KorAP: Find »[drukola/base=scufunda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...188 >

4,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

apă din cuvinte și că, în fața lui Scout sau nu, va trebui să-i spun asta lui Fidorous. Cu aceste gânduri rostogolindu-mi-se prin minte, rupându-se, spărgându-se și schimonosindu-se în forme stranii, am început să mă scufund din starea de trezie în tăcerea adâncă a somnului. Am clipit și m-am ridicat în capul oaselor pe șezlongul de plastic sub umbrelă. Frecându-mi ochii somnoroși, mi-a plăcut felul în care aerul călduț și uscat îmi intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vadă butoiul afundându-se sub apă și dispărând. — Ei, asta-i. Rămase tăcut un moment, uitându-se la oceanul gol. — Scout, oprește motorul. Eric, pârghia de colo. Aruncă ancora. — Unde s-a dus? strigă Scout de pe puntea superioară. — S-a scufundat, am spus. — Poate face asta? — După cum se vede, zise Fidorous, coborând înapoi pe punte. Dar nu pentru mult timp. Butoiul ăla o să-l tragă la suprafață și atunci noi o să fim aici, pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta conceptuală este inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
clătină încet înainte și-napoi, după care se își continuă drumul puțin prea repede, înclinându-se la tribord. Am coborât scările alergând și-am dat ocol cabinei. Fidorous și Scout erau deja la balustrade. Scout clătină din cap. — Iar se scufundă. — Nu poate s-o facă, nu? i-am spus doctorului. Nu cu trei butoaie legate de el? Fidorous mă privi și am observat o fisură în siguranța sa. — Nu, zise. Nu, nu cred că... Butoaiele plutitoare fură brusc trase sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
își aruncă Fidorous brațele spre gaura din podea. Dar n-ar trebui... nu poate să provoace asta. Ochii lui Scout se îngustară gânditori spre mine înainte să se întoarcă înapoi la doctor. — Deci, ce vrei să ne spui? Că ne scufundăm? El încuviință o dată din cap. — Da. Ne scufundăm. Pur și simplu nu... Scout își păstra o atitudine profesională. — Cât timp mai avem? — Poate o oră. Ea aprobă din cap. Și-apoi suntem în apă. — Ludovicianul, am spus. Din cauza asta ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Dar n-ar trebui... nu poate să provoace asta. Ochii lui Scout se îngustară gânditori spre mine înainte să se întoarcă înapoi la doctor. — Deci, ce vrei să ne spui? Că ne scufundăm? El încuviință o dată din cap. — Da. Ne scufundăm. Pur și simplu nu... Scout își păstra o atitudine profesională. — Cât timp mai avem? — Poate o oră. Ea aprobă din cap. Și-apoi suntem în apă. — Ludovicianul, am spus. Din cauza asta ne-a dus în larg și-a atacat barca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
simplu nu... Scout își păstra o atitudine profesională. — Cât timp mai avem? — Poate o oră. Ea aprobă din cap. Și-apoi suntem în apă. — Ludovicianul, am spus. Din cauza asta ne-a dus în larg și-a atacat barca: ca să ne scufunde. Fidorous păru pe cale să ne debiteze din nou discursul cu mașinăria proastă de mâncat, dar n-o făcu. — Mai avem încă timp, zise el în schimb. Butoaiele alea or să-l obosească. Laptopul lui Nimeni încă funcționează și încă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nimeni încă funcționează și încă e conectat la Ward, așa că dacă Eric îl nimerește cu sulița... Nu cred c-o să ne dea ocazia, zise Scout. A făcut câteva găuri în barcă și acum s-a depărtat ca să aștepte să se scufunde. Pun pariu c-o să ne bălăcim în apă atunci când o să se întoarcă. Fidorous se uită țintă în