1,812 matches
-
efort. Ca într-o joacă extrem de binefăcătoare, era antrenată în atâtea activități pe care le făcea la cea mai înaltă cotă, încât uimirea celor din jur nu înceta să fie din ce în ce mai pregnantă. Într-o clasă paralelă, erau numai băieți. Câțiva sclipeau prin talentul la matematică, cam tot atâția la fizică și restul, deși aveau note mari, nu aveau talente evidente în afara materiilor impuse de programa de învățământ. Printre ei, se remarca Andu, olimpic internațional la matematică, dar și un mare îndrăgostit
EUFORIE SINUCIGAŞĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352804_a_354133]
-
Bârfe rele spuse-n șoapte, C-ai pierdut vieți vreo șapte Petrecute-n miez de noapte. CATRENE DE DECEMBRIE Voi fi copil cuminte. Ca-n fiecare an, Și-aștept cu luare-aminte Să-mi bată moșu-n geam. Lumini in cer sclipesc, Feeric clar de lună! Fulgi albi din nori sosesc, Punând pe cap cunună. Atârn globuri de gheață În bradul de acasă, Iar Moșu' mă răsfață, Că-s zâna cea frumoasă. E frig, e miezul iernii Și focul arde-n sobă
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
în puterea de somație cu care oprește în loc pe cititor. Numai tinerii veniți de după el, ai generației următoare, ca Stephane Mallarme, Paul Verlaine și L Isle-Adam încep să-i glorifice opera. Victor Hugo îi aduce laude: Florile răului strălucesc și sclipesc ca niște astre... Mi-am cultivat isteria cu plăcere și groază-scrie el. Astăzi, 23 ianuarie 1862, am primit un avertisment straniu: am simțit fâlfâind deasupra mea aripa imbecilității...Mă plictisesc în Franța, mai ales pentru că aici toată lumea seamănă cu Voltaire
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
faci viață mai frumoasă cu fiecare zi care trece, adăugând puțină iubire în tot ceea ce faci și având parte de sprijin și dragoste din partea tuturor celor dragi sunt sigură că zâmbetul nu îți va mai părăsi figură, fericirea îți va sclipi în ochi, iar tu vei fi mai împăcat cu tine însuți. Încearcă, nu te costă nimic! Eu am încercat, am învățat că ceea ce nu te doboară, te face mai puternic, am învățat să iert, am învățat să dau o a
PLIMBARE DE SEARA de DIANA ILIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354331_a_355660]
-
mai fost bucurie. Și când toate păreau, resemnare a sorții Noaptea fu spintecată de răsunetul porții Spre palat se-ndreptau sub sclipirea de lună Un slujbaș zdrențăros cu prințesa de mână O găsise-într-un câmp plin cu iarbă și flori Când sclipește pe cer prima rază din zori Sub răcoarea de lună și arșița din soare A dormit zile-n sir... mirosise o floare. N-am să spun bucuria ce prinsese palatul Din zgârcit cum era s-a schimbat împăratul Și întreaga
ÎMPĂCAT, ÎN PĂCAT ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354500_a_355829]
-
în: Ediția nr. 1173 din 18 martie 2014 Toate Articolele Autorului Prin pânza ca de humă se cerne destinul nostru laș, cenușa se adună pe munții de talaș și clipa se așterne pe lacrimă și dor doar soarele în gene sclipește cu amor. Avem atâta ură, ascunsă în blestem în Danaiade plânse sau un semn, prin răzbunarea din infern în groapa fără fund, sau criptă în adâncimea inimii, oglindă. Ce soartă are iadul, focul se întoarce doar luna se arată și
DOAR LUNA-MI PLACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353773_a_355102]
-
se doresc folosite se lasă mângâiate de razele diminetii.In fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
se doresc folosite se lasă mângâiate de razele diminetii.In fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav al tinerei prințese. Mai departe de casă, pe aleea ce duce spre porțile din scânduri îmbinate artizanal
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
METAMORFOZĂ Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu - fulg de nea, firav, în zbor rătăcitor, Între pământ și cer dorind să dănțuiesc, Tu - râu, curgând sub deal, cu unde ce-ți sclipesc De mari dorinți ori, poate, doru-ți arzător, Ne întrebăm ce gânduri vin, ne copleșesc Și-n nopți târzii visăm, sub cerul sclipitor, Să ne-nsoțim în joc și-n trai pe viitor, Și-n ochii tăi, în trup, să mă înzăpezesc
METAMORFOZĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354022_a_355351]
-
care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. VALURI DE CREDINȚĂ Valuri de credință, doruri pământești Au aprins tăcerea, noapte șerpuind, Pe un prag de stele tainic te cuprind, Leagăn de speranțe tu îmi dăruiești. Doar întreabă cerul într-un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii care trec plutind? Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc
SONETELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353067_a_354396]
-
MĂRȚIȘORULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului - De unde vin mărțișoarele, mamă? Nu-i așa că sunt magice și dau puteri supraomenești celor care le poartă? Râd. Ochii serioși ai fetiței mele sclipesc precum stelele presărate în universul plin de mistere. Tremură de încântare, trecând printre șirurile de tarabe colorate, pe care sunt etalate mormane de simboluri din piele, sticlă, pânză, carton, ceramică, pene și câte și mai câte materiale. Unele sunt de-
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
bieții copaci își dezmorțiră trunchiurile, își îmfipseră rădăcinile mai adânc, să sugă seva dătătoare de viață, apoi își înălțară crengile cât mai sus, să fie sărutate de raze. Unii, mai curajoși, își prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingași, care sclipeau sub sărutul razelor. Jerbelede raze sclipitoare răspândite de soldații lui Soare-Împărat, uralele și cântecele lor, au trezit din amorțeală toate vietățile pădurii: -Mor, mor! Cine m-a trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieșind agale din bârlogul său, amețit
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
visele pluteau în atmosfera parfumată cu dorințe, acel drog al fericirii care îmbăta sufletele și le dădea forța zborului. Melodiile și ritmul horei, când lent, când săltăreț, cu pași sincopați, mințiți, strecurate-n unduiri de șolduri și țesături de glezne, sclipeau în irizații mirifice, reverberate în sufletele îmbătate de fiorii misterioși ai plăcerii. În pantaloni scurți și cu bască albă pe cap, mă plimbam prin mijlocul horei sau în afara ei. Priveam atent, cu ochii bulbucați și mâinile la spate...Îmi plăcea
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
a întâmplat un ceva inedit, neprevăzut, nepremeditat. Erau pe aleile din parcul în care se înfiripase dragostea lor. El povestea ceva petrecut cu ani în urmă, o întâmplare haioasă din vremea rezidențiatului său. Ea asculta atentă, ca de obicei, ochii sclipindu-i de plăcere. S-a oprit din mers, l-a privit în ochi cu toată seriozitatea și l-a întrebat dacă poate sta cu ochii închiși, cu mâinile pe lângă corp, timp de un minut: - Da, de ce nu? a întrebat el
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
-ntuneric? Din ea nu se mai umple Al vieții gol generic? Cum să mai cred, că timpul E o lumină vagă, Când spațiul-mi dă timbrul De-a trece bolta-ntreagă? Și nu mai sunt aevea, Și tot mai rar sclipesc Căderile de aștri, Când ochii mei orbesc. Sunt, dar cu ce răsplată Aș mai putea să fiu? Mă simt demult pictată Într-un tablou târziu. Dacă aș fi o umbră, Pe-ale valurilor coaste, Aș sta, să le-ocolească Întâmplările
IERTARE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352755_a_354084]
-
azi nimănui. Pe tot ce vei dori tu să povestești, da? Eu mă retrag, Tinu...”, mai spuse Eugen și se ridică de pe scaun, oferindu-l colegului său, nu înainte de a-și pune palma pe mâna dreaptă a bolnavului. Ochii îi sclipiră. „Tinule! Știu că m-ai auzit, băiatule. Mâna ta este mai caldă... Bravo, prietene, bravo! Doamne ajută!” - - - VA URMA - - - Referință Bibliografică: TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354003_a_355332]
-
