7,237 matches
-
roșie (sau lac de sânge?) migrează, ca o cârpă șifonată, dintr-un panou în altul. În stânga, Dyer e pe punctul de a fi înghițit de lumea umbrelor, pe când în dreapta el tocmai pare că s-a materializat din ea, s-a scuturat de negru, de moarte. Plecarea/venirea în/din lumea de dincolo introduce un ritm, o cadență. Unul pasiv, celălalt activ, în timp ce panoul central - reprezentând două figuri înlănțuite - introduce un al treilea ritm, uniform. Această schemă compozițională - panourile laterale într-un
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
am crezut că m-am izbit de un copac, apoi copacul s-a transformat în om, care se ridica și el de pe jos, după care am văzut că era ea, iar ea a văzut că eram eu, "Salut", am spus, scuturându-mă de praf, "Salut", a spus ea. "Ce ciudat." " Da." Care putea fi explicația? "Unde mergi?" am întrebat. "Să mă plimb", a spus ea, "tu?" "Să mă plimb." Ne-am ajutat unul pe altul să ne ridicăm, ea mi-a
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
-mă de praf, "Salut", a spus ea. "Ce ciudat." " Da." Care putea fi explicația? "Unde mergi?" am întrebat. "Să mă plimb", a spus ea, "tu?" "Să mă plimb." Ne-am ajutat unul pe altul să ne ridicăm, ea mi-a scuturat frunzele din păr, am vrut să-i ating părul, "Nu-i adevărat", am spus, neștiind care vor fi următoarele cuvinte ce-mi vor ieși pe gură, dar voiam să fie ale mele, voiam, mai mult ca niciodată, să-mi exprim
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la școala din Pușcași. Era sărăcăcios Îmbrăcat dar Învăța foarte bine și În acest fel
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o perioadă critică și este În spital! Să știi că a dorit să mă numească Varlaam, dar În acte a trecut Valraam, așa reținuse de la un călugăr cu acest nume. Îl iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni! Xenia Își scutură capul cu gingășie și dintr-un imbold ordonat de frumusețea sa interioară se aplecă și-l săruta pe obraz, apoi spuse: Este dureros și grozav ceea ce-mi spui, chiar ești un băiat bun! Sună banal dar așa simt eu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dorea să-l Încurce, știa că Sorina este o fată inteligentă. Avea și el o nepoată la liceul sanitar unde mergeau numai copii buni la Învățătură, pe Codruța, sufletul lui! Tăria proverbială a asistentelor medicale a cedat și Sorina era scuturată de un plâns Înfundat, spre durerea dar și spre teama care-l cuprinse pe Victor. Apoi fata se sculă brusc și Îi spuse: Mata’ cum te numești? Mă numesc Popa Neculai, spuse pe nerăsuflate, urmând planul său, elaborat În drumul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pregătiri intense pentru a Întâmpina Nașterea Domnului, așa cum Îl Învățase bunicul său, dascălul și așa cum se obișnuia și În casa părinților săi din „satul cu rușânia”. Maria trăgea „brâie” pe pereții care miroseau a var proaspăt și se pregătea să scuture lăicerile mai vechi ori mai noi, pichirile grena și cele cu galben și negru, să prindă perdelele proaspăt spălate și călcate, să ștergă geamurile, ușile pentru ca abia la urmă să „lichiascî pi gios”. Casa era mică iar „salonul” ocupa și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Bagă-ți mințile-n cap că prost nu ești! Tovarășe căpitan, mă jur pe părinții și copiii mei ...” Sau, mult mai precis, un contract trucat, Maroc, execuție În pădurea din Poiana Alexa. Atunci, Ștefan văzu cum trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu se grăbi. Dacă genialitatea presupune o infinită capacitate de a persevera, atunci Carosse era într-adevăr un actor de geniu. În scurt timp răbdarea lui se văzu răsplătită: Charlot plecase din nou pe drumul spre St Jean. Actorul își scutură hainele de frunze și noroi și-și alungă amorțeala întinzându-se ca un motan castrat, mare și leneș. Pistolul din buzunarul hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Băsescu merită mai departe susținut, pentru zeci de motive. Ar fi ridicol ca meritele sale incontestabile să fie anulate, sub presiunea propagandei media, de accidente politice total nefericite. Dar cine-l sprijină onest pe Traian Băsescu e obligat să-l scuture viguros atunci când greșește. Iar mulți așteaptă de prea multă vreme de la șeful statului acțiune și delimitare față de erorile unor miniștri PDL, față de gafele Guvernului. Or, tocmai pasivitatea președintelui le-a adâncit dezamăgirea. Abandonând spiritul critic, cei mai mulți intelectuali au devenit rapid
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
jupân Aizic. Matale ne știi din sat ce fel de oameni suntem, moș Dumitre. Eu vă știu, da’ să-l întrebăm și pe Pâcu ce părere are. Pâcule! Fă-te-ncoa’, că am o vorbă cu tine! Pâcu tocmai își scutura luleaua de scrum, lovind-o de tocul ciubotei scâlciate. Cheamă hornarul să-ți desfunde scula dracului, Pâcule - l-a luat în răspăr moș Dumitru. Până vine coșarul, eu mă pot usca de dorul unui fum de tiutiun. Bine, bine. Da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la miezul nopții. Albanezu’ își ia fetițele și iese. Claude scutură un clopoțel. — Atențiune, ultima comandă! Îmi pare rău pentru voi - și pentru mine -, dar la ora opt e razia lunară a lui Clovis. Cine are actele-n regulă poate să rămână. Se aud murmure de dezaprobare de la toate mesele: Nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
