KorAP: Find »[drukola/base=scrib & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...39 >

975 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

găsirea versetelor, în cazul unor polemici. Prezenta împărțire în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune soferimtc "2.4. Tiqqune soferim" Tot scribilor li se atribuie și acele „modificări ale scribilor” sau <yrpsh ynwqt, tiqqune soferim, desemnate și prin verbul hnk („a folosi un substitut”)1. Deși aceste „modificări” sunt atestate atât de către gramaticile alexandrine, cât și de către sursele rabinice, există încă discuții

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
în versete a fost introdusă pentru prima dată de către Arias Montanus, în Biblia pe care a publicat-o la Anvers, în anul 15713. 2.4. Tiqqune soferimtc "2.4. Tiqqune soferim" Tot scribilor li se atribuie și acele „modificări ale scribilor” sau <yrpsh ynwqt, tiqqune soferim, desemnate și prin verbul hnk („a folosi un substitut”)1. Deși aceste „modificări” sunt atestate atât de către gramaticile alexandrine, cât și de către sursele rabinice, există încă discuții referitoare la numărul și la autenticitatea lor2. Împătimitul

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
un substitut”)1. Deși aceste „modificări” sunt atestate atât de către gramaticile alexandrine, cât și de către sursele rabinice, există încă discuții referitoare la numărul și la autenticitatea lor2. Împătimitul de Vechiul Testament este atât de obișnuit cu relatările despre scrupulozitatea cu care scribii vegheau la integritatea textului biblic 3, încât nu își poate ascunde uimirea dacă i se spune că, potrivit tradiției iudaice, în optsprezece locuri din Biblia ebraică are în față nu originalul, ci un text modificat de către scribi. Tradiția celor optsprezece

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
scrupulozitatea cu care scribii vegheau la integritatea textului biblic 3, încât nu își poate ascunde uimirea dacă i se spune că, potrivit tradiției iudaice, în optsprezece locuri din Biblia ebraică are în față nu originalul, ci un text modificat de către scribi. Tradiția celor optsprezece tiqqune soferim, așa cum este ea atestată în anumite liste masoretice, lasă impresia unui ansamblu de informații foarte folositoare pentru înțelegerea textului biblic. Această tradiție a așa-numitelor modificări scribale a luat naștere într-o atmosferă care era

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
18 Ochla 9 18 Kimhi 1 18 Masora manuscriselor yemenite 2 18 Ben Așer 18 Potrivit listei publicate în apendicele lucrării Diqduqe ha-Te’amim (<ymufh yqdqd), atribuită lui Aaron ben Moses ben Așer din Tiberia 3, modificările făcute de scribi se găsesc în următoarele versete: Fac. 18,22; Num. 12,15; Num. 12,12 (bis); 1Rg. 3,13; 2R. 16,12; 3R. 12,16; 2Cron. 10,16; Avacum 1,12; Mal. 1,12; Mal. 1,13; Zah. 2,12; Ier

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ale tradițiilor medievală și masoretică conțin indicii ale faptului că anumite versete ale Scripturii au în prezent o cu totul altă formă decât cea de la început (sau se intenționase a fi); în general, se apreciază că aceasta se datorează intervenției scribilor, deși nu se știe cu foarte mare exactitate în ce consta propriu-zis contribuția lor și în ce perioadă anume a transmiterii textuale și a standardizării textului a avut loc această intervenție. Potrivit masorei tipărite, tiqqun soferim reprezintă o corectare (sau

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
ce consta propriu-zis contribuția lor și în ce perioadă anume a transmiterii textuale și a standardizării textului a avut loc această intervenție. Potrivit masorei tipărite, tiqqun soferim reprezintă o corectare (sau modificare) viva voce autorizată a limbajului biblic, făcută de către scribii care urmăreau anumite scopuri omiletice: j’’y <yrpws /wqt hayrqb /ylm, „cele optsprezece expresii care, citite, sunt numite tiqqun soferim”. Este interesant de menționat că studiile contemporane legate de această problemă pendulează între acceptarea deplină a celor optsprezece modificări scribale

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
pasajele introductive. Primele ediții ale acestei colecții au fost publicate la Constantinopol, în 1522, la Mantua, în 1563 și la Vilnius, în 1831. În aceste ediții, în exegeza versetului Ieș. 15,7 apare și o listă de modificări făcute de scribi. Orice încercare de a data genul literar al midrașurilor din tradiția Tanhuma, pe de o parte, trebuie să țină seama de faptul că se construiește pe multe tradiții anterioare, iar pe de altă parte, prezența unor referințe clare la polemicile

