2,483 matches
-
blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11 Strigăt de copil Zorii rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
blestem, Mă tem că n-o s-avem măcar mormânt, Și nici pe cine să mai tămâiem! 19-08-11 Strigăt de copil Zorii rugineau pe bolta nopții moartă, Sub cerul sfărâmat de pas adânc de zei ... Un ecou ascult din lumea aialaltă, Sculptând sub osul frunții pe părinții mei . Eu nu mai sunt mândria razelor de soare, Sunt cărarea umbrei de sub pleoapa ta, Salcie sârmoasă, pe apă călătoare Și-avangardă spartă în tristețe grea. Nu mă mai înalț pe funii de lumină Pe
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
o sticlă cu o licoare divină, afrodiziacă și un bărbat prea arătos pentru ea și preceptele sale religioase îmbrățișate în ultimul timp. Parcă nu mai era Condurache, “Zbirul”, profesorul de matematică din liceu. I se părea acum o statuie grecească sculptată în cea mai fină marmură, însuflețită special de bagheta magică a cine știe cărei zeități din Olimpul antic, pentru a-i tulbura ei liniștea sufletească și mintea. Georgeta îl privea pe Narcis cu alt interes. Îi studia trăsăturile rigide. Îi plăcea gropița
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
ce ar putea să-mi asigure o existență cât de cât decentă. Apoi, trăiesc fără familie și lucrul acesta mă ține într-o depresie prelungită. Singurătatea parcă și-a înfipt colții în mine, voința mi-e încătușată, sfărmată, bolnavă. Când sculptam, credeam cu adevărat în predestinare. De când nu mai sculptez, credința mea a slăbit; de altfel, cred oricum în predestinare. Cred în Adevărul Creației, alternativă la sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, pe care o trăim toți acum, cu viii
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
de cât decentă. Apoi, trăiesc fără familie și lucrul acesta mă ține într-o depresie prelungită. Singurătatea parcă și-a înfipt colții în mine, voința mi-e încătușată, sfărmată, bolnavă. Când sculptam, credeam cu adevărat în predestinare. De când nu mai sculptez, credința mea a slăbit; de altfel, cred oricum în predestinare. Cred în Adevărul Creației, alternativă la sfârșitul istoriei celei mai mari înșelătorii umane, pe care o trăim toți acum, cu viii și cu morții laolaltă. Cred în Iubirea care există
SCRISOARE DE INTENŢIE, LA ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (6) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (31) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1177 din 22 martie [Corola-blog/BlogPost/354976_a_356305]
-
interioare pentru că numai bolta și puțin din pereții laterali aveau picturi, în rest, la înălțimea unei camere obișnuite pereții sunt împodobiți cu tablouri vechi, foarte valoroase. Stalurile, pe cele două șiruri - pentru femei și pentru bărbați - sunt confecționate din lemn sculptat de o formă superbă. Iconostasul, parcă este un adevărat spectacol de icoane vechi și dantelării din aur și argint ce le împodobesc, dându-le strălucire. Am înțeles de la ghidul grupului de americani că majoritatea icoanelor sunt foarte vechi și provin
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MĂRI ȘI-UN ȚĂRM SCULPTAT PE APE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului în serile când știam că ai să vii murea viața de invidie atât de frumos mă împodobeam cu iluzii eu cred că și
MĂRI ŞI-UN ŢĂRM SCULPTAT PE APE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355297_a_356626]
-
avea atât de limpezi ochii în diminețile de după plecări? în veșminte de sărbătoare așteptarea se joacă mereu pe țărm îi intră nisip în ochi împreună cernem clipe de infinitul unei iubiri delicatețe, Mihai Catruna Referință Bibliografică: mări și-un țărm sculptat pe ape / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
MĂRI ŞI-UN ŢĂRM SCULPTAT PE APE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355297_a_356626]
-
