3,089 matches
-
cobor viclean în sânu-i eu visam, Să-i aflu zbuciumul nebun din suflet Și să ascund profund, amarul ce-l aveam. M-am cățărat pe frunzele-i golașe Și m-am prelins în sânu-i uscat și ruginiu, Dar m-au secat fiori de iad și gheață, Simțindu-i inima bătând în clocot viu. Copilă când eram, știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
dacă-ai fi fost, Te sorbeau într-o clipire! Tu, din râu cu apă-n valuri, Te-ai făcut un drum curat, Flori ți-ai înflorit pe maluri, Frații i-ai apropiat! Când s-a-ntins Hora Unirii, Te-ai secat de dragul ei! Ai dat girul întregirii, Milcov drag, iubit de zei! Referință Bibliografică: Milcovul / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate
MILCOVUL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384565_a_385894]
-
apa ? Nu-mi răspunzi. Eu curg, iar în prospețimea și lacrimile tale, mă simt împlinit în destin. O Naiadă era strâns legată de corpul său de apă și chiar existența sa pare să fi depins de el. Dacă un pârâu seca, Naiada sa murea. Apele peste care Naiadele domneau erau presupuse a fi deținătoare de puteri inspiraționale, medicinale sau profetice. De aceea Naiadele erau deseori adorate de grecii antici alături de divinități ale fertilității și creșterii. izvor cade prin cascade din pârâu
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
mine veșnicia, caută-n zare Din universuri, binecuvântare În tot ce fi-voi, roșul se ascunde. Am sihăstrit, azi curg în mine purpuri! E darul sfânt din blânda-mpreunare, Când eu sunt tu, nebuna clătinare A cumpenei prin timp nu seacă ciuturi. Arșița ori potopul sărăcește Pe cel care sădește doar ispită. Tu ai rodit o roză infinită Ce numărul de ani îl risipește. Iubirea chiar și orbii pot s-o vadă Eternizând pârâul în naiadă. *** Legenda spune că Naiadele trăiau
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
doream să o salvez. Tatăl fetei era agent de securitate. L-am sunat. În acea noapte am salvat o mulțime de flori. Bolnavul X: Și tu spuneai că se ofilesc toate florile ce le atingi. Florian: Acele flori au fost secate de nectar. N-a mai rămas decât o umbră din tot ceea ce au fost cândva. Bolnavul X: Dar fata pentru care ai renunțat la toate economiile tale? Florian: Luminița? Bolnavul X: Are și un nume? Florian: E diferită de toate
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
deluriți ca provocări și coapsele menite să vegheze o adumbrire, iar în vale degete mici, fremătătoare alint devin privirii ca minuni când o pogor pe-a ta icoană precum cascada spre genuni desmiardă pietrele de sus în goană râul nu seacă niciodată căderile-și desface-n picuri ca pe-o poveste adunată și risipită pe nimicuri la apa scursă peste stâncă se-adaug tunete din valțuri puhoiul își reface-adâncă curgerea-i lină printre maluri pe care parcă plâng înalturi ale cascadei
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
foc, într-o secundă a-nviat din praf de stele și ferigi ce stau pe loc. Pământul scoică ce devine artă, sinelui interior secvență, este a noastră sfântă cartă, și ai de o respecți, plenară indulgență. Pământul scoică se distruge prin seacă exteriorizare, oamenii-țeapă pot să-ndruge ce vor, spre defăimare. Pământul scoică-n veci trăiește în universuri paralele, prin curba beznei se trezește iubind, când trece-instantaneu prin ele. AMPRENTE ATIPICE Amprente de picioare puse pe-albe coli, unde ne duc oare
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
zilele...” (Destine). Sub același titlu și nu numai, autoarea este cu gândul la aproapele său și încurajează pe cei aflați în aceleași nevoi greu de depășit: ”Oricine-ai fi, încearcă să scrii, necăjitule! / Și-ai să vezi că lacrimile-ndată seacă / Și-ți vei aminti de „Fetița cu chibriturile”, / Chiar dacă sabia n-a reintrat în teacă! / Dar, nu fetița din nordica țară, / Ci fetița noastră zgribulită în stradă, / Fără ca un cineva să o vadă / Cât e de singură și-n neatenția
