5,253 matches
-
coborî în grabă Olga și alergă către Alex care se vedea cât de colo că ajunsese la punctul de fierbere, dar pusese capacul pentru a masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze nervos. Era o seară a hotărârilor și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată, de... Înseamnă că în curând vom avea o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că vom face o casă în care dragostea să-și facă un cuib statornic. - Cine dragă, cine? spuse Olga exasperată și ca scoasă din pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o casă în care dragostea să-și facă un cuib statornic. - Cine dragă, cine? spuse Olga exasperată și ca scoasă din pepeni, se ridică de pe scaun, semn că nu mai suportă toate aceste învelișuri ale poveștii. - Aaaaa, scuză-mă scumpo, scuză-mă, m-am luat cu vorba și nu ți-am spus numele. Asta voiai să afli, nu? - Sigur, mască Olga nerăbdarea ei, sigur...! - Ei bine, îți amintești de inginerul acela... Olga nu așteptă descrierea. Fața ei deveni mai întâi galbenă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Alex se opriră din vârtejul dansului, veniră în grabă să vadă ce se întâmplă. Olga tremura ca o trestie bătută de vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt bine, vreau să merg acasă... vreau să merg acasă, acasă... repetă ea cu un aer de disperare. Tatăl Inei se oferi să o conducă, casa Olgăi fiind foarte aproape de cea a Inei. Văzând-o pe Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bine așa? Știu că ții foarte mult la munca ta. Ești sigur că nu-ți mai trebuie? — Sigur. Îl scrisesem pentru tine de la început. După ce-l vei citi vei înțelege mai multe lucruri... Acum am să te rog să mă scuzi, am o altă poveste de scris și nu vreau să-mi pierd ideile. Toate cuvintele pe care ți le-aș putea spune în aceste momente, crede-mă, sunt de prisos. Vera se ridică de pe canapea și se îndreptă spre ușă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vei simți mai bine. - Când doctorii îți țin zilele cu morfină, cu doze mărite de la zi la zi, ce poți să mai aștepți!? Deodată Ina se ridică de pe scaun, arătându-se plină de neliniște: - Draga mea, te rog să mă scuzi, aș mai sta cu tine, dar mă așteaptă soțul meu în mașină și, oricât de răbdător ar fi, sunt sigură că a măsurat minutele pe ceasornic, presat fiind de o ședință care are loc după amiază și de la care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Domnișoara Nastasia - Îmi zice, spre surpriza mea plă cută. Zic : cu cine seamănă Nastasia, ca aspirații? Nu știe. O-ntreb : ai auzit de Trei surori? Cică, da. Zic : unde vroia să fugă Nastasia? Nu știe. E și timidă, deci o scuz. Îi zic că Nastasia vroia În Popa Nan, iar surorile lui Ce hov...” În Popa Nan!”opinează studenta mea preferată. Eu mor de rîs și de plîns, deoarece eroinele lui An ton Pavlovicoi vroiau, dragele de el, „La Moscova!” ( nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
niciodată în halul acela. "Ce-i cu tine, dragă?" "Am venit să vă prezint demisia, domnu' decan." "Demisia?! Da' ce s-a întâmplat de ai luat o asemenea hotărâre?" "Au apărut niște probleme. Nu pot să discut despre asta, mă scuzați!" "Probleme? Hm! Probleme avem toți, dragă. Dar ce fel de probleme? Cumva unele de natură profesională?", întrebă fulgerat de un gând rău mai marele universității. "De toate felurile", răspunse Relu evaziv. Replica directorului economic îl sperie și mai tare pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
i-au trebuit vreo două ore ca să găsească blocul cu pricina. Ca amănunt suplimentar, băiatul meu căuta un bloc cu patru etaje, deși de fiecare dată, când fusese acolo, urcase cu liftul, până la etajul cinci. Așa că vă rog să-l scuzați!" Am tăcut îmbufnat. Ce să-i mai spun că apartamentul era la etajul patru? Restul erau doar amănunte. Evident, bagajul avea exact greutatea prescrisă, iar tata m-a privit cu un zâmbet calm. Toate erau în regulă. Ne-am îmbrățișat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în ziua aceea extrem de puțin, aproape numai până ce Iozefina își încălzise degetele pentru a fi capabile că cadă singure pe claviatura mașinii de scris. După un minut își trase scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre dreapta. Asta se și întâmplase, fără cuvinte. Toată mișcarea aceasta decisivă schimbă totul. Absolut totul. Umbrele lor fuseseră înghițite de umbrele raftului din față. Deveneau, cu alte cuvinte, doi îndrăgostiți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că mă înșeli cu Erna de la... Nu te înșel numai cu nevastă-mea, scumpi. Auzi, Puiule? Dacă apare cineva pe poartă, ce facem? Stai așa. Eu intru în dulapul acela, iar tu repede îți tragi pe