deschizătura trapei. — Bine, am zis. Deci am eșuat. Ne dăm bătuți. Ne întoarcem. Fidorous scutură din cap. — Nu-i ușor să faci asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am zis, încercând și eu să zâmbesc. Am rămas toți trei tăcuți. — Bine, atunci. Scout își dădu părul pe spate și își încrucișă picioarele sub ea. — Trebuie să gândim logic. În ce situație ne aflăm? Am pierdut motorul. Barca se scufundă. Mai avem laptopul și mai avem sulița. Cum a spus doctorul, dacă Eric poate străpunge rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și își încrucișă picioarele sub ea. — Trebuie să gândim logic. În ce situație ne aflăm? Am pierdut motorul. Barca se scufundă. Mai avem laptopul și mai avem sulița. Cum a spus doctorul, dacă Eric poate străpunge rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie destul de mult și să stea destul de nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde. Scoase un suspin de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rechinul înainte să se scufunde barca, câștigăm. Fidorous încuviință. — Foarte bine rezumat. — Singura noastră mare problemă, continuă Scout, este să convingem ludovicianul să se apropie destul de mult și să stea destul de nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde. Scoase un suspin de deznădejde. — Aveți vreo idee? — L-am putea ademeni, am spus. Se întoarseră amândoi spre mine. — Continuă, mă îndemnă doctorul. — Dacă eu intru în apă, o să vină. — Eric, n-o să intri în apă, zise Scout privindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând sulița. Sulița în aer. Sulița în aer trăgând cablul după ea. Sulița în aer. Prea sus. Sulița deasupra capului rechinului și lovind doar apa albă din spate și scufundându-se. Cablul negru derulându-se de pe punte. Barca pârâind. Fidorous tăind frânghiile și cușca diformă și eu sărind după cablul care se derula de pe punte și apucându-l, trăgându-l. Trăgându-l în spate, trăgând sulița înapoi. Spumă și stropi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
între laptop și marginea bărcii așa încât laptopul mă lovi tare în spate și cablul se smulse din priză și ștecărul îmi biciui coastele și țâșni pe punte, peste balustradă și dispăru în mare. Tăcere, întreruptă doar de vasul care se scufunda pârâind. Apa revărsându-se peste balustrade și catargul înclinându-se spre mare. Eu întins pe spate plângând. Gravitația trăgând încet totul de pe punte către albastrul apei. 33 Fragmentul becului (Partea a treia / Porțiunea codificată) totul totul s-a terminat. Ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Orpheus. Marea calmă furișându-se, revărsându-se încet peste punte în vălurele. Marea trăgând încet barca în adâncul ei, ca și când întregul ocean ar fi fost un gigantic animal unicelular, hrănindu-se cu ce-a mai rămas din lume. Cu toții ne scufundăm în apă și nu mai ieșim niciodată la suprafață. Așa se sfârșește totul. Miau. Miiiau. Un Ian cu ochi bulbucați, holbându-se la mine din colțul ușii cabinei înclinate. M-am uitat în jur și i-am văzut cușca-bărcuță gonflabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci. Ai înțeles? Nu-i sigur pentru... Orpheus gemu, se înclină cu câteva grade și Ian și bărcuța lui începură să se desprindă de nava care se scufunda. Pisoiul se uită cu ochi mari la mine, îngrozit, în timp ce bărcuța se îndepărtă de Orpheus într-un mic vârtej gravitațional de rămășițe plutitoare. — Îți doresc noroc, am șoptit, și el a început să plutească încet, în derivă. — Prea bine, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

