966 matches
-
trebui să-i plâng de milă celui cu care o să te măriți tu... Bați omul la cap și când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
când mănâncă. Takamori și-a scos pachetul de țigări. — Un chibrit, te rog! — Sunt lângă tine... Ai grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
grijă să pui scrumul în scrumieră. Mama iar s-a plâns azi dimineață, mi-a spus: „Takamori crede că toată casa e o scrumieră.“ Ca majoritatea bărbaților, Takamori nu prea se sinchisea unde scutură scrumul de țigară. Totul servea drept scrumieră: vaza cu flori, borcanele cu cremă de față ale surorii lui... — Takamori. — Ce mai vrei? — Am fost cerută în căsătorie. — Zău? Cred că individul nu e-n toate mințile. — Ōkuma, de la birou... — Tipul acela care arată ca talpa piciorului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rîs. — Nu, dar ar trebui să cădem la o Înțelegere. Cine se alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
striga ajutor, ajutor, ajutați-mă. Nu am visat. — Și apoi a ieșit cineva? — Nu, nimeni. Aș fi auzit ușa Închizându-se. Aici se aude totul, pereții sunt de carton. Cei doi se certau mereu, aruncau cu farfurii, cu sticle, cu scrumiere - odată am ajuns să chem carabinierii, dar acum se sfârșise totul și ea plecase. — Întoarce-te la mașină și cere instrucțiuni, ordonă agentul principal. Cele șase etaje trec prin fața locului pufosului Împreună cu imaginea portarului inamic ce ia În derâdere Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a plecat din casa ta! A plecat, s-a măritat Și de tine a uitat. Poate acum e fericită, De un băiat bun iubită. Poate stă și se distrează, Tu o plângi îngrijorată, Poate stă la o terasă Cu o scrumieră pe masă. Mamă, o caut de patru zile Ca să o aduc la tine, Dar deloc nu dau de ea Unde-o fi iubita ta. Domnișoară, stai așa! Tu semeni cu sora mea Chiar așa, frate, eu sunt, Cred că mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Marie Întîlni privirea tatălui ei. Îi spunea cît fusese de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i va folosi la nimic să reflecteze. Un copil, Îl faci sau nu-l faci; nu e o decizie rațională, nu face parte din hotărârile pe care o ființă umană le poate lua În mod rațional. Își strivi țigara În scrumieră, apoi murmură: — De acord. Annabelle Îl ajută să-și scoată hainele și Îl masturbă ușor ca să-l ajute să pătrundă În ea. El nu simți mare lucru, afară de catifelarea și căldura vaginului. Curând, Michel Încetă să se miște, frapat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
te lăsa niciodată În mâinile Împuțiților de specialiști. Vei fi sacrificat pe altarul tehnicii lor Înalte. Igiena Îl agasa. Țigările pe care le aprindea erau fără număr. Uita de cele mai multe sau le rupea. Zăceau ca niște bețișoare de cretă În scrumierele de cristal. Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția spre o inimă slabă și plămâni șubrezi. Prelungirea vieții nu constituia Însă unul din țelurile lui Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Întreb dacă În timpul războiului au folosit mâna de lucru a sclavilor. Pentru că brațele Îi erau descărnate, mâinile lui Ravelstein păreau nefiresc de mari când și‑a aprins una dintre țigările aduse de Rosamund. Pe urmă, când a lăsat‑o În scrumieră și a Îndepărtat fumul cu mâinile, mi‑am dat seama că intrase cineva În cameră. Era doctorul Schley - cardiologul lui Ravelstein. Și al meu. Doctorul Schley era mic și subțire, dar suplețea lui nu era un semn de slăbiciune. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-un amestec de Latakia și tutun verde de Virginia, amestecul obișnuit. De afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai rămas tov. inginer. Da’ a plecat și dânsul pân’ la telefoane. Cea că sună la țară să contramandeze înmormântarea. Zău că așa zicea. Cea că v-ați bătut joc de memoria răposatului“. Trânti receptorul. Îi venea să arunce cu scrumiera în ușă. Sau în fereastră, să spargă ceva. Pufni furios. „Memorie! Ce ți-e și cu ăștia. Bandiți până și la nepoți. Tineret crescut de noi, școală de la noi, vacanțe de la noi, slujbă de la noi, viață tihnită că le purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă iese banul... - Într-adevăr, asta da... Dar știi că nu mă mai mulțumește? - Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna în scrumieră; în timp ce-i vorbisem nu se atinsese de ea și Davidofful se mistuise singur. Mi-am amintit deodată de Andreea. Am scos mobilul din buzunar și l-am închis. Nici nu m-a interesat dacă mă căutase. Oricum îl dădusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zic de... Friepke pufăi din țigara pe care și-o aprindea... Oceanul Indian, situația e urâtă de tot - și filtră iar fumul prin mustață - însă, după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau din ce în ce mai mult în auzul meu. Până și scuza cu care venisem să-l văd - că pot să procur armatei niște bumbac la un preț convenabil - începea să-și piardă din importanță. Pe harta din spatele lui găseam informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcut să mă încălzesc, de parcă un urs koala se ghemuise la pieptul meu. Mi-era bine cu mine însumi, și ei îi era bine cu mine, și ne era bine împreună. Era așa frumos. Ea a stins țigara într-o scrumieră, și m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a stins țigara într-o scrumieră, și m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam și nu auzeam prea bine ce se întâmpla, sau dacă auzeam, creierul interpreta aiurea fiecare cuvânt și nu reușea să găsească sensul. Și dintr-o dată o mână a împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau puțin. Dar până m-am ridicat eu din pat, până am ajuns împleticindu-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi se pare că a durat o veșnicie. Când am văzut că nu e nici Carmen, nici scrumieră, nici om în negru m-am gândit că poate am visat sau am halucinat. Am ieșit din cameră luptându-mă cu impresiile și cu gândurile, m-am îndreptat spre scări ca să urc la 433 - și atunci am văzut că lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca un câine de apă. Nu cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile pătate de sub paharele de bere, desprinzând bucățele de lemn din masă cu unghiile, lovind țigara de scrumieră, chiar și atunci când nu era scrum de scuturat. Conversația asta îl făcea să nu aibă astâmpăr, de parcă ar fi fost într-un tren de mare viteză, cu stomacul gol. Când Marie a spus că Violet era ácolo jos, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
complicate din gips pe tavanul boltit și pe fețele boxelor. În total contrast, în spatele scenei, coridoarele erau din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta era coșmarul repetiției tehnice, în care tot ce li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lor sau jos, la subsol, îl închideau; toți ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului de scenă ca să-mi fac niște cafea. Era plin de cutii de băutură, pahare cu bere stătută, scrumiere pline de coji de banane și de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei Manolo și că-i părea extrem de rău că toți ceilalți făceau atâta vâlvă pentru nimic. —E clar că n-ai cum s-o convingi că greșește, zise Hugo, aprinzându-și o țigară și uitându-se în jur după o scrumieră. Camera era foarte bine mobilată, leit hol de hotel de lux, așa cum se dorea a fi, cu canapele tapisate, picturi cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o scrumieră de cristal, pe care o așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu hotărâre. Așa nu se mai poate. De acord, zise Hugo. Deși, ce anume o să facem e puțin mai greu de spus. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]