tine hainele și te scuzi că ai fost la Wc., că nu mai puteai ține. Se aud mișcări de tot felul, de la respirație alertă la gemete turbate. N-aveam cum să văd faza, deoarece capacul avea balamalele chiar în partea dinspre fundul șopronului, în așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment la nicio întrebare, decât prin gesturi făcute a scârbă, cu capul. N-am vrut să te rănesc, draga mea. Nu-mi stă în caracter - se scuză Roji pe tonul ei de la ușor teatral la fals. Bine că știm - mă bag și eu în discuție din nou, ca să rup tăcerea. Cam așa am pățit și eu - vorbește rar Iozefina, ca și cum i-ar fi fost groază să nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe Iozefina sau s-o accept, chiar dacă ea s-ar scuza. Aceasta era natura mea. Și cu acest fel de a fi care, la urma urmei, se cheamă orgoliu, am pierdut extrem de mult în viață. Închiderea unei uși în nas, mie-mi provoca întotdeauna un sentiment de retragere și de dezgust
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe Bogdan să încuie ușa. Așa se petrecură lucrurile și în seara în care nu credea niciunul dintre soții Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul Grig își făcu apariția: Sărut mâinile, doamnă și domnișoarelor! Bună seara, domnilor! - zise oacheșul musafir cu nasul cârn, trecut deja în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
reluare...Știți bancul cu V.B.P.M ? Am plecat. Vă pup. Noapte bună. 10. Se auzi o bătaie în ușă și intră o femeie ca la vreo 30 de ani, cu plasele pline și cu o sticlă de ceai subsuoară. Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
David Copperfield? De noi s-au apropiat atunci și cei doi tineri din Ford. Fata se sprijinea de brațul tânărului. Era palidă și-și ținea mâna la gură. — A... ați văzut? Pur și simplu a dispărut. Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul nervos din duba cu efigia pictată a propriului chip, se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ce debandadă!“ și-a zis el, observând cu tristețe neacordările de prioritate din sensul giratoriu, staționările interzise ale unor automobile pe spațiul verde și pe spinările unor pietoni, oprirea În totalitate a traficului, ceea ce pentru el avea conotația, ba nu, scuzați!, Însemnătatea unui stop cardiac În inima Cetății Eterne. Mai mult ca orice, gândul blocajului definitiv, calvarul oricărui agent de circulație pasionat de meseria sa, l-a cutremurat, dându-i un curaj nebunesc. Cu ce era, mă rog, situația diferită față de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luă o hotărîre eroică și, la drept vorbind, cam hazardată. Fără să mai fie nevoie să o coafeze, Lenutza va intra imediat sub protecția ei! Își privi ceasul, se ridică din fotoliu și i strecură doi dolari În buzunarul halatului. — Scuză-mă, cred că deja am Întîrziat la Întîlnire. Rămîne pentru altădată, da? Dă-mi numărul tău de telefon, ca să te sun dacă am nevoie... CÎnd ajunse din nou În stradă, respiră o dată adînc. În definitiv, nu promisese nimic, nimănui. Totuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu apărea. Întrebările noastre deveneau tot mai insistente. CÎnd a văzut că eram complet deshidratați, iar cîțiva dintre noi se aflau pe punctul de a-și da duhul, ne-a destăinuit că de fapt nu era om, ci extraterestru. — Mă scuzi pentru Întrerupere, John, o statistică recentă arată că nouăzeci la sută din americanii cu drept de vot cred că Însuși Dumnezeu este ceva În genul unui Extraterestru-Șef. — Ajungem Îndată și acolo. Deocamdată, vă rog să rețineți că fusese trimis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele mai convenabile. Rămînea doar să-l tăiem și să-l Împărțim frățește Între noi. — Deci, iată, dragi ascultători, nu toți extratereștrii vin la noi cu gînduri ostile, de a ne cuceri planeta sau de a ne distruge civilizația. Dar, scuză-mă, În ce limbă se exprima, totuși. — Bineînțeles, În limba engleză. După cum știi, toți extratereștrii vorbesc engleza la perfecție, la fel cum Dumnezeu și Îngerii vorbesc numai În ebraică, așa cum scrie și În Talmud! Dacă, de exemplu, un american ar Întîlni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mari greșea. Sau din cauza Încordării. Rezemă florile de perete, scoase agenda din poșetă, o deschise, prinse receptorul Între ureche și umăr, citi cu voce tare și formă pe discul aparatului fiecare cifră În parte. — Alo? — Ah, da, bună ziua, doamnă, mă scuzați, era mama, ea nu știe despre ce e vorba... Unde vă aflați? Cobor imediat. Se cuvine să spunem cîteva cuvinte și despre poporul roland. Le merită din plin. La Întrebarea absolut legitimă: ce sunt rolanzii? - un răspuns direct e foarte
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]