or întrece nătărăii de ai fi cu stea în frunte". M. Eminescu, Glossă 24-25 august, 2001 Am șters din agendă numele unui prieten murit. Casc ochii pe geamul mansardei, dînd, de capul lui, spre cimitirul Eternitatea. Iarăși mi s-a scufundat flota. "În-țe-lep-ciu-ne", Iordana. Golul în fața căruia te trezești cîteva dimineți în șir, în fiecare lună, o să treacă. Știi c-o să treacă. Și nu-ți priește să urci în mansardă tocmai în faza depresiv-melancolică. N-ai încotro? O să vină Șichy și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Așa, stai așa, iubito, țină-te Cel de sus c-ai venit. Dă-mi mîna să mi-o așez pe frunte. Ce caldă e, Mărie!" Întîi, trece cu pensonul, lin-cîtilin, printre șuvițele de păr, printre degete. Măria se simte ca scufundată-n apă, atinsă de pești. Alunecă între valuri de culori. Nu-i rău nici cînd valurile îi trec peste trup. Dar mișcările mîinilor lui sînt din ce în ce mai iuti. Genunchii Măriei tremură. Se ascunde sub frescă a devenit grea, parcă-i marmoră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

să locuiesc în lună de-acum înainte, s-o pot privi la nesfârșit. Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
urmare, propun ca de-acum încolo să ne deplasăm pe alee lateral, ca la dansurile populare. Ne așezăm cu fața perpendicular pe alee și facem câte un pas lateral, mai batem pe loc, mai la dreapta, mai la stânga, până ne scufundăm cu totul în scară. În felul acesta, nu vom mai deranja panseluțele doamnei Cleopatra. (Și exemplifică: se mișcă lateral către judecător, în pas împletit de dans. Piciorul din urmă calcă prin spate, cel din direcția de mers calcă prin față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
clar, de sus, de pe povârnișul plajei. Se vedea fundul mării cu nisipul ei alb desenat cu viețuitoare și alge în cele mai vii culori. Apa deosebit de clară și cristalină era irizată de o lumină de proveniență necunoscută, de la un soare scufundat în adâncuri ce lumina din străfunduri un acvariu uriaș: marea și deopotrivă cerul, straniu de gol. În depărtare se contura linia orizontului, atât de proeminentă încât părea retușată de un fotograf prost; ea despărțea cu un chenar gros și negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
episod straniu și atât de viu și detaliat de niciun alt aspect al existenței mele. Și amintirea se oprește aici... Cu rechinii ce se îndepărtau în larg prin apa îngrozitor de clară și curată, prin apa irizată de un soare interior, scufundat în adâncuri, apa uimitor de transparentă și pură, păstrată așa de rechinii războinici cu ochii albaștri. Albatroșii "Danzantes" Santiago. "Bătrânul și Marea" Tânăra olandeză stătea pe șezlong pe cea mai de sus punte a bărcii și medita la numele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aceeași bancă, mereu în aceeași ordine, într-o nemișcare imposibilă ce făcea ochiul să patineze pe imagine, grăbit parcă să întoarcă pagina. Femeia, ce stătea la mijloc, a fost cândva atrăgătoare; avea trăsături distinctive și fine, ochii tragici și oblici, scufundați în orbite, gura mai păstra încă urme de senzualitate. Cei doi bărbați care o încadrau o mai învăluiau încă, mai mult sau mai puțin conștient, în puternici curenți energetici. Și ea, după atâta vreme, se mai simțea încă încinsă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

fi fost chemat la o teleconferință cu Contabilul-Ministru al bolilor care-i reproșase de-atâtea ori că nu e în stare să oprească starea de comă în care intra Brăila după ora nouă seara, precum și moartea clinică în care se scufundă în zilele de weekend, în afară de acelea în care populația mergea la vot! -, nesupravegheată decât de Mioara Alimentară, care visa la rochia pentru balurile de la Versailles, țesută în culorile proteinelor ARN și ADN, viața plăpumăresei n-ar fi intrat în faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ml va pune într-o eprubetă cu anticoagulant. Ea va pluti liberă. Timpul Howell și timpul Quick al analizei în laborator vor fi pentru ea timpul împietrit în dansul fără timp. Un mililitru se pune în două eprubete de hemolize scufundate în baie de apă la 37 °C și, din minut în minut, medicul va citi proba de coagulare. Ea, printre candelabrele de cristal, în brațele lui Mitică, plutește. Din serul rămas se va stabili consumul de protrombină. Mai are puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]