinic, fără sentiment de patrie, fără umbră de iubire pentru acest vechi și nenorocit neam, s-a cocoțat în fruntea țării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
decât ca o persoană iertată, și care se căiește. Cea mai cutremurătoare faptă pentru o mamă ce își iubește copiii o inspiră pe Toni Morrison să scrie Beloved, povestea bazată pe cazul adevărat al lui Margaret Garner. Garner era o sclavă ce fugise de pe plantație, și preferase să își omoare copilul mai degrabă decât să îl lase să se întoarcă în robie. Morrison face o încercare memorabilă de a porni de la o asemenea faptă și de a construi o poveste combinând
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]