găsim o zestre impresionantă (lucrări de G. Contarini, J. Palma il Giovane, M.A. Schiavoni, G.D. Tiepolo). In exterior, are o fațadă de tip clasic cu fronton triunghiular, încheiată de pilaștri cu capiteluri corintice. Pe fronton, deasupra ușii principale este sculptat cuvântul „Charitas” în mijlocul unui soare arzător. He-hei, unde ești tu Caritas de Cluj, care ai lăsat atâția naivi fără acoperiș deasupra capetelor, iar pe alții i-ai asigurat până la a șaptea generație?! In interior există 11 altare, unul fiind ocupat
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
2011 Toate Articolele Autorului O, libertate, tu ești strigătul lumii, dar nu ești încă credința sa! (Alecu Russo) Sunt singur ă ș i m ă plimb printre g ânduri. O perdea de vise mă poartă în trecut. Jonglez cu liniștea sculptată de trăiri pierdute. Sărutări dulci îmi încălzesc sufletul ce se zbate în prezent printre vise. Cât îmi lipsești! Craiova Mai 1999 Referință Bibliografică: Cât îmi lipsești!... / Georgeta Nedelcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie 2011
CÂT ÎMI LIPSEŞTI!... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355366_a_356695]
-
-și plângă brațele vărgate eu ucideam îngeri din plictiseală în fond nu există nici o aripă castă doar florile au dreptul să zboare astăzi e doar o altă lacrimă smulsă din muțenia nocturnă ca o pelerină îngustă în care timpul a sculptat uși larg deschise prin ele se scurge albastrul în gleznele tumefiate ale unui alt atlas muribund pentru că doar un nebun trădează în umeri consistența lumilor doar un nebun poate culege din flori aripile petală cu petală oare aș putea ucide
PĂSĂRI ALBASTRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355394_a_356723]
-
la conferințe pe teme creștine, părintele mai scapă câte o glumă față de frații lui de mănăstire de la Noul Neamț „Ei, poftim, băieții iștia vor să facă din mine un Michael Jackson...”. Dacă o să auziți cumva de o expoziție de icoane sculptate în lemn de Părintele Savatie Baștovoi, să nu vă mirați. Vorbind pe înțelesul ex-sovieticilor, Părintele Savatie Baștovoi este o „personalitate multilateral dezvoltată”. Să nu credeți însă că am pomenit întâmplător despre sovietici. Ștefan Baștovoi avea vreo doi ani pe când taică
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
atât de lungă fiindcă a rememorat în sculpturile sale, o cetate de suflete. Viața dăruită, nu a trăit-o în zadar, a trăit-o cu multă intensitate, creând opere de mare valoare. În veritabila sa încăpere se afla o bibiliotecă sculptată de culoarea negrului de fum, având poate aceiași vârstă cu maestrul. Am remarcat geamurile care erau din cristal veritabil. Pe suporturi special amenajate, erau sculpturi de dimensiuni mici. M-am jenat să întorc capul spre a le admira. Când ne-
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]
-
răsufle-n ceafă la primul răsărit negru vântul aprinde patimile rugului ce-și mai pălpâie amintirea într-o pleoapă închisă și pământul a obosit să mai stea deasupra mea sunt doar un prost care a uitat gustul plângerii o statuie sculptată cu unghiile din măruntaiele pietrelor unui colier uitat la pieptul tău liniștea își scurge drumul în uimirea rădăcinilor ce nu au avut niciodată ochi să guste sângerarea colecționarul de inimi și-a expus la tarabă toate cele unsprezece găleți cu
ÎNGEREŞTI(SAU NEVOIA DE APARTENENŢĂ A UNEI ARIPI DECĂZUTE) de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356826_a_358155]
-
19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului o matcă a liniștii este o realitate finită în obrazul nenăscut al unui crez care nu poate sparge zidul urletului aruncat neglijent în podeaua inimii este un punct crescut din urechea cerului de rădăcini sculptate în umerii unui alt pământ înmugurit sub tâmpla soarelui viața are glasul timpului crescut în ambivalența ierbii acest verde insistent răsărit din tainele umblatului Referință Bibliografică: realități / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 262, Anul I, 19 septembrie
REALITĂŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356824_a_358153]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AI NIMĂNUI Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului AI NIMĂNUI Unde sunteți, bătrânii mei sculptați în amintiri cu chip de zei, rătăciți în viscol de istorii, sub pătura tăcerii cu tot cu glorii? Că lacrima deșartelor căinți s-a subțiat până la voi, iubiți părinți... Prea repede-am uitat ce ne-a durut și crucile care-au căzut
