1,137 matches
-
capul ei... O biată păcătoasă... Așa-i ea, beteagă... Boală femeiască... Ce să facă? Parcă o iartă cineva?... Doctorul nu zise nimic. Tăceam și eu. Ne urcăm așa în trăsură. Bătrâna, în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O privea neclintit bătrânul. Alături de el, cu mânile în lungul trupului, privea și băiatul cel desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în genunchi, rezemându-se în coate, începuse iar a secera în arșița zilei. O privea neclintit bătrânul. Alături de el, cu mânile în lungul trupului, privea și băiatul cel desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse o clipă capul peste umăr, fără să se uite la noi, sau fără să ne vadă, apoi se scociorî la brâu și trase punga. O deschise și scoase un gologan. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o oaste prin lanuri cu secerile... Măi Niță, de-aceea i-a plăcut boierului pe la noi, căci secerătorii i-au datla pământ tot holde grase... Aici e binecuvântat pământul. Gheorghe Barbă, din fundul bordeiului, grăi și el. Atuncea, la secere, zic și eu că-i de trăit aici. Bărbați și muieri, de umplu toate șoproanele... Ș-apoi vorbă și râsete și cântece, sara, pe la focuri... Așa-i când îi lume multă. —Spune, măi Barbă, spune! zise Faliboga. Atuncea-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că pricepusem: Va fi în curând răzmeriță, nu-i așa? — Cuvântul ăsta nu e de pe meleagurile noastre. E adevărat că pe timp de epidemie, oamenii de pe străzi se arată curajoși, puterea sultanului părând extrem de fragilă față de cea a Atotputernicului care seceră regimente întregi de militari. În case nu există însă nici o armă, poate doar vreun cuțit de tăiat brânza. Când vine ceasul tulburărilor, un mameluk circazian poate fi oricând înlocuit de un altul. Înainte să plece mai departe, neguțătorul îmi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama dealului și să se întoarcă înainte să sosească cei ce urmau să prindă maimuțele. Îmbrăcându-se în grabă, își luă cuțitul, secera și un ghem de funie și dispăru între umbre, trecând astfel pe lângă spion, care deja se ascundea în tufe așteptând drama acelei dimineți. Având febră din cauza agitației și nervozității pe care le simțea, aștepta răsăritul acelei zile care, decisese el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a găsit căzută pe podea, plîngînd, m-a Întrebat dacă știu cine e. I-am zis că da, că e soțul meu. CÎnd un preot rapace și-a făcut apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva mai la adăpost de zăpadă și de frig. Vilele sumbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nou. Mai murisem Înainte, În ambulanță, În brațele Beei și ale locotenentului Palacios, care și-a stricat costumul oficial cu sîngele meu. Glonțul, spuneau medicii, care vorbeau despre mine crezînd că nu Îi aud, Îmi sfărîmase coastele, Îmi ștersese inima, secerase o arteră și ieșise la galop printr-o rînă, luînd cu el tot ce Întîlnise În drum. Inima a Încetat să-mi bată vreme de șaptezeci și patru de secunde. Mi s-a spus că, atunci cînd m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră, țes sau seamănă, alături de vulpi și nevăstuici, înarmate cu arbalete, care urcau cu scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
mintea fiecărui om, Își permisese luxul să interpreteze Într-un mod foarte ciudat Învățătura lui Hristos, Îndreptând, astfel, lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strâng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc la marginea câmpului...”. Apostolul Pavel a adugat la spusele lui Iisus un simplu „dar”. Și acest cu acest dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl Împiedică pe om să-și risipească sufletul În eter. Ea Îl leagă de materie, de glie. Muncind, omul uită de adevărul suprem ce sălășluiește-n el. Iisus a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc pe câmp...”. Starețul se uită la chipul chinuit al lui Bikinski și deodată sufletul lui fu cuprins de milă. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
facă distinsul nostru stomatolog Paul pentru a menține natura, inclusiv natura sa intimă, În stare de echilibru...” Mișcându-și bărbia, Satanovski se Întoarse la pagina de „Decese” și „Anunțuri matrimoniale”, mirându-se, În sinea sa, cât de puțini morți a secerat canicula. „Cincizeci și trei, patruzeci și doi de bărbați și doar unsprezece femei. E prea puțin”, spuse el, „pentru un timpurile noastre, când oamenii și mașinile se Înmulțesc ca păduchii În vreme de holeră. Da, ceva nu e-n regulă cu omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