știm cât durează - mai bine să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima! Carpe diem! ar fi putut zice Roman, mai pe scurt. Dacă ar fi fost latin sau cult. Dar el era slav și incult. Roman termină de mâncat. Scutură pe jos șervetul, ochește o ladă de vodcă și ia o sticlă. Se răzgândește, o pune la loc și scoate o cheie franceză din trusa de scule. Începe să desfacă o garnitură. Un jet puternic de apă îl împroașcă în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
doi picoli care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că vorbește la lampă, adică la candelabru: — Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în arme cumplite. șase în al doilea loc: aliata ta mare este suplețea transformării sentimentelor tale, care se vede pe cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți - un fulger cât muntele, născut din senin, sau un zefir împrăștiind furtunile care scutură oceanele ca pe un covor, într-o clipită - lipsa remușcărilor, eleganța acțiunilor cu care apretezi cuibul tău, îndârjirea așteptării tale sunt vestitoarele norocului tău. șase în al treilea loc: nu stai lângă durerile tale, te îndepărtezi de ele, tigrul qilin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
le crapă burdihanul cu aer. este întuneric, nu știi dacă acestea aveau berete mov așezate strâmb pe cap, poate aveau doar berete mov așezate strâmb pe fese. te cuprinde din nou neîncrederea în tine, de care poți scăpa dacă îți scuturi sufletul de broaște și te întorci, cu trupul fin și extrem de curat, în grădina dragostei tale, luminată de luna ca un disc de jar, sub care ființa iubită respiră cu planete de pini. șase în al treilea loc: te simți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
grrrrie brooo, apoi un șuier ca de obuz, al prăvălirii prin aer, sssiiiooouuu, te face să îți pui mâinile la urechi și este urmat imediat de o bocă neală puternică, dată de contactul cu solul, pohoc, pohoc, pohocuț, pohocuțel, care scutură serios fundația grădinii suspendate a dragostei tale și face să icnească pe ținătorul ei, baobabul-bătrân-capricios, după care un muget puternic, din rărunchi, asurzește toate vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La glasul izvoarelor, / Și al ursitoarelor...// CORUL (șoaptă repetată, ca o reverberare): Ursitoarele! Vin ursitoarele! Ursitoarele! (Intră cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mintea la cap și m-am folosit de dânsa, nici dracu' nu s-a dovedit mai meșter ca mine. ANISIA: Apoi eu ce-i spuneam bărbatului istuia al meu? Măi omule, să știi că, până la urmă, cumnatul Dănilă odată se scutură ca harmasarul cel din poveste, și când ne-a arăta una, om rămânea cu gura căscată de mare mirare! Drept să vă spun, dragă cumnată Smarandă și dragă cumnățele, tare mă bucur de ce văd! Că dacă nu ne-om bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și pe marmura zăpezii culcă umbra lor albastră. F1: Reci podoabe-n ramuri goale plouă fără să le scuturi; F4: Ici, risipă de petale, colo roi ușor de fluturi... F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la el și să-i scoată bucățica mușcată dintre dinți, acela a și înghițit-o. Eu n-am văzut, dar mi-au povestit alții. SISOE: Ba eu am văzut, că am coliba în vederea mărului blestemat. A început netrebnicul să se scuture ca de friguri, și dintr-odată a pornit să zbiere cât îl ținea gura "Hai lelițo-n deal la vie..." și alte măscări de acest fel. MAVRICHIE: Chiar așa? SISOE: Întocmai. Ș-apoi a început să dea buzna și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pun câteva întrebări - a continuat securistul. Despre ce, mă rog? Să intrăm în casă și ai să afli. „I-auzi, domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa” - gândea Costăchel în timp ce le deschidea ușa. Căpitanul și-a scuturat ciubotele și a intrat. Cine-i, Costăchele? - a întrebat Măriuca din bucătărie. Avem musafiri. Fi-i pe pace! - a liniștit-o Costăchel. Căpitanul și-a scos un caiet și un creion din buzunar și a deschis vorba: Cum te numeșt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adânceau în gânduri. De altfel, fiind încă la liceu, mai aveau suficient timp pentru a lua o hotărâre. Dacă chibzuiau bine, mai era și Timpul care putea lucra în favoarea lor. * Când începu noul an școlar, toamna se și grăbi să scuture frunzele pomilor. Apoi, viforosul noiembrie, împovărat cu toate vânturile adunate din cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit străzile era vântul. O dată cu parcurgerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori, chiar pe drumurile cunoscute; vă scuturați pantofii la intrare și bietele voastre soții vă cred buni de pus la icoană. Uite că ulciorul n-a mai ținut... Nici nu știi cât te va costa aventura, ce aventură, nebunia asta a ta. Ți-ai pus în plug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mulțumește nimica, nimicuța. Nu-i place când răsare soarele, ar mai sta în pat; i se pare că noaptea e prea scurtă; nici când apune soarele nu s-ar culca, nu poate îndura ploile că udă prispa, nici vântul că scutură pomii și cad frunzele. Cine poate s-o mai înțeleagă? Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]