AI NIMĂNUI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356844_a_358173]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > ÎN LUT ȘI-N PIATRĂ Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului într-o zi ți-ai amintit că știi să sculptezi. nu mai făcuseși lucrul acesta de multă vreme. îți plăcea să sculptezi și să modelezi în lut, când erai mai tânăr. și, atunci când m-ai întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
ȘI-N PIATRĂ Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 276 din 03 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului într-o zi ți-ai amintit că știi să sculptezi. nu mai făcuseși lucrul acesta de multă vreme. îți plăcea să sculptezi și să modelezi în lut, când erai mai tânăr. și, atunci când m-ai întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții tale. m-ai cuprins... ai vrut să mă modelezi în palmele tale
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
în lut, când erai mai tânăr. și, atunci când m-ai întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții tale. m-ai cuprins... ai vrut să mă modelezi în palmele tale și să mă sculptezi după formă și dorința ta. dar lutul meu se încăpățâna în palmele tale și dalta ta durea mult prea mult... și atunci, te-ai hotărât să mă lași artă neterminata jumătate femeie jumătate lut cald și piatră cuminte... încă mai
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
trupașă cu un monstru de lemn în spinare să mă întrebe ce este viciul acesta ar putea să fie o artă sau o literă din care doar ultimii oameni au dreptul de a sorbi cucuta acelui cuvânt dacă ți-aș sculpta plânsul cineva o să pună vocalele tu vei desena tăcerile dintre sunete iar dumnezeu ritmul ... Citește mai mult nu am răbdare să-mi dezbrac trupul de pietrear crește un munte întreg de înălțimeiar umbra ta îngrămădită pe cers-ar fi umplut la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
aș fi spus adevărular fi apărut o altă trupașăcu un monstru de lemn în spinaresă mă întrebe ce este viciul acestaar putea să fie o artăsau o literădin care doar ultimii oameniau dreptul de a sorbi cucutaacelui cuvântdacă ți-aș sculpta plânsulcineva o să pună vocaleletu vei desena tăcerile dintre suneteiar dumnezeu ritmul... III. HONEY, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 681 din 11 noiembrie 2012. doar cu palmele iubitei era de fapt un perete nu foarte mare de statură unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
sugrumat sub tăișul pumnalului urna viitorului are rădăcini conturate în câmpia ce ți-a crescut sub unghii cu verdele ei îmi nălucești privirea nu atârna zădărnicia în urcatul treptelor povara ta naște risipire de glas mă vrei crucificat în mijlocul apei sculptând cioburi în drum sfârșit de soartă sunt albia în ocean de frică ce-l porți în glezne cu mândria învingătorului respiri în picioare țipăt de lumini rotunde ... Citește mai mult hai să ne amăgim pașii cu șoaptepoezia are numele tău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
publicat în Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești atât de femeie în coasteabia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plângemuțenia umerilor de cuvintedin piept sălbăticia pretinde serenitateacâmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile... XXXI. ÎN FIECARE CLIPĂ ÎNFLORESC OAMENI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011. caut timp în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
caut timp în albul foii ca un rotund pierdut aripi frânte pasăre rară îți iei adio de la înălțimi femeile mele sunt arbori tăcuți respiră frunze în ultimul sărut cu verdele în piele și-au dăruit rădăcini de răbdare înmugurite inimi sculptează trăitul piepturilor de lemn înflorit cu oameni de teama clipei agățată-n titanicul stigmat nevroticul fir de iarbă rătăcea răspunsurile lumii de întrebarea Întâiului ... Citește mai mult caut timpîn albul foii ca un rotund pierdutaripi frântepasăre rară îți iei adio
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]