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de faptul că se construiește pe multe tradiții anterioare, iar pe de altă parte, prezența unor referințe clare la polemicile antekaraite fixează un terminus a quo în jurul anului 800 d.Hr. pentru alcătuirea primelor texte 1. Lista modificărilor făcute de către scribi, care apare în tradiția Tanhuma, prezintă o importanță aparte din câteva motive: 1. prezintă o dezvoltare a listelor din lucrările anterioare Siphre-Mekhilta, în sensul unui număr mai mare de cazuri incluse în listă; 2. vorbește în mod explicit despre tiqqune

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
de fiecare diferind foarte mult. De altfel, nici un rabin din secolul al III-lea nu ar fi îndrăznit să suprime vreo literă din textul consonantic al Bibliei, oricare ar fi fost motivul. Același rabbi Iosua ben Levi susține că vechii scribi au modicat un yod în waw în versetul Zah. 2,12, din motivele invocate de către colegul său. Deși toate manuscrisele masoretice cunoscute se traduc prin „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui” (onyu), acest verset

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Zah. 2,12, din motivele invocate de către colegul său. Deși toate manuscrisele masoretice cunoscute se traduc prin „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Lui” (onyu), acest verset nu ar fi decât un eufemism introdus de către scribi în locul textului autentic, care ar fi sunat în felul următor: „cel care se atinge de voi se atinge de lumina ochiului Meu (ynțyuîî@)”1. Exemple de tiqqune soferim: 1. yhwh ynpl dmu wndwu <hrbaw hmds wklyw <y?nah <?m wnpyw

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
1. Exemple de tiqqune soferim: 1. yhwh ynpl dmu wndwu <hrbaw hmds wklyw <y?nah <?m wnpyw (Fac. 18,22) Anumite tradiții rabinice, cărora li se adaugă listele masoretice, înregistrează forma prezentă a acestui verset drept o modificare pe care scribii au operat-o într-un original mai logic, dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare lipsită de respect, care Îl plasa

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
dar mai puțin reverențios la adresa lui Yahve. Potrivit acestor tradiții, forma inițială a versetului ar fi fost „și Domnul stătea înaintea lui Avraam”; dată fiind această exprimare lipsită de respect, care Îl plasa pe Dumnezeu într-o poziție inferioară lui Avraam, scribii au simțit obligația de a interveni, inversând cuvintele, pentru a reda respectul cuvenit transcendenței divine. 2. a?ml ylu hyhaw il ugpml yntm? hml (Iov 7,20) Iov se plânge Creatorului său, întrebându-L de ce l-a luat drept țintă

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
7,20) Iov se plânge Creatorului său, întrebându-L de ce l-a luat drept țintă a săgeților Sale și de ce I-a ajuns povară. Faptul că Iov spune că a ajuns o povară pentru Dumnezeu a fost considerat de către unii scribi drept o impietate, motiv pentru care, forma actuală a textului masoretic ne spune că Iov a devenit o povară „pentru el însuși”. Izvoarele rabinice sunt aproape unanime în a socoti Iov 7,20 drept un tiqqun. Dintre exegeții evrei medievali

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
face cu un tiqqun soferim, deși Ibn Ezra are unele rezerve în sensul unei astfel de abordări a versetului Iov 7,20. Majoritatea sunt însă de acord că varianta originală a fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim 37b) menționează și o listă cu cinci Ittur soferim „omiteri ale scribilor” (<yrpws rwfy), în care, potrivit tradiției, scribii au omis

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
fost iylu, „ți-am ajuns povară”, modificarea operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim 37b) menționează și o listă cu cinci Ittur soferim „omiteri ale scribilor” (<yrpws rwfy), în care, potrivit tradiției, scribii au omis un waw conjunctiv. Astfel, de exemplu, la Fac. 18,5, ceea ce citim noi astăzi în textul masoretic yrbut rja, „vă veți duce”, este de fapt rezultatul omiterii unui waw: rjaw wrbut

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
operată de către scribi constând doar în eliminarea lui k sofit (final). 2.5. Ittur soferimtc "2.5. Ittur soferim" Talmudul babilonian (Nedarim 37b) menționează și o listă cu cinci Ittur soferim „omiteri ale scribilor” (<yrpws rwfy), în care, potrivit tradiției, scribii au omis un waw conjunctiv. Astfel, de exemplu, la Fac. 18,5, ceea ce citim noi astăzi în textul masoretic yrbut rja, „vă veți duce”, este de fapt rezultatul omiterii unui waw: rjaw wrbut, „și vă veți duce”. În același timp