și, când încerca unul să sară la omor, strigam încet la el să se potolească, și gata îl și îmblânzeam privindu-l drept în ochi, chiar dăcă era întuneric beznă prin dormitoarele noastre. Ochii noștri cred că, de mult timp, sclipeau noaptea ca și cei ai fiarelor... După ce a omorât unul pe bucătar, am ajuns eu la bucătărie în locul lui și am început să le dau pâine, noaptea pe ascuns. Așa s-au mai potolit...” M-am trezit din gândurile acestea
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
ori îți ia invidioșii gâții. Așa că, mersi, io stau cuminte-n banca mea că, hai, să-ți spui drept, mă doare-n pardon dă espresie, dă popor și dă alte vrăjeli! Armura arhanghelului întră în trepidaj, iar sabia începu să sclipească periculos în lumina lunii. Vocea zbârnâi și ea încinsă: - Nevrednic ești, iară timpul meu deja s-a scurs! Da-voi, dară harul acestei făpturi cu adevărat inteligente! Șpriț scheună ușor a recunoștință, Mantia neagră precum hăurile universului se transformă în
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
-mi ești, ce dulce pradă pielea ta simt se topește ca si fulgul de zăpadă, te întorci și haiducește vrei să-mi scapi, dar n-ai scăpare, brațul meu te ocrotește te acopăr cu săruturi, tu cu unghiile zgârâi, îți sclipesc în noapte ochii, dinții albi îi simt în barbă musti cu poftă a mele buze, vrei să mă retrag în grabă, te ascunzi printre-asternuturi, îmi aluneci că un șarpe tu nu știi că razvratire-ți mă stârnește peste poate; n-
RĂMÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357356_a_358685]
-
Arizona n-am putut să cuprindem toate imaginile inedite, de-a dreptul fascinante. Din când în când am mai notat câte ceva deosebit. Palmierii, dar și alte plante au frunzele acoperite cu un strat subțire de ceară ca să nu se deshidrateze. Sclipesc în bătaia soarelui, oferindu-ți o imagine neobișnuită. Soarele și luna au alt traseu pe cer decât suntem obișnuiți să vedem în zona în care trăim. La amiază, soarele strălucește deasupra capului și umbră noastră era aproape sub picioare. Și
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > PUPĂZA, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 955 din 12 august 2013 Toate Articolele Autorului Pupăza Era în fața mea un tei Cu frunze ce sclipeau în soare Iar vară, teiul meu cel sfânt, Se încarcă cu albă floare... Și răspândea în jur parfum Ce unduia, ușor, în vânt, Iar dacă venea vreo furtună Se aplecă pân-la pământ... Și păsări ne dădeau concert, Când beam cafeaua
PUPĂZA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357445_a_358774]
-
la repetiții brute latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu inflexibil cântă păsări cu portative în gușă îmi ascund sex-appeal-ul într-un labirint pe cer trecătorile munților s-au prăbușit în râpe corupte ochii tăi sclipesc ca o lamă de cuțit sinucigașă pe pieptul meu dezgolit am pictat artă maiasă Referință Bibliografică: Sens(ibil) / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1267, Anul IV, 20 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
teiule, îmbătător mai erai când bătea vântul prin tine, seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se topeau ca două umbre în dulceța de amurguri... împărat era poetul ca și codrul, peste seara lor regească, cu ochi treaz și mintea vie și cu inima flămândă, purtând lira lui în suflet ca un faun ce iubește poezia
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
arate că era vorba despre ceva important, îl amintea pe unul Ceușescu, cine-o fi fost și acela. Ziua aceea se dovedi mai frumoasă decât întreaga săptămână. Soarele încălzea pământul aproape ca într-o zi de vară, iar măceșele licăreau, sclipind înfocate printre tufele țepoase. Era plin de ele, așa cum era plin și de porumbele și de fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatorii viscolite De dragoste, de pânda în amurg A răzvrătirilor, spre clipe fericite. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]