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
răsare în raze de lumină, Iar gândurile negre rămân la păcătoși, Iar tu, suflet curat, ca mierea de albină O să-ți găsești odihna, aleanul va pleca, Și optimismul sigur de tot te-o cuceri Când soarele răsare, lumina-ți va seca Tot pesimismul nopții și n-oi mai suferi. Te-i așeza la masă, condeiul îl vei lua, Și versuri minunate pe coală vei așterne, Și orice supărare în vers o vei dilua, Schimbând-o în mesaje sublime și fraterne. Când
CÂND SOARELE RĂSARE de NELU PREDA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382538_a_383867]
-
de la pământ la lună. 14. Reperaj: oboseala după efortul creației și istovirea lăuntrică, biruitoare, este obolul dat nației, înveșmântată în aur cernit de dureri și așteptare. 15. Reperaj: tăria de gheață în umeda vară și căldura de viață în iarna seacă, îți fac existența înflăcărat-hilară stând una-ntr-alta ca sabia-n teacă. 16. Reperaj: suntem o lume de sclifosiți roboți pe-a căror minte dictatorial s-a pus sechestru, s-ar putea crede ca suntem idioți, noi jucăm însă doar
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
foc și asediere; în istorie ele rămân doar umile supuneri. 28. Reperaj: asistăm la vindecări de nevroze, dependențe și frici la cei săraci, fără mari posibilități, excluzând torturile și loviturile de bici sau alte barbare atrocități. 29. Reperaj: vechea prietenie secată în rămășițele de colegialitate când și când, descoperă o inimă tristă, trădată, și un suflet abandonat, flămând. 30. Reperaj: bărbatul speriat, legat la ochi, înarmat cu răbdare, furculiță și cuțit, o uriașă sepie vie, nu-i fie de deochi, ascunde
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni. Dor îmi e de liliacul, Ce-mi înconjoară căsuța, De mirosul din buchetul, Ce mi-l dăruia măicuța. Ce dor negru și ce greu, Am în
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1392 din 23 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am născut într-o zi de iarnă, 22 ianuarie 1964, într-un sat dobrogean, ba nu, la spital în Constanța, dar ai mei locuiau în Valea Seacă, am crescut alintată, eram copil unic, ascultam povești la pick-up pe plăci de vinil, sau teatru radiofonic la un radio de prima generație, am învățat să citesc de la cinci ani, în lungile seri de iarnă, cu tatăl meu, pe ziare
DATE PERSONALE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383915_a_385244]
-
mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul nu-i erau pe plac. Avea un obicei spurcat, că blestema cu gura ei seacă în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau pandaliile, scârbindu-i până și pe cei mai milostivi, care încercau uneori să o ajute, fiindu-le milă de bătrânețile sale. De curând, se legase iar de Florica, când o întâlnise pe
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
gândule! Ce m-aș face dacă n-ai fi tu cu ispitele tale! Dacă tot am ajuns până aici, atunci să pătrund în pădure că n-am mai făcut-o de când eram copilandru! O mai fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pat de taină ca să visez în el ce mi-a fost drag: ochiul tău de cicoare și buza trandafir, salcie plângătoare, lângă ruinele tale aș sta o viață-ntreagă să-ți șterg lacrima udă din irișii-izvoare, fântâni de dor,pierdute, secate de dureri; vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
o imagine unică, totalizatoare”. Și totuși, evocând moartea poetului, George Călinescu scria: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viață, cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
adevărată oglindă ce recompune, precum un puzzle, chipul spiritual eminescian prin strădania scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a colaboratorilor săi.Citind această revistă mi-am adus aminte de cuvintele lui George Călinescu și de adevărul exprimat în fraza: “Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate și câte o stea se va veșteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în “țeava subțire a altui