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
astăzi în textul masoretic yrbut rja, „vă veți duce”, este de fapt rezultatul omiterii unui waw: rjaw wrbut, „și vă veți duce”. În același timp, pentru a evita posibilitatea juxtapunerii unor cuvinte care ar aduce o ofensă la adresa numelui divin, scribii apelau uneori la eufemisme: adăugând un cuvânt: „ai hulit împotriva dușmanilor lui Dumnezeu”, în loc de „ai dat vrăjmașilor Domnului pricină să-L hulească” (2Rg. 12,14); înlocuind numele unor persoane care purtau nume de zeități păgâne, cu forme ușor modificate: Elbaal

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
litere ale aceluiași alfabet folosit în altă regiune sau în altă perioadă de timp; această similitudine conducea în mod evident la greșeli de copiere. 2. Am amintit deja de practica din scriptorii de a dicta textul unui manuscris mai multor scribi. În astfel de împrejurări, se puteau întâmpla două lucruri: fie scribul auzea un cuvânt, în timp ce lectorul pronunțase un cu totul alt cuvânt, fie auzea cuvântul corect, dar, din cauza neatenției, îl scria greșit. În majoritatea manuscriselor, versetul 7 din Psalmul 48

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
perioadă de timp; această similitudine conducea în mod evident la greșeli de copiere. 2. Am amintit deja de practica din scriptorii de a dicta textul unui manuscris mai multor scribi. În astfel de împrejurări, se puteau întâmpla două lucruri: fie scribul auzea un cuvânt, în timp ce lectorul pronunțase un cu totul alt cuvânt, fie auzea cuvântul corect, dar, din cauza neatenției, îl scria greșit. În majoritatea manuscriselor, versetul 7 din Psalmul 48 apare în forma următoare: „nimeni (ka) nu poate să plătească lui

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
că nu toate cuvintele duplicate sunt rezultatul ditografiei: „Ceea ce a fost este departe și adânc, adânc” (Ecl. 7,24); „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Is. 6,3). 6. La un anumit moment, scribii au început să ofere „sprijin” cititorilor prin introducerea „literelor-vocală” în textul consonantic. Nu este exclusă posibilitatea ca în timp, scribii să socotească aceste semne vocalice ca părți ale textului consonantic, să vocalizeze „noul” text consonantic și, astfel, să se ajungă

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Is. 6,3). 6. La un anumit moment, scribii au început să ofere „sprijin” cititorilor prin introducerea „literelor-vocală” în textul consonantic. Nu este exclusă posibilitatea ca în timp, scribii să socotească aceste semne vocalice ca părți ale textului consonantic, să vocalizeze „noul” text consonantic și, astfel, să se ajungă la noi cuvinte, cu noi înțelesuri. Uneori, întrucât astfel de texte nu aveau nici un sens, scribul se simțea obligat să

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
posibilitatea ca în timp, scribii să socotească aceste semne vocalice ca părți ale textului consonantic, să vocalizeze „noul” text consonantic și, astfel, să se ajungă la noi cuvinte, cu noi înțelesuri. Uneori, întrucât astfel de texte nu aveau nici un sens, scribul se simțea obligat să indice pe margine că ar putea fi vorba de o haplografie și chiar să sugereze o corecție. Scribii ulteriori puteau introduce aceste însemnări marginale în textul de bază, încât se ajungea la un text „corectat” care

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
să se ajungă la noi cuvinte, cu noi înțelesuri. Uneori, întrucât astfel de texte nu aveau nici un sens, scribul se simțea obligat să indice pe margine că ar putea fi vorba de o haplografie și chiar să sugereze o corecție. Scribii ulteriori puteau introduce aceste însemnări marginale în textul de bază, încât se ajungea la un text „corectat” care nici măcar nu avusese inițial, nevoie de corecție. 7. Se pare că scribii iudei nu au folosit niciodată scriptio continua (scrierea neîntreruptă), asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
vorba de o haplografie și chiar să sugereze o corecție. Scribii ulteriori puteau introduce aceste însemnări marginale în textul de bază, încât se ajungea la un text „corectat” care nici măcar nu avusese inițial, nevoie de corecție. 7. Se pare că scribii iudei nu au folosit niciodată scriptio continua (scrierea neîntreruptă), asemenea grecilor; semne de despărțire a cuvintelor sunt prezente încă din secolul al VIII-lea î.Hr., după cum dă mărturie inscripția de la lacul Siloam. Cu toate acestea, este de la sine înțeles că

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]