timpurile noastre, când oamenii și mașinile se Înmulțesc ca păduchii În vreme de holeră. Da, ceva nu e-n regulă cu omenirea asta”, gândi el. „Poate că ar trebui un război, o secetă, o foamete, o boală necruțătoare care să secere, să zicem, nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută din populație, lăsând, pe ici-colo, câte un exemplar de sămânță, altfel nu vom ajunge la nici un capăt. Sunt prea mulți, unde te duci, dai de oameni, nu reușești să mai gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vii mereu cu soare și vacanta mare! VARA “Eu sunt cea mai strălucitoare. Soare1e mă iubește mai mult. Razele lui fierbinți imi coc grâne1e și fructele. Căt vezi cu ochii, spice de aur, livezi îmbe1șugate și pajiști odihnitoare. Aici se seceră și se treieră, dincolo se cosește fânul, se culeg cireșe, vișine, piersici și caise.” Vacanța-i fir dintr-o poveste cu soare agățat în mar Când pe amiază-ntr-adevăr,căldura-mpărateasă este, Adoarme apa pe câmpie, albastră ca un cer senin Visează
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
care sta ascunsă, asupra celor doi tineri și Brandamanta, care tocmai își scosese coiful, a fost rănită la cap. Rogero s-a repezit furios la atac, iar Brandamanta vârându-și coiful din nou pe cap, l-a urmat în luptă, secerând în dreapta și în stânga. Curățiră câmpul de dușmani, dar s-au pierdut unul de altul în urmărirea lor. Rogero a renunțat să mai gonească după ei, a pornit printre văi și dealuri în căutarea tinerei fete. În vreme ce umbla după fată, a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care intraseră se închise. A urmat un altul și o poartă, în direcția opusă, se deschise, dând la iveală un lan sclipitor de grâu de aur. La vederea acestuia, fecioara i-a spus că nu puteau ieși de acolo decât secerând recolta ce o aveau în fața lor și smulgând din pământ și un copac ce se ridica în mijlocul lanului. Mandricardo, fără să scoată un cuvânt, a început să secere recolta cu sabia, dar nu a dat nici tre lovituri că a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
acestuia, fecioara i-a spus că nu puteau ieși de acolo decât secerând recolta ce o aveau în fața lor și smulgând din pământ și un copac ce se ridica în mijlocul lanului. Mandricardo, fără să scoată un cuvânt, a început să secere recolta cu sabia, dar nu a dat nici tre lovituri că a și văzut cum fiecare fir de grâu ce cădea se prefăcea pe loc într-un animal veninos și feroce care se pregătea să-l atace. Sfătuit de fecioară
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ariuncat-o în mijlocul lor. Un lucru ciudat s-a petrecut atunci; căci de îndată ce piatra cădea printre fiare, ele se repezeau cu furie unele asupra altora sfâșiindu-se în bucăți. Mandricardo nu stătu în loc să se mire de această minune, continuă să secere. Când a ajuns la copac, i-a cuprins trunchiul în brațe și s-a opintit să-l smulgă din rădăcini. La fiecare effort un potop de frunze se scutura asupra lui, prefăcându-se pe loc în păsări de pradă ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fundul grădinii... <De ce fugea Coco? Că așa îi spuneau ei lui Cocostârc . Da’ când l-ai văzut tu fugind?> <Acum, când am ajuns la poartă>. <Aaa! A trecut pe aici să întrebe dacă mâine ai nevoie să ne ajute la secerat>. <Păi, una-i să întrebe și alta-i s-o ia la sănătoasa când mă vede sosind la poartă!> <Ei. Se grăbea, că îl aștepta popa să-l ajute la cosit iarba din țintirim>. <Acuma, spre noapte?> <Apoi când, dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
va purta sarcina lui însuși. 6. Cine primește învățătură în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. 7. Nu vă înșelați: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va și secera. 8. Cine seamănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică. 9. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață. 7. Nu vă înșelați: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va și secera. 8. Cine seamănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică. 9. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 10. Așadar, cît avem prilej, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ce-l învață. 7. Nu vă înșelați: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va și secera. 8. Cine seamănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică. 9. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 10. Așadar, cît avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
aceea va și secera. 8. Cine seamănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică. 9. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 10. Așadar, cît avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. 11. Uitați-vă cu ce slove mari v-am scris, cu însăși mîna mea. 12. Toți cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
pământul Vasluiului. Sau putea fi prizonier. Ultima poruncă a voievodului fusese aceea de a menține pozițiile. Dar pozițiile nu mai puteau fi menținute. Cineva trebuia să coodoneze tot acest haos. Și nu mai exista nimeni. Rând pe rând, răzeșii cădeau secerați de Înaintarea perfectă, În careuri de luptă, a ienicerilor. -Acum! strigă Oană, sărind În șa. Catapultele! Douăzeci de catapulte ascunse În pădure aruncară, simultan, valuri de foc. Erau bucăți de lemn Împănate cu vârfuri de săgeți Îmbibate În păcură, cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]