1,348 matches
-
el, când am căzut într-o groapă și m-am lovit de ceva foarte tare. Când am ridicat privirea am văzut că m-am lovit de o ușă. Ușa era din lemn masiv, de o mare splendoare. Avea numeroase ornamente sculptate și nu m-am putut abține să nu o deschid. Am deschis ușa și am intrat într-o altă pădure. Totul era diferit. Copacii aveau trunchiul de argint și frunzele de aur. Le studiam cu toată atenția. Străluceau extraordinar de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
femei”, a zis Inna într-o seară când Iuda a apărut la foc, ca să-și primească porția de mâncare. M-am uitat mai bine la corpul fratelui meu, care începuse deja să semene cu al unui bărbat, cu brațele bine sculptate și cu picioarele deja acoperite de păr. Era cel mai arătos dintre toți. Dinții îi avea albi, perfecți, mici; îmi amintesc bine asta pentru că zâmbea așa de rar, încât atunci când o făcea dinții lui erau ca o surpriză dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Îmi pliez telefonul, închizându-l. Mă simt slăbită. Îmi plesnește capul. Trebuie să beau niște apă. Dar la pub nu pare să fie deschis, și nu văd nici un magazin. Îmi târșâi picioarele pe șosea până când ajung la doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să sun la ușă și o să cer un analgezic și un pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cea nouă. Hugo a pălit. Dacă era să fie sincer, gândul la bucătăria cea nouă era aproape la fel de înfricoșător ca acela referitor la naștere. Amanda insistase să cumpere cea mai scumpă bucătărie cunoscută omului. Bucătărie care fusese completată cu unități sculptate manual și candelabre. Și mai incredibil - în afară de preț- era faptul că pe Amanda gătitul o lăsa absolut rece. Sigur au zis că e vorba de Amanda. Era limpede că Neil era încântat de impactul pe care-l aveau cuvintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pot grăbi nașterea. Păi, acum e deja cam târziu, a mârâit Amanda, gândindu-se cu jind la fotografiile din broșura de lux care înfățișau apartamentele private ale spitalului; la paturile cu baldachin, ale căror draperii din damasc și magnifice paneluri sculptate ascundeau saltele ajustabile prin simpla apăsare a unui buton și multe alte echipamente de ultimă oră la care NASA abia dacă putea să viseze; la minibarurile retro umplute cu șampanie și la băile uriașe, ca de hotel de lux, dotate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eu. Când Père Joseph mi-a Înmânat dorje-ul, era cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce Îmi imaginam că o să-mi dea să țin În mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta era ditamai sceptrul de fier, greu de cel puțin jumătate de kilogram. — Sunt veritabile, spuse Père Joseph referindu-se la pietrele cu care era Încrustat dorje-ul. — Ce fel de pietre sunt ? — Diamante. reprezintă indestructibilitatea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Abia atunci mi-am dat seama că semăna cu Teo Haiduc. Semăna și parcă nu era el. Calmul și aerul său flegmatic dispăruseră cu desăvârșire. În spate purta un rucsac jegos pe care l-a trântit pe cufărul de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a Întrebat el. FĂră să aștepte să-i răspund, mi-a luat el Însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eu. Când Père Joseph mi-a înmânat dorje-ul, era cât pe ce să-l scap. Nu mă așteptam să fie atât de greu. Nu știu de ce îmi imaginam că o să-mi dea să țin în mână un fel de lemn sculptat, de felul lui Domojo, pe când acesta era ditamai sceptrul de fier, greu de cel puțin jumătate de kilogram. — Sunt veritabile, spuse Père Joseph referindu-se la pietrele cu care era încrustat dorje-ul. — Ce fel de pietre sunt ? — Diamante. reprezintă indestructibilitatea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Abia atunci mi-am dat seama că semăna cu Teo Haiduc. Semăna și parcă nu era el. Calmul și aerul său flegmatic dispăruseră cu desăvârșire. În spate purta un rucsac jegos pe care l-a trântit pe cufărul de lemn sculptat care se afla fața patului meu. — Ai vreun celular la tine ? m-a întrebat el. Fără să aștepte să-i răspund, mi-a luat el însuși celularul de pe noptieră și i-a scos bateria. A deschis ușa șifonierului și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu mujdei de usturoi, salate și, printre toate astea, sticle mici, cu sucuri și siropuri ... Ei, dar, aici, văd că poate fi vorba de un hram autentic, exclamă, el, bucuros! E adevărat. La fel de adevărat, ca și clipa asta, ce trebuie sculptată, În istorie, la Înalta valoare, a măreției pe care viața i-o conferă. Măgulit, peste măsură!, zise el. Eu - la fel, acceptă, ea. În momentul ăla, ușa dinspre capătul opus al casei se deschise. Apărură: soțul, un om voinic și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de pahare ca de niște borcane, punând în ele, după cum îi venea la îndemînă, ținte, sfoară, stafide, nuci curățite. Paharele mirosite de Stănică acuzau enibaharul și scorțișoara. O chesea mare cu capac de sticlă ce s-ar fi putut zice sculptată, și care semăna cu o urnă funerară, era plină de cuișoare. - Mătușă Agripino, zise Stănică, aș mânca mâncarea aiape care ne-o făceai dumneata când eram copil, mâncarea aia grecească, cu enibahar. - Ce mîncare? zise Agripina, mărind pupila uniculuiochi valid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alt cartier, unde ați fi binevoit. Precum ați sintetizat. Nu-ți pică de două ori în brațe un astfel de artist." "Perfect. Ia atunci măsuri să-l nu-l deranjeze nimeni. Nici în general. Nici dintre ciuberele, buciumele și donițele sculptate, probabil, cu degetele lui și cu care n-o fi ezitat să iasă în stradă. Dacă doinește în cinstea Partidului, e un bărbat cu un caracter neclintit!... În cinci, șase zile, e posibil să ne abatem și noi, pentru a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mahalale. Nu-i mai încăpea locul. Altarul era împodobit, tot, cu icoane, și luminările aruncau o lumină roșie, vie, pe pereții pictați în culori întunecate. Mirosea a tămâie și a zugrăveală proaspătă și femeile priveau stranele noi, făcute din lemn sculptat, cu îngeri pe margini. Avea Stere una și alți trei-patru mai cuprinși. Fiecare cu numele proprietarului scris pe o placă, bătută pe spătar. Cârciumarul se îmbrăcase în hainele lui bune. Lina ședea smerită lângă el. Luaseră și copilul. 