982 matches
-
se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să Îmi controlez emoțiile și mai ales să nu Îmi tot proiectez În minte imaginile dureroase. Să fac efortul să le Îndepărtez din amintirea mea... De ce să rămâi doar tu să rătăcești printre movilele de moloz din care se aud scrâșnind lopeți, printr-un oraș de moloz, scufundat În beznă, luminat doar de flăcări? Nu mai scurma cu unghiile tale rupte, Însângerate, În cioburile de sticlă, În sârmele Înroșite În foc, nu mai striga: Klara! Mamă! Așteaptă! Au să vină deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
răsuflat ușurat când aceasta și-a Încheiat cariera. — Tu! spuse ea Într-o manieră care ar fi fost teatrală, dacă n-ar fi fost, de fapt, teribil de amenințătoare. Se ridică În picioare, Împingând scaunul cu atâta forță Încât acesta scrâșni a protest. — Vă cunoașteți? Întrebă Gavin Pritchett. Omul purta o cămașa de flanel bej, un sacou de catifea reiată maro, iar la gât, o cravată pe care se părea că obișnuia să o mestece În momentele de tensiune. — Da. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai spun Încă o dată „Ce?“, am dat din mâini ca să-mi arăt frustrarea. Brian observă gestul și se strădui să-și sporească eforturile pe care le depunea deja pentru a transmite informația. — Vrea să-ți vorbească. — Despre ce? am Întrebat, scrâșnind din dinți. Norocul lui că era așa de voinic, căci, altfel, vreun nefericit care s-ar fi Întâmplat să-i pună o simplă Întrebare (de pildă, cât e ceasul) l-ar fi Înșfăcat de mult de urechi și l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lumile posibile și probabile, așa cum și-o imaginaseră ei, descopereau, Încântați, că acum se Întâmpla tot ceea ce putea fi mai bun, realmente mai bun, că apăruse chiar aici, la ușa lor, o viață unică, minunată, fără frica zilnică de foarfeca scrâșnind a coasei, nemurirea În patria care ne-a dat ființă, la adăpost de incomodități metafizice și gratis pentru toată lumea, fără vreo scrisoare sigilată care trebuie deschisă În ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ai gândit la asta? Eu mă ridic și trag perdeaua de jur-împrejurul nostru, de ce oare nu am făcut lucrul acesta mai devreme, ne cuibărim cu toții în spatele faldurilor ei, râsul lui grosolan ajunge până la noi, asta nu vă va ajuta la nimic, scrâșnește el printre dinți, știți că am dreptate, eu am întotdeauna dreptate, de aceea tatăl meu a vrut să mă omoare, aș vrea să fi greșit măcar o singură dată. Când îl vor lua de aici, întreabă Udi, iar eu șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puloverul acesta înainte de a naște, îmi explică ea emoționată, trebuie să îi las ceva copilului meu, Ilana aruncă farfuriile una peste alta în semn de protest, întotdeauna provoacă pe toată lumea, sigur nu va avea nevoie de puloverul tău, crede-mă, scrâșnește ea printre dinți, va avea destule pulovere noi în noua lui casă, cu părinții lui plini de bani care vor face totul pentru el, ce bine ți-ar prinde ție, dar și mie toate puloverele acelea, cu siguranță deja le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dezgustă, dacă ar fi ieșit din tine, nu m-ar fi dezgustat, nu înțelegi, este un zero ca și mine, nu valorează nimic, ea își întinde în lături, indiferentă, brațele uscățive. Mor deja de nerăbdare să ies din groapa asta, scrâșnește ea, să fiu singură, fără supravegherea voastră, iar eu o întreb, ce vei face când vei fi singură, în ciuda faptului că știu răspunsul, își va injecta heroină și va zăcea pe salteaua ei jegoasă, simțindu-se regina lumii, o privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâlnească pe stradă. Etile, este foarte dulce, îți seamănă extraordinar, iar ea, cu un gest plin de dezgust, nu mă interesează, din partea mea, ar putea să semene și cu tine, apoi îi întind formularele, vreau să le citești, dar ea scrâșnește, lasă-mă în pace, nu mă interesează ce scrie acolo, nu îl vreau, ți-am mai spus, dar eu insist, trebuie să citești, Eti, faptul că renunți la el nu este un lucru oarecare, trebuie să înțelegi ce presupune acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi ignorat complet apelul lui Avnar, și Noga știe asta, așa că mă privește acuzator și îmi spune, îmi este foame, hai să mergem să mâncăm ceva în oraș. Mergeți voi, refuză el, eu vreau să mă odihnesc, dar eu scrâșnesc, dacă ai putere să pleci în Neghev, poți veni și cu noi până la restaurantul de vizavi. Oftează, dar nu se opune, astăzi primesc din partea lui doar lecții de moderație, nu își lasă furia să erupă, ceea ce teoretic ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă așez lângă el pe trotuar, ce nu ți-ai amintit, nu înțeleg, dar îmi este clar deja că e vorba despre un lucru foarte rău, nu pusese niciodată capăt unei excursii la jumătatea ei. I-am dus la Lachiș, scrâșnește el printre dinți, tot timpul cât am fost bolnav dusesem dorul acestui deal, voiam să le spun istoria orașului, să le povestesc despre scrierile descoperite acolo, le știu pe toate pe dinafară, dar dintr-odată am uitat totul. Udi, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu, dar el face pe naivul, asta înseamnă că și mie trebuie să îmi fie foame atunci când vă este vouă? Trebuie să te gândești la nevoile tuturor, strig eu, seara mâncăm cina, nu este nimic atât de complicat, iar el scrâșnește printre dinți, tu și principiile tale burgheze, eu deja urlu, să întemeiezi tu o familie pe alte principii, copiii trebuie să mănânce seara, oamenilor care muncesc toată ziua li se face foame, iar el strigă, atunci, luați-vă cina voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
