979 matches
-
și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației. Toate regulile civilizației dispar, rămâne doar barbaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a lui Goya. Întreaga ei făptură îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă pat, acolo unde Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrân ca și restul mobilierului, răzbate un "parfum suav" în stare să amețească o turmă de elefanți maturi. Marius trece nepăsător cu privirea peste sticla aproape goală, evaluează doar ca simplă informație numărul țigărilor fumate ca fiind foarte considerabil, dovadă scrumiera plină, apoi se adresează plutonierului: Pot să vorbesc cu Bucureștiul de aici? Da' cum să nu, don' locotenent! Imediat vă conduc la centrală! Continuă cu glas șoptit făcând un semn cu mâna către americani: Ați venit pentru ei? Am procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fotoliu acordurile ușoare, sau profunde ce închipuie parcă o poveste plină de tristețe, dar în spatele căreia se poate vedea un zâmbet pur, cu puterea miraculoasă a învierii. Țigara aprinsă în momentul când ieșise din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cere permisiunea să aprindă o țigară. Vă rog, fumați. Din tabachera de aur ofițerul german scoate o țigară pe care o aprinde de la flacăra unei brichete interesante, făcută din tubul unui cartuș rusesc de 7, 62 mm. Marius aduce o scrumieră de sticlă, având forma unei frunze, sau a unei inimi, depinde de imaginația celui care o privește. Dar nici unul nici celălalt nu se gândesc la amănuntul insignifiant al modelului imaginat de artist. Domnule, cărui motiv datorez această vizită? Bănuiesc, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să dovedească dincolo de orice îndoială activitatea desfășurată. Și pentru că sabia lui Damocles nu cădea, ați hotărât fără nici un scrupul să luați problema în propriile mâini? întrebă furibund Marius, încleștându-și pumnii. Domnule Rădulescu, răspunde calm celălalt în timp ce strivește țigara în scrumieră, ca ofițer de spionaj brutalitatea nu mă caracterizează. Respect regulile nescrise ale acestui "război din umbră", care face de multe ori ca în munca noastră să apreciem un adversar curajos, inteligent și cu sânge rece. Este cazul logodnicei dumneavoastră. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice din fotoliul unde stătuse până atunci. Nu reușește. Genunchii deveniseră moi ca o cârpă. Mai simțise senzația asta pe front, când un brand explodase pe neașteptate în apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
armatei române din experiența lor bogată. Astfel, Marele Stat Major Român a dispus la sugestia Comisiei Aliate de control, adică a Comandamentului Sovietic, ca unitățile noastre să beneficieze de aportul unor ofițeri cu o deosebită pregătire politică. Stinge țigara, îndepărtează scrumiera din fața lui și ridică către ochi o hârtie pe care se poate vedea un antet roșu, uriaș, cu secera și ciocanul. Misiunea acestora va fi conștientizarea ostașilor despre înalta lor misiune patriotică ce le revine pentru înfrângerea Reich-ului, cu sprijinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mea bineînțeles, răspunde Marius privind în ochii negri, batjocoritori. Aceiași ochi care la nunta Cellei Marinescu, în fața lui Paul, se arătaseră umili și servili. O clipă, involuntar, se întunecă la față. Cunoaștem, cunoaștem, rânjește condescendent Iorgu în timp ce stinge țigara în scrumiera aflată pe birou. Marius simte cum sângele începe să fiarbă în vene și amenință să dea în clocot ca apa dintr-un ibric. Își stăpânește repede impulsul de a răspunde cu un replică usturătoare. Nu dorește să inflameze o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie, înconjurată cu numeroase pahare și scrumiere pline. La vederea lui, toate zâmbetele dispar și instinctiv unii încep să-și încheie nasturii vestoanelor, dar misteriosul personaj își continuă drumul, fără să dea nici cea mai mică atenție tânărului locotenent subțire, cu păr blond auriu, care apare grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă. La mâna dreaptă, strălucește un inel de aur, gravat cu simbolul SS-ului. Motivul prezenței mele aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un fum adânc din țigară, scutură scrumul, apoi privește vârful incandescent al acesteia. Păcat, spune el încet, Lucky Strike. Americană. Un surâs slab se conturează pe buzele sale: Aș fi vrut să o fumez până la capăt. Strivește calm țigara în scrumieră și pe neașteptate se repede la fată cu ferocitatea unui animal sălbatec înfometat. Îi sfâșie brutal cămașa, dezgolind privirii pieptul alb și gâtul subțire cu o cruciuliță de aur pe-un lănțișor scurt. X Gata de deplasare, spune șoptit Nicky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înfierbântată. "Cum ar fi să te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu lucios. Nu se obișnuise niciodată cu țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă, spre deosebire de cele românești care erau o adevărată desfătare. Aroma plăcută a tutunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curate și erau aruncate grămadă, înghesuite pe câteva atârnători. Aragazul era așezat lângă masă. Mai multe oale fără capace îl ocupau. Mizerie, murdărie, lucruri aruncate anapoda. Femeia încercase să-și ascundă țigara aprinsă, apoi, nevăzând nici o reacție din partea Crăiței, puse scrumiera pe masă și trase cu sete câteva fumuri. Bărbatul îi luă țigara din mână și trase și el cu sete. Navem bani de țigări, tu n-ai cumva vreun pachet la tine? articulă el și-și șterse iarăși ochii demonstrativ
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă iese banul... - Într-adevăr, asta da... Dar știi că nu mă mai mulțumește? - Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna în scrumieră; în timp ce-i vorbisem nu se atinsese de ea și Davidofful se mistuise singur. Mi-am amintit deodată de Andreea. Am scos mobilul din buzunar și l-am închis. Nici nu m-a interesat dacă mă căutase. Oricum îl dădusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zic de... Friepke pufăi din țigara pe care și-o aprindea... Oceanul Indian, situația e urâtă de tot - și filtră iar fumul prin mustață - însă, după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau din ce în ce mai mult în auzul meu. Până și scuza cu care venisem să-l văd - că pot să procur armatei niște bumbac la un preț convenabil - începea să-și piardă din importanță. Pe harta din spatele lui găseam informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făcut să mă încălzesc, de parcă un urs koala se ghemuise la pieptul meu. Mi-era bine cu mine însumi, și ei îi era bine cu mine, și ne era bine împreună. Era așa frumos. Ea a stins țigara într-o scrumieră, și m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a stins țigara într-o scrumieră, și m-a gâdilat pe obraz: vin imediat, a zis, stai să arunc astea la ghenă. Deschide tu geamul să iasă fumul, și vezi că e o sticlă de bere în frigider. A luat scrumiera în care se mai vedeau niște chiștoace groase, fumate până în ultimul moment, și s-a ridicat. A deschis ușa, și ușa nu s-a mai închis. S-a dat de perete, iar pe măsură ce se deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschidea o vedeam pe Carmen cu spatele la mine, luminată de o lanternă jucăușă, dar nu era lanterna ei. Se uita mirată într-o parte și vorbea cu cineva. Părea atât de surprinsă încât n-a făcut nici măcar un gest ca să ascundă scrumiera. Nici eu nu m-am ridicat de pe pat. Mă uitam și nu auzeam prea bine ce se întâmpla, sau dacă auzeam, creierul interpreta aiurea fiecare cuvânt și nu reușea să găsească sensul. Și dintr-o dată o mână a împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sau puțin. Dar până m-am ridicat eu din pat, până am ajuns împleticindu-mă la ușă și m-am uitat pe coridor, mi se pare că a durat o veșnicie. Când am văzut că nu e nici Carmen, nici scrumieră, nici om în negru m-am gândit că poate am visat sau am halucinat. Am ieșit din cameră luptându-mă cu impresiile și cu gândurile, m-am îndreptat spre scări ca să urc la 433 - și atunci am văzut că lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care îl făcea cu vechiul său personaj mi s-a părut atât de hilar încât nu mi-am putut reține un surâs. — Îți mărturisesc că nu prea am mai urmărit ce se întâmplă, am spus eu stingând țigara în scrumiera de pe noptieră și desfăcându-mi părul din turban ca să-l las să se zvânte. Cred că e mai bine ca fiecare să se ocupe de războaiele lui. mai ales când nu înțelege nimic din ale altora. — Dar eu înțeleg ! strigă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să ne vedem, noi cineaștii. La București n-avem timp“. Cristian Mungiu - Regizorul European al Anului! Seara. Arena Berlin. Jurnaliștii, în special de la agenții, au un spațiu lipit de sala unde se dau premiile, cu monitoare, fețe de masă albe, scrumiere (!), wireless, mâncare pe bani. Când începe ceremonia, apar fotoreporterii ca niște buldozere, își trântesc gențile pe masă, își aduc farfurii pline ochi cu sandviciuri, vorbesc tare în timp ce descarcă pozele făcute pe covorul roșu și ne mai și întreabă cine sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Îți spun acum că mi-a crescut cu șase zecimi de grad. Apoi, coborându-și vocea: ― Plus că au trecut treisprezece zile de la ultima știi tu ce. ― Hai, tata, imploră Capitolul Unsprezece. ― Pauză, spune Milton și Își pune oul În scrumieră. Ăsta-i oul meu. Să nu se atingă nimeni de el până mă Întorc. La etaj, În dormitorul matrimonial, părinții mei duc la Îndeplinire chestiunea. Buna cuviință de copil mă face să mă abțin de la a-mi imagina scena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]