135 Negustorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veci proaspăt să mă dizolve și să mă unească cu întregul naturei. Astfel cadavrul meu va sta ani întregi sub torentul curgător, ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Ieronim privi păreții sculptați, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap și, mirosind apa din ulcior, văzând că ea-i răsuflată, presupuse că bătrânul trebuia să fi murit. Astfel el, moștenitorul firesc al acestui locaș de pace, răscoli cărțile, cari erau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșu îi dete un fel de reflect trandafiriu asemenea [cu] al luminei serei. Sânul ei era acoperit numai c-o ușure cămașă de gaz care trăda mai mult decât acoperea piepții cei mai rotunzi, mai albi, mai mici, ce păreau sculptați {EminescuOpVII 194} într-o marmură de argint de mâna unui sculptor orb, căci, văzând, n-ar fi putut decât să sfarme de gelozie opera sa. Ea juca pe-un înger, într-o feerie fără de înțeles cu dei ex machina, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
departe să-i aducă omagiul său lui Telsio? Oare din ce motive o făcuse? Sicriul din lemn prețios și lucrat de meșterii din Bisignano trona pe năsălie, având la cele patru colțuri lumânări enorme aprinse în candelabre masive de bronz sculptat. La sfârșitul liturghiei, tăcerea păru a deveni și mai solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o cassapanca sculptată cu flori și capete de îngeri) se ridica un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcând toate hatârurile cumpărătorului, fără a putea să iasă din sfera unui anume înnăscut bun-gust. Printr-o întîmplare oarecare, pendulul intrase acum în proprietatea lui Saferian. Pe un postament cu două trepte ședeau două statui de femei în mărime naturală, sculptate astfel că fibra lemnului își arăta apele pe la genunchi și pe pântece. Între cele două femei era atât spațiu cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ale unor rituri de încercuire. În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
puțin pronunțată, având în față un pridvor deschis sub formă de baldachin, susținut de patru coloane. Este acoperită cu tablă zincată, acoperișul fiind străjuit de patru turle care se pot vedea de la distanță. Catapeteasma din tei masiv, pe alocuri sculptată, poleită cu bronz, iar în pictură predomină roșul pe fond verde. An de an, la 15 august, de Sfânta Maria, credincioșii se strâng plini de credință la biserica Sf. Maria din Onceștiîmplinitoare de dorințe. Acest lăcaș de cult este amplasat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o chema pe-acea domniță,/ Iar după gândul meu, în Troia toată/ Mai gingașă nu se afla ființă:/ Frumusețe de pe alt tărâm, ciudată,/ Încât părea a fi din veci sculptată/ Întru desăvârșire îngerească,/ și pogorâtă să ne umilească.”967 Produce asupra celor din jur o admirație certă: „Frumoasă ce-i cum nimeni nu mai 964 Ibidem, p. 24. (trad. n.) 965 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 54. 966 Geoffrey Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
își face bilanțul vieții și simte că și‐a făcut datoria, iar șuvița de păr alunecată peste fruntea adânc brăzdată amintește de portretul ce i l‐ au făcut un Nicolae Iorga, 33 un Tudor Vianu. Acest sentiment al datoriei împlinite sculptat în bronz de Ion Dimitriu - Bârlad concordă cu versurile poetului de pe soclu.” G.G. Ursu Secretar al Academiei Bârlădene (Din Bârladul odinioară și astăzi) * Sculptorul Ion Dimitriu - Bârlad - bunicul Margaretei Pâslaru. „Dragostea mea pentru artă se trage de demult, de la bunicul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din germană și picture, figure, pattern, frame și shape din engleză (Wunenburger [1997] 2004: 18). Cuvântul imagine poate fi asociat cu etimologia cuvântului icon [Gr. eikon = o imagine anume creată pentru venerație religioasă, fiind în special un obiect pictat sau sculptat care aparține credinței bisericii ortodoxe]17. Cele două etimologii trimit către o experiență optică, reprezentare menită unei percepții vizuale (o experiență senzorială) și care va produce un tip de realitate prin asemănare (Wunenburger [1997] 2004: 18). Astfel, corpul joacă un
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
convingeri noi, conforme manipulatorului. În regimurile totalitare, conducătorul este o figură mesianică, deținătorul adevărului absolut, singurul capabil să conducă societatea. Venerarea lui presupune un cult al personalității elaborat: se pun la cale spectacole mărețe, parade, chipul îi este pictat și sculptat, devine motiv literar. Figura lui este simbol național, i se îmbunătățește permanent biografia cu elemente menite să argumenteze destinul de conducător absolut. Toate instituțiile statului sunt supuse cenzurii stricte și utilizate în controlul conștiinței și al comportamentului maselor. Toate mijloacele
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]