1,460 matches
-
noduroase, miroseau a sânge. Andrei a deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau izvor din ochi. I-a luat mâna, i-a strâns-o puțin și a plecat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
lucrarea editoriala a dascălilor mirosloveșteni. Totodată, prin descrierea vieții militare, din interior, într-o epocă devenită istorie, dar și prin poziția sa lipsită de ipocrizie asupra epocii pe care a trăit-o activ, în oglindă cu cea pe care a scrutat-o ca martor pasiv, anume tranziția (perpetua tranziție!) la capitalismul postdecembrist, avem în cartea de memorii a colonelului de tancuri de la Pitești, putem spune, un document originar și, simultan, original. Primul atribut e legat de faptul că avem în autor
MEMORIILE COLONELULUI COSTACHI HANGANU, ÎN “COLECŢIA MEMORIALISTICĂ XXI”, PITEŞTI, 2012 de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346348_a_347677]
-
această perioadă, ea a fost jalonul la care m-am raportat cu toate cele care mă privesc. Dar și dramatizând puțin, că nu se poate altfel. Asta ca să fiu sincer până la capăt. Caut sinuozitățile propriului meu comportament pe care îl scrutez ca pe al unui străin și punându-mi sub lupă toate scăderile, oricât de neînsemnate ar fi ele, constat că cel puțin ipotetic, de multe ori am avut posibilitatea să-mi îndulcesc destinul, în timp ce eu din lene, indiferență, comoditate, ignoranță
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (31) de ION UNTARU în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346378_a_347707]
-
se mai încumeta câte unul să tulbure liniștea și așteptarea celorlalți. Posacă și tăcută Iulia își strângea cât mai mult pătura pe lângă corp, încercând din răsputeri să tremure cât mai puțin vizibil. Se așezase lângă balustradă între Mona și Nicoleta, scrutând orizontul. Cenușiul cerului devenea tot mai vioriu, se oglindea în unda apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
și pentru că autorul a surprins corect tehnica cuprinderii timpului-eră, privirea poetică fiind îndreptată spre sus, iar ''pașii spre nemărginire'' sunt pe verticală. Surprinzătoare este și imaginea din oglinda creației sale de moralist obiectiv ce respinge cu luciditate efemerul pornirilor lumești, scrutând marea poezie și promovând propriul eu liric. Lectura, în opinia sa, are un singur scop, cel de a forma caractere, oameni. Suntem invitați la o întâmplare poetică și nu refuzăm tentației de a constata că încă în România se scrie
DE LA ISTORIE LA POEZIE SAU CURAJUL DE A PROVOCA OCHIUL DE SFINX de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348382_a_349711]
-
prezent nesigur și viitor incert și pentru că mi se deșchideau noi orizonturi, prinsesem aripi largi. Viața mea era dominată acum de o largă generozitate și de un copleșitor omenesc, mă aflam printre zânaticii care căutau că prostii adevărul și dreptatea, scrutam căile de acces spre fondul destinului uman și râvneam la bolta înstelata a ideilor. Clujul îmi oferea acum anii se studenție la care visasem atâta timp. Era perioada când învățăm cu sete, pe rupte, citind afundata în biblioteci, ori învățând
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
cu vreo colegă de-a ta, nu de alta dar cred că sunt destule care oftează pe ascuns după tine și-ți trimit bilețele cu propuneri de întâlnire. La auzul acestei relatări, Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor și chipul i se crispase. S-a aplecat înainte și apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite și să bâiguie întrebări fără sfârșit, plimbându-se haotic prin cameră
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
Atât e de-omenesc să vrei prin ne-ncetată adaptare, încât o viață fără scop se tot usucă până moare. Dator e omul, așadar, față de Cel ce l-a făcut, să tindă la desăvârșirea primită-n starea de-nceput. Căci de scrutăm până-n străfunduri a conduitei vie hartă, avem dovada cum că omul cu josnicu-i amic la toartă și că progresul din moravuri se cheam-acea realitate, în care orice-i cu putință dacă se face ca la carte... Fiind un fapt adeverit