niciodată nu îi mai văzusem expresia aceea, îl cunosc de mai bine de douăzeci de ani și încă exista o expresie pe care nu i-o cunoșteam, blândă și în același timp răutăcioasă, figura unui criminal deosebit de periculos, maxilarele îi scrâșnesc în timp ce vorbește, dar ce spune, abia dacă aud, pare un discurs pregătit, din câte îmi dau seama, a lucrat la el ceva vreme, probabil chiar în fața oglinzii din camera sa închisă, dar eu sunt cufundată în norișorul de lână al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai putea dormi toată noaptea și mă apucă fiorii la gândul că aș fi nevoită să experimentez singurătatea patului (n-am de gând să-l însoțesc pe Liam în alcovul lui de burlac) și n-aș face altceva decât să scrâșnesc din dinți și să-mi înec amarul în alcool. Nu, mulțumesc! Distrează-te singur! O tipă dă buzna în încăpere. E blondă și arată foarte bine, mi se pare cunoscută, e îmbrăcată în așa fel încât ai impresia că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
N-am văzut niciodată pe cineva făcând un atac de apoplexie, dar cred că asta i se întâmplă prietenei mele: se face vânătă la față, iar ochii i se mișcă incontrolabil. Când termină de ascultat, trântește telefonul pe masă. Animalul, scrâșnește printre dinți, te torturează psihic. Și are un succes nebun, admit eu. —El așa..., el pe dincolo... Vrea să te scoată din minți, ca să nu mai știi ce-i alb și ce-i negru. Să o luăm logic, dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ajutor. Jim începe iar să plângă. — Am încercat... zice el. Am încercat s-o ajut... Se îneacă în lacrimi, iar eu realizez brusc că zgomotele de la ușa din spate au încetat. Mă holbez la ușă, în timp ce spaima începe să scrâșnească în mine. Ce e? mă întreabă Daisy, sesizându-mi înfiorarea. — Nu mai e acolo, zic eu, arătându-i ușa. Daisy se prinde instantaneu de ce vreau să zic. —Jim, sunt ferestre deschise pe undeva, prin casă? întreabă ea repede. La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spontană. Cei mai cu inimă Înainte, lașii la urmă. Iar din refugiile noastre, al meu mai În spate decât ale altora, am observat bătălia. Care nu avu loc. Ajunse la câțiva metri unul de altul, cele două grupuri se Înfruntară scrâșnind din dinți, apoi șefii ieșiră În față și parlamentară. A fost o Yaltă, au hotărât să-și Împartă zonele de influență și să respecte trecerile ocazionale, cum se Întâmpla cu creștinii și musulmanii În Pământul Sfânt. Solidaritatea dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de sticlă. - Numai prostii, numai tâmpenii la televizor. Da’ ce să faci altceva? Din casă nu pot ieși, că sparg ăștia strada să bage tramvai. Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mine. Nu înțelegeam cum de lovește așa de aproape, din moment ce nu mă vedea... După ce lumea de la pomană se sătură de râs, le-am povestit cum i se făcuse rău Bunicului nu mai departe de două săptămâni în urmă: gemea și scrâșnea din dinți. Cred că îl dureau rinichii, iar rănile de picioare începuseră să-i sângereze. Bunica m-a chemat alarmată. Eram numai noi trei în casă. Am venit într-o suflare și am încercat să-i masez mâinile și gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din depărtare, izbucnește o sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde trebuie, dar probabil că nu ne-a recunoscut. Este noapte și ea e mioapă în ultimul stadiu. Avem, efectiv, cinci minute la dispoziție, ca să ne cărăbănim! Floci tocați! Nae rămâne la mila Domnului, până vine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dulău. Îl chema ca pe tine: Câine prost... Liniște! Nu mă mai conturba! Vreau să cuget. O bombă, măi! O bombiță cu gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prezența sa. Minunat! Superb! Cel puțin, până mâine dimineață, suntem scutiți să suportăm țățimea de pe lume! după cum se și exprimase, cu recunoscuta-i eleganță, Crocodilul. Ea l-a terminat pe bietu' Luci'. L-a mâncat cu zile, nenorocita! Proasta dracului! scrâșnise și Buletin, neconsolat. Profitând și de faptul că antemergătorii, care sosiseră tustrei, împreună, mai dinainte, direct de la crama lui Fane Dromaderu', zis și Calapod anume Vali, Iulică și cu Cezărel preferau să comenteze acum, în dârdoră, rezultatul recentului meci al
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Și iată că din senin îi pică pacostea asta pe cap, când abia se mai liniștise și el puțin. ― Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele astea de hoț de codru și pe lumea cealaltă! declară Boiangiu scrâșnind. Se sfătuiră îndelung. Era limpede că hoții trebuiau căutați numai în Amara, în Vaideei și în Lespezi. În fruntea bănuiților puseră pe pândarii arendașului Cosma Buruiană. Plutonierul trimise un jandarm să-i aducă numaidecât la post. Apoi luară pe rând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am știut că Gherghina e în dragoste cu tine, n-am mai păzit-o prea tare, că mă bizuiam și pe tine, de! ― Apoi eu tot nu mă las până nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grijă matale! scrâșni flăcăul ieșind brusc din casă, parcă n-ar mai fi putut asculta. Chirilă Păun stătu până ce se așezară la cină. Și plecă mai împăcat. Orice cuvânt de mângâiere era acum pentru dânsul un balsam pe o rană proaspătă. De aci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
începu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei și apoi cu mătușă-sa Profira. Fiindcă se afla în toiul tocmelii când l-a întîlnit Chirilă Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]