REVISTA EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383443_a_384772]
-
Să vibreze-n vis cu mine Toate stele-ar zbura Peste hăuri și suspine Ar zbura....ar clocoti Peste liniștea furtunii Tuturor ar povești Că s-au despărțit nebunii Dacă muză ar pleca Nu ar exista cuvântul Marea poate ar seca Nu ar bate-n plete vântul, Daca muză nu ar fi Nu am ști de Minulescu, Toți luceferi-ar pieri Ar rămâne...Eminescu! Popean Valer,Târnăveni Referință Bibliografica: Dacă muză nu ar fi / Valer Popean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DACĂ MUZA NU AR FI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383474_a_384803]
-
2017 Toate Articolele Autorului Înflorește-n suflet un cais Înflorește-n suflet un cais Din sâmburii uitați în noi, Stresați aiurea de un vis, Simtim de parcă am fi goi, Înflorește-n suflet un pelin, Amarul se revarsă-n gând, Durerea seacă nu-i suspin, Ce chinuiește ani la rând, Înflorește-n suflet un cais, Pelinul sufletul hranește, Devin pe lume un proscris, Din dor ce inima rănește, Înflorește-n suflet un pelin, Doar ploile mai sunt în noi Iar dragostea nu
ÎNFLOREȘTE-N SUFLET UN CAIS de VALER POPEAN în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383500_a_384829]
-
pentru muncă, nici palmele să-asude. Nu pot dormi în pace, mă macină durerea Că am pierdut hotarul ce trebuia lăsat... Către păstrare sfântă, urmașilor averea Să-l țină strâns la piepturi, să-l aibă-n apărat. Am șters cu apă seacă tot ce-au purtat strămoșii În luptele de sânge, murind pentru trăire Acum noi suntem sclavii, dușmanii ni-s coloșii Ce poartă țara mamă spre pururea ... Citește mai mult NU POT DORMI ÎN PACENu pot dormi în pace, mă macină
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
Nici truda pentru muncă, nici palmele să-asude.Nu pot dormi în pace, mă macină durereaCă am pierdut hotarul ce trebuia lăsat...Către păstrare sfântă, urmașilor avereaSă-l țină strâns la piepturi, să-l aibă-n apărat.Am șters cu apă seacă tot ce-au purtat strămoșiiîn luptele de sânge, murind pentru trăireAcum noi suntem sclavii, dușmanii ni-s coloșiiCe poartă țara mamă spre pururea ... II. DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII!, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2289 din
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
New York Times și Haaretz, apoi, la micul dejun, îi raportează Rollei esențialul. Se cunoscuseră la un concert, la Timișoara, au descoperit că au multe să-și spună, iar după 65 de ani de căsnicie fericită subiectele de conversație nu au secat. Ne retragem în biroul mic, cu fotografii de familie pe perete, care îi evocă pe cei ce nu mai sunt și afirmă prezența nepoților și a primei strănepoate. Cu vocea molcomă și domoală, Tomi descrie, analizează și pune în scenă
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
și apreciază frumosul și pentru cei care nu îl iubesc. Imaginea acestor îngeri, rămâne divină, că doar cine scrie dacă nu cei care sunt inspirați de sus! Domnul are izvorul poeziei viu luminat. Izvorul nu se oprește și nici nu seacă, ci doar capătă forme noi. Testament... Ion Vanghele Vă dăruiesc o mâna de cuvinte, În ea numai un înger va încape, E drept că nu-s acolo toate sfinte Și purgatoriul s-ar putea să scape. Dar astăzi ard în
DOUĂ ARIPI ÎNSPRE ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382752_a_384081]
-
scrie la destine... Însă totu-i efemer... "...Ce-ar mai fi, să scrie unul, doar cu mine și cu tine, în splendoarea dimineții, întâlniți în crucea vieții, zei frumoși născând fiori? Noi vom învia ca sori, apa vieții-n piatră seacă, pe un cer difuz, ca fumul... ...Dacă te eliberezi din supliciul de păduri, zbate-ți dorul din aripă, cand Cerberii-adorm o clipă... Zbori iubite către mine, din robie să mă furi! ...Și să mă ascunzi acolo, printre nori tiviți cu
ÎNTR-UN SACRU ANOTIMP de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382970_a_384299]