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
Și s-a întors Îngerul să te ia în slăvi, după ce Eminescu i-a tălmăcit strigarea ta, într-o carte cu cu solzi de argint și slovă ruptă din rai. Iar de-atunci, mulți muritori (de pe-al Mioriței plai) scrutează...Cerul. Referință Bibliografică: ÎN VIS, CU NICHITA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 821, Anul III, 31 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎN VIS, CU NICHITA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345496_a_346825]
-
soare, pe umbre discrete, ondulate de vânt, spălate de ape, bucurie că sunt, uitând de tristețea adunată de timp și lăsată în pulsul ce-mi bate ritmat. Închideri de pleoape, ce-aduc mereu vise, privind mai apoi, cu speranțe deschise, scrutând orizontul abstract, găsit printre schițe, desen, al iubirii de tine, colorat în roșu carmin, simbol, al iubirii din mine, destinație clară, către tine, Paradis pierdut, căutat în imposibil, regret târziu, cizelat de săruturi, ce vin și se-ntorc mereu, serviciu
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mergeam pe sub castani cu pas grăbit, Sub șfichiuiri de frunze prinse-n vânt, Când o rafală a descoperit, Un rânjet de bordură ca mormânt. M-am aplecat scrutând cu-ngrijorare, Sordidul adăpost pentru vecie Ce moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu-o lacrimă frivolă, Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376970_a_378299]
-
apoi plecă. Doktor Zeit făcuse o pauză cât ofensata se manifestase, neînțelegând ceea ce voise cu asta. Apoi, privi spre sală cercetător. Nu văzu nici un semn de interes. Continuă: -...c-un nivel intelectual peste mediu... neapărat un convins nefamilist... Și iar scrută sală. Câțiva inși se-agitau. Pesemne se-ncadrau la categoria burlacilor?! -...fără ocupație... fără un venit stabil... La specificația respectivă, câțiva tineri, clar sub etatea menționată, țâșniră, gata să-nainteze. Ce zevzeci! Unde le-or fi plecat mințile? Ăștia precis
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
o clipă acasă, Tuturor să spună cum e în moarte, Ce bine sau rău cu alții împarte. Glasul în lacrimi s-aude ecou, Aici sau acolo, nimic nu e nou, Relele vin, niciodată nu trec, Soarta lovește precum un berbec. Scrutează în sânge, cu el rânduiește, Programează-l, cu sânge iubește, Iubirea flutură din aripi până-n cer, Cu iubirea învingi durere și mister! Gardul viu și umbra ideală Umbra se sprijină de mine Ca o catetă mișcătoare Ce se învârte pe
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
ceruri gândul mi se va-nălța aș vrea să-ți admire strălucirea sufletului. Dacă uneori inima mi-e tristă, aș dori să mă înveți noblețea suferinței. Dacă voi simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș vrea să plâng cu tine... Dacă vom zbura spre zările senine
SPINI (VERSURI) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/376558_a_377887]
-
lebădă-n supremă cantului sfânt sublimare Simfonice trăiri gheizere de spectre fulger continuu De neauzite sonuri răsfrânte-n culori nemaivăzute Îmbrățișarea bosonilor în marea de iubire lupta luminii Generații urca peste generații turbion al devenirii Divinul ochi din triunghi altissim scrutează timpii-n lung și-n lat Trecut viitor prin a prezentului gură-n rostirea clipei noastre Unul dintr-altul se nasc se-ncheagă posibilă minune-a uitării ... Pe-a timpului cărare hâite de scribi noian de neguri Sub Luceafăr se
EMIURGUL de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376026_a_377355]
-
ceruri gândul mi se va-nălța aș vrea să-ți admire strălucirea sufletului. Dacă uneori inima mi-e tristă, aș dori să mă înveți noblețea suferinței. Dacă voi simți apăsarea vieții aș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta, înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt pereche atunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi. Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspine aș vrea să plâng cu tine... Dacă vom zbura spre zările senine
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
tine. Dacă spre ceruri gândul mi se va-nălțaaș vrea să-ți admire strălucirea sufletului.Dacă uneori inima mi-e tristă,aș dori să mă înveți noblețea suferinței.Dacă voi simți apăsarea viețiiaș vrea să-ți simt mângâiere. Dacă privirea-mi scrutează bolta,înseamnă că mi-e dor de tine. Dacă sufletele noastre sunt perecheatunci ne-am născut pentru-a iubi și suferi.Dacă o să-mpărtășim aceleași dulci suspineaș vrea să plâng cu tine... Dacă vom zbura spre zările senine,iubirea noastră
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
că era în toane bune. Altfel i-ar fi ținut un discurs nu prea lung, însă presărat cu tras de urechi și chiar se minună, că acesta nu îl fitirisi nici măcar, cu o gutuie după ceafă, pentru întârziere. Faurul își scruta fiul curios și gânditor și îi aruncă o întrebare, la întâmplare. - Dar ce tot tândăleai prin beciul acela, băiete? Mereu ești în căutare de cai verzi? N-o să găsiți comori acolo, tu cu sora ta, te asigur. Nu vei da
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
părea ireal, descindeau din strămoși comuni și când el i-a înfățișat imaginea lui Grace pe ecranul minții, ea a privit-o cu iubire și duioșie pe fată și pentru câteva clipe păru foarte emoționată. În acele momente băiatul o scruta foarte atent. Își zise că acea emoție spontană doar o mamă sau bunică ar fi putut avea, privindu-și copilul. Pentru el însă femeia nu demonstrase acel gen de sentiment, care îl manifestase văzând imaginea lui Grace. Ciudat! Ca și cum legătura
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez, tot caut în viață piesa lipsă Și nu
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
suntem noi. - Duminică ne ducem în plimbare în Poiana a Treia!, decreta mama, așa, din senin, într-o zi ca oricare alta, după ce venea din curte și-și descălța cizmele pe prag, curățându-le de noroi. - Ești sigură?, întreba tata, scrutând-o mirat. Nu-i oare prea devreme? Pe la nimeni n-am văzut ghiocei. Poate-i cazul să mai așteptăm. - Sigură nu sunt, dar așa simt, răspundea mama, surâzând ștrengărește. Cred că zâmbea pentru că o amuza ideea tatei. Cum adică, să
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
a privit timid, cu demnitate. Avea sub braț chiar rebegitul vânt. La ceasul înserării, ceasul sfânt, Cerșeau un semn infim de bunătate. A poposit pe masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-un noian de vise. Trăind un ciot de an, lăsase pomul Să-și odihnească sevele, o iarnă
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CULIȚĂ ȘI GĂINA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015 Toate Articolele Autorului CULIȚĂ ȘI GĂINA „Cum se simte o găină Când, scrutând bolta senină, În magic apus de soare, În toamna fermecătoare, Vede păsări călătoare Zburând grabnic spre hotare? De ce-a renunțat să zboare? Pentru-o mână de mâncare? Ce e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372619_a_373948]
-
Îmbrăcată cam sumar, Semnul că-i semn de primăvară Look-ul ei vestimentar. Nu că nu cumva nu-mi place În fustița-i de damasc, Ba-mi și sare, simt - piei drace! -, Limbușorul de la basc. Parcă-l văd pe Topârceanu, Scrutând trupul subțirel, Cum își face-n minte planu` Să mai scrie un pastel... https://www.youtube.com/watch?v=2svLLIYEKFQ Referință Bibliografică: Parcă-l văd pe Topârceanu / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2246, Anul VII, 23 februarie
PARCĂ-L VĂD PE TOPÂRCEANU de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373211_a_374540]
-
târcoale, Dar,atunci,nebăgându-l în seamă,am râs în soare Și-am mers mai departe,întrebând,tot întrebând, De când e vulturul acesta stăpân peste Pământ? Zbura asupră-mi o pasăre mare cu clonț de bazalt, Ochi rece de sticlă scrutând din veșnicul înalt, Dintotdeauna urmându-și neagra cale cerească, Pândindu-i pe cei ce nu știu și nu vor să se ferească. Până-ntr-o zi însorită,de mijloc de vară amară, Când nimic și nimeni nu